Inadmissibility of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality regarding suspension of proceedings.

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La data de 19 iulie 2021 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava dosarul nr. x/2021 având ca obiect apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin încheierea de şedinţă din 7 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de petentul A. împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

1. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 septembrie 2021.

Prin recursul formulat, neîncadrat în drept, recurentul a arătat că nu este de acord cu modul de soluţionare a cauzei de către instanţă, întrucât judecătorii au omis să analizeze falsurile din dosar. A precizat că se impune încuviinţarea probei cu însrisuri, iar pentru pârâtă, proba cu interogatoriu.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, deoarece recurentul nu a combătut soluţia adoptată de curtea de apel care a dispus suspendarea judecării apelului formulat împotriva încheierii camerei de consiliu din data de 24 mai 2021, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

De altfel, recurentul nu a indicat ca temei de drept al recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurentul este nemulţumit de modul de interpretare al probelor de către instanţă.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susţin nelegalitatea încheierii atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2022.