Insurance liability claim: ex officio invocation of private territorial jurisdiction exception barred and cured

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.172,14 RON şi a dobânzii contractuale.

În motivare, a arătat că a efectuat reparaţia în cuantum de 2.400 RON la autoturismul x aparţinând pârