Recourse in cassation nullified for failure to identify statutory grounds of illegality in civil tort action against state authority

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 344/F din 13 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. x/2019 s-a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul Ministerului Apărării Naţionale pentru UM 02513.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de acelaşi pârât şi în consecinţă: s-a respins acţiunea civilă formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru UM 02513 şi pentru UM 02439 Direcţia Medicală a Ministerului Apărării Naţionale, ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

Prin decizia nr. 65 A din 17 martie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 344/F din 13.10.2020 pronunţate de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 mai 2021.

Prin recursul formulat, neîncadrat în drept, recurentul a reiterat motivele cererii introductive de instanţă, precum şi motivele arătate în cadrul apelului declarat.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că prin cererea de recurs formulată, recurentul nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, deoarece recurentul nu a combătut în niciun fel soluţia adoptată de curtea de apel.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

De altfel, recurentul nu a indicat ca temei de drept al recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurentul nu aduce nicio critică hotărârii pronunţate în apel. Mai mult, Curtea reţine că recurentul se adresează în cadrul cererii sale de recurs, instanţei de apel, cu trimiteri la hotărârea pronunţată de prima instanţă de judecată, fără însă, a expune vreo nemulţumire concretă, decelabilă referitoare la modul în care instanţa de apel a judecat cauza.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susţin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 65A din 17 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2022.