Moral damages for disability integration failures: Joint and several liability versus internal proportional recourse under Civil Code Arts. 1382 and 1383

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial la 24.04.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2014, reclamanta A., în numele şi pentru minorul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtului Centrul municipiului Bucureşti de Resurse şi C. să emită un nou Certificat Expertiză Orientare Şcolar Profesională, un nou plan Servicii Individualizat şi un nou Plan Intervenţie Personalizat, care să ţină cont de Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii aprobată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;

- obligarea pârâţilor Consiliul local Sector 5, DGASPC Sector 5 şi Comisia de Protecţie a Copilului la plata bunurilor fizice, dotări, infrastructură necesară desfăşurării serviciilor şi intervenţiilor dispuse prin PSI, PIP nou în incinta şcolii;

- obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti la angajarea resursei umane necesare desfăşurării şcolarizării, în condiţiile serviciilor şi intervenţiilor propuse şi aprobate prin PSP, PIP nou, astfel încât copilul să poată ajunge la şcoală, să fie prezent la ore, cu respectarea dreptului la sănătate şi recuperare, să fie evaluat la ce i s-a predat prin metode adaptate la deficitul său;

- obligarea pârâţilor Centrul municipiului Bucureşti de Resurse şi C., Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti şi DGASPC Sector 5 la plata de despăgubiri materiale pentru efectuarea transportului zilnic al copilului de către reclamantă, din 15 septembrie 2013 şi până în prezent, de la domiciliu la şcoală şi invers pentru supravegherea copilului în şcoală;

- obligarea fiecăruia dintre pârâţi la plata de despăgubiri morale de câte 5.000 RON, ce decurg din fapta de discriminare a elevului cu handicap locomotor şi intelect normal integrat în şcoala de masă.

2. Încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2016, dată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CMBRAE în ceea ce priveşte elaborarea Planului de Servicii Personalizat şi a Programului de Intervenţie Personalizat.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect în ce priveşte anularea Certificatului de Expertiză-Orientare Şcolară.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CMBRAE pe capătul de cerere privind asigurarea resurselor umane.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local Sector 4 în ce priveşte alocarea fondurilor necesare adaptării unităţii de învăţământ.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. proc. civ. Sector 5, Consiliul local Sector 5 şi DGASPC Sector 5 în ce priveşte alocarea fondurilor necesare adaptării unităţii de învăţământ şi a respins, pe cale de consecinţă, această cerere în raport cu cei trei pârâţi.

A admis în parte cererea reclamantei, în sensul că:

A obligat pârâtul CMBRAE să ia măsuri pentru reproiectarea programului de intervenţii personalizat.

A obligat ISMB şi CMBRAE să ia măsuri pentru adaptarea planului de învăţământ şi a programei şcolare la cerinţele educaţionale speciale ale elevului.

A obligat ISMB şi CMBRAE să ia măsuri pentru continuitatea în asigurarea asistenţei psihoeducaţionale a copilului prin profesor logoped, cadrul didactic itinerant şi de sprijin, kinetoterapeut.

A obligat ISMB, DGASPC Sector 5 şi Consiliul local Sector 5 şi, după caz, Consiliul local Sector 4 să ia măsuri pentru asigurarea supravegherii şi securităţii copilului în cadrul şcolii, prin personalul didactic şi auxiliar prin asistentul personal al copilului sau prin îngrijitor calificat.

A obligat ISMB şi Consiliul local Sector 4 să ia măsurile ce se impun şi ultimul să aloce şi fondurile necesare pentru lucrările de adaptare ale unităţii de învăţământ: asigurarea mobilierului adaptat nevoilor copilului în sala de clasă şi laboratoare; asigurarea accesului la etajele superioare ale clădirii; înlăturarea oricărui obstacol ce ar împiedica sau îngreuna deplasarea copilului în interiorul şcolii (praguri) ori accesul acestuia în sala de clasă, laboratoare, cabinet medical, sală de sport; adaptarea sălii de sport la nevoile speciale ale copilului, asigurarea unui calculator şi soft corespunzător cerinţelor educaţionale speciale ale copilului.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţii constând în mijloace de deplasare şi tehnologie asistivă, contravaloare transport şi respectiv contravaloare supraveghere anterioare datei de 24.04.2011 şi a respins ca atare cererea pentru pretenţii anterioare acestei date.

A respins ca neîntemeiată cererea pentru contravaloare transport, supraveghere, mijloace de deplasare şi tehnologie asistivă achiziţionate după data de 24.04.2011.

A disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la daune morale, urmând a se forma un nou dosar cu termen la 05.07.2016.

Dosarul nou format a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2016.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Sectorului 4 Bucureşti şi a respins cererea, aşa cum a fost precizată, îndreptată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins cererea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamantul B., prin A., îndreptată împotriva celorlalţi pârâţi C.., Consiliul local Sector 5, DGASPC Sector 5, Comisia de Protecţie a Copilului, I.S.M.B. şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 551 A din 31 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de apelantul reclamant B., prin A., împotriva sentinţei civile nr. 92/23.01.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea precizată, a obligat pârâţii ISMB, CMBRAE şi Consiliul local sector 5 Bucureşti să plătească reclamantului suma de 7.500 RON, reprezentând daune morale şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 1978 din 7 noiembrie 2019, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 551 A din 31 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a casat în parte decizia recurată, în ceea ce priveşte cuantumul obligaţiei stabilite în sarcina pârâţilor Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi C. şi Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A menţinut restul dispoziţiilor deciziei atacate.

A respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi C. împotriva aceleiaşi decizii.

6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în rejudecare Prin decizia nr. 554 A din 26 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B. împotriva sentinţei civile nr. 92/23.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că:

A admis în parte cererea precizată.

A obligat în solidar pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse Umane şi C. şi Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti să plătească reclamantului suma de 13.500 RON reprezentând daune morale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei 554A din 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recursuri pârâtul Consiliul Local Sector 5 Bucureşti şi pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi C..

În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul Consiliul Local Sector 5 Bucureşti a arătat că instanţa a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive; Consiliul local al Sectorului 5 nu are printre atribuţiile sale legale şi pe aceea de angajator în unităţile de învăţământ, astfel încât să asigure personal care să ia măsuri de supraveghere a minorului, astfel de atribuţii revenind ISMB şi DGASPC Sector 5.

S-a mai arătat că acţiunea este neîntemeiată, deoarece serviciile de kinetoterapie necesare copilului sunt oferite de Şcoala specială nr. 9, la solicitarea părintelui şi în condiţiile de normare a orelor prevăzute de lege, iar obligarea Consiliului Local la asigurarea condiţiilor materiale speciale în unitatea de învăţământ nu poate fi dispusă deoarece acestui pârât nu îi revin atribuţii în acest sens.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii lor de recurs, pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi C. au formulat următoarele critici:

- hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, anume a dispoziţiilor art. 1382 şi 1383 C. civ. deşi prin sentinţa civilă nr. 719/10.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014, decizia civilă nr. 111A/07.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi decizia nr. 551A/31.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti nu s-a reţinut o contribuţie egală în cauzarea prejudiciului, şi nici nu s-a prezumat că flecare pârât ar fi contribuit în aceeaşi măsură la producerea prejudiciului reclamat, instanţa de apel a reevaluat cuantumul despăgubirilor şi a obligat în solidar pârâţii ISMB, CMBRAE şi Consiliul local Sector 5 la plata daunelor morale în valoare totală de 13.500 RON, suma fiind împărţită în mod egal între intimaţii-pârâţi;

- în noua reglementare a C. civ. se instituie criteriul proporţionalităţii contribuţiei tuturor celor care au cauzat prejudiciul, aspect de care instanţa nu a ţinut cont;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 22 C. proc. civ. instanţa de apel a fost ţinută în rejudecarea apelului de cele statuate în decizia de casare nr. 1978/07.11.2019 pronunţată de înalta Curte, nemaiavând posibilitatea de a stabili o evaluare şi o apreciere jurisdicţională proprie a probatoriului şi a situaţiei de fapt, care să conducă la păstrarea cuantumului despăgubirilor acordate, majorarea cuantumului prejudiciului fiind practic impusă prin decizia de casare;

- hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 C. proc. civ. instanţa a formulat într-o manieră contradictorie aprecierile care au stat la baza cuantificării daunelor morale, pe de-o partea descriind la nivel teoretic criteriile obiective aplicabile într-un astfel de litigiu, criterii care nu au suport normativ şi, pe de altă parte, efectul aplicării lor în cauza dedusă judecăţii este contradictoriu şi nu susţine soluţia de majorare a despăgubirilor, în maniera care rezultă din dispozitiv;

- ISMB şi CMBRAE nu aveau cum să facă orientarea şcolară a elevului înainte de începerea anului şcolar - 15 septembrie 2013-2014 - întrucât reclamantul nu era încă elev la Şcoala nr. 148, iar oricum acesta avea deja certificat de orientare şcolară şi profesională eliberat de către o altă instituţie, şi anume DGASPC Sector 5, valabil pentru întregul ciclu gimnazial;

- instanţele nu au ţinut cont de cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la 17.10.2016, prin care s-a arătat că directorul şcolii nr. 148 a asigurat accesul la laboratoarele de la etaj, cabinetul medical şi sala de sport fiind la parter, că a avut îngrijitor angajat care a compensat lipsa bazei materiale şi lipsa mamei, profesorii i-au făcut suport de curs şi ore suplimentare, a avut aprobare de intrare la clasă cu calculatorul său ipad cu touch, a avut soft special D., a avut mobilier şi bară de sprijin, precum şi saltea, scripete în sala de sport, prin grija directorului şcolii;

- Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Stoian contra României nr. 289/2014 a constatat că autorităţile şi-au îndeplinit obligaţia de a lua măsuri rezonabile pentru a acomoda situaţia specială a reclamantului, alocând resursele necesare pentru a satisface nevoile educaţionale ale unui copil cu dizabilităţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

8. Apărările formulate în cauză

La 26 octombrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., intimatul-reclamant B. a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti, prin care a invocat autoritatea de lucru judecat.

Întâmpinarea a fost comunicată părţilor, nefiind depus răspuns la întâmpinare de către acestea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

II.1. Asupra recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti, rezultă din cele ce preced că singura critică formulată şi dezvoltată priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, motivat de absenţa atribuţiilor legale care corespundeau solicitărilor reclamantului de asigurare a condiţiilor necesare desfăşurării activităţii şcolare în învăţământul de masă a persoanei cu dizabilităţi.

Or, în primul ciclu procesual, prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 551A/31.05.2018, recurentul pârât Consiliul Local al Sectorului 5 Bucureşti a fost obligat alături de celelalte pârâte la plata despăgubirilor solicitate de reclamant, iar recursul declarat de acelaşi pârât împotriva deciziei din apel a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1978/7.11.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, instanţa de recurs statuând că această parte justifică legitimare procesuală prin prisma chestiunilor stabilite cu autoritate de lucru judecat în cadrul dosarului nr. x/2014 (referitor la omisiunea sa de a îndeplini anumite obligaţii legale) şi că nu au fost formulate motive de recurs cu privire la dezlegarea pe fond a cauzei.

De aceea, constatând incidente dispoziţiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de recurs observă că unicul motiv de recurs invocat de acest pârât nu poate fi repus în discuţie şi se impune respingerea căii de atac astfel motivate.

II.2 În privinţa cererii de recurs formulată de pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi C., prima critică, întemeiată pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., priveşte greşita aplicare a prevederilor art. 1383 C. civ.

Conform normei invocate, ce poartă denumirea marginală "Raporturile dintre debitori":

"Între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărţi sarcina reparaţiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului."

Dispoziţia din dreptul substanţial a cărei nerespectare a fost invocată prin recurs priveşte, însă, raporturile dintre debitorii solidari şi modul în care se va distribui/desocoti între aceştia reparaţia datorată victimei, aspect care rezultă atât din modul de formulare a textului, cât şi din denumirea marginală.

În schimb, în raportul dintre persoana vătămată şi cei răspunzători pentru prejudiciul astfel produs, răspunderea debitorilor se angajează în mod solidar, aşa cum prevede art. 1382 C. civ., care este o normă de protecţie pentru creditorul vătămat, ce are astfel opţiunea de a se îndrepta împotriva unuia sau a altuia dintre cei responsabili ori împotriva tuturor, până la concurenţa prejudiciului cert şi dovedit.

De aceea, obligarea pârâţilor la reparaţie s-a realizat în mod corect în mod solidar, de vreme ce s-a considerat de instanţa de apel că toţi cei trei pârâţi recurenţi se fac responsabili de fapte ilicite ce au cauzat un prejudiciu reclamantului, iar în cadrul acţiunii de faţă instanţa nu era ţinută a face şi aplicarea art. 1383 C. civ., tocmai pentru motivul arătat şi de recurenţii pârâţi, şi anume că acţiunea nu priveşte raportul juridic dintre cei 3 codebitori solidari, ci raportul dintre reclamant şi aceştia.

Nu schimbă concluzia de mai sus nici împrejurarea că în litigiul anterior (din care s-a disjuns prezenta cerere de despăgubiri) s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra acţiunilor sau omisiunilor concrete imputabile fiecărui pârât, de vreme ce instanţa de apel, statuând suveran asupra faptelor, a reţinut că faptele ilicite (distincte, e adevărat), au produs reclamantului în mod coroborat un unic prejudiciu moral, a cărui reparare s-a cerut.

Prin motivul de recurs ce valorifică o încălcare a art. 22 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au mai susţinut că instanţa de apel în rejudecare nu era chemată decât a reevalua cuantumul despăgubirilor în acord cu decizia de casare din primul ciclu procesual, astfel încât Curţii de apel nu îi mai era permis a aprecia asupra faptelor şi asupra probatoriului administrat.

Or, o reevaluare a întinderii prejudiciului şi a modalităţii de reparaţie adecvate nu se putea face decât cu luarea în calcul a tuturor aspectelor de fapt relevante în cauză, astfel încât Curtea de apel să fundamenteze în fapt şi în drept obligarea la despăgubiri, neputând fi concepută o dimensionare a acestora în absenţa evaluării circumstanţelor concrete ale litigiului.

De aceea, nu se poate reproşa cu temei instanţei de apel devoluţiunea realizată în acord cu prevederile art. 476 alin. (1) C. proc. civ. şi cu cele rezultate din aplicarea art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Din formularea motivului de critică pare a rezulta că acesta priveşte tot chestiunea deja analizată, a necesităţii de a stabili obligaţia de reparaţie în mod distinct între pârâţi în funcţie de criteriile cuprinse în art. 1383 C. civ., dar instanţa de recurs observă că nici în prima decizie de apel o atare operaţiune nu a fost realizată, pârâţii nefiind obligaţi distinct la despăgubire, iar Înalta Curte nu s-a pronunţat prin prima decizie de casare cu privire la această chestiune.

De aceea, nu se poate identifica o încălcare a limitelor rejudecării sau o altă neregulă din perspectiva dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., invocate, de altfel, în mod generic, deşi ele cuprind mai multe reguli importante de desfăşurare a procesului civil şi de materializare a rolului activ al judecătorului.

În cadrul motivului de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de apel a expus în considerentele deciziei recurate argumente contradictorii cu privire la criteriile de evaluare a prejudiciului, dar nu se arată în concret care dintre acestea sunt contradictorii şi în ce mod.

În schimb argumentarea cuprinsă în cererea de recurs subsumat acestui motiv conduce tot la chestiunea absenţei din considerentele deciziei a dezlegărilor care privesc individualizarea faptei ilicite şi respectiv a contribuţiei fiecărui pârât la producerea prejudiciului.

Or, de vreme ce s-a arătat mai sus că acest aspect nu făcea parte dintre chestiunile cu privire la care instanţa era ţinută a se pronunţa (nici prin prisma cadrului procesual şi nici prin raportare la limitele rejudecării dictate prin decizia de casare), absenţa din hotărâre a acestor dezlegări nu poate constitui nici motiv de recurs din perspectiva dispoziţiilor ar. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În privinţa cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident pentru că identificarea în litigiul anterior, soluţionat definitiv, a încălcărilor concrete ale legii săvârşite de fiecare pârât, nu atrage după sine cu autoritate de lucru judecat înlăturarea solidarităţii în cauza de faţă, ce are ca obiect repararea prejudiciului unic suferit de reclamant prin faptele pârâţilor, mai ales de vreme ce aceste fapte au fost concurente în a provoca reclamantului o vătămare, după cum a constatat instanţa de apel.

Celelalte chestiuni ce sunt expuse în memoriul de recurs nu pot fi analizate prin prisma prevederilor art. 488 C. proc. civ., care limitează controlul judiciar al instanţei de recurs la chestiuni de nelegalitate, deoarece ele privesc modalitatea concretă de evaluare a probatoriului de către instanţa de apel şi faptele astfel cum au fost avute în vedere la momentul cuantificării despăgubirilor.

Similar, nici aspectele care rezultă din Hotărârea CEDO din cauza Stoian împotriva României nu pot fi examinate, pentru că împrejurările invocate a rezulta din acea procedură privesc conduita părţilor, respectiv o eventuală contribuţie a mamei reclamantului la dificultăţile ivite în procesul educaţional ce l-a privit pe reclamant, iar acestea sunt tot circumstanţe factuale ce scapă controlului instanţei de recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Faţă de dispoziţiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, văzând şi soluţia pronunţată în cauză, recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi în solidar la plata către stat a sumei de 627 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru intimatul-reclamant B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local Sector 5 Bucureşti şi pârâţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi C., împotriva deciziei nr. 554A din 26 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2016.

Obligă pe recurenţii-pârâţi, în solidar, la plata către stat a sumei de 627 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru intimatul - reclamant B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2022.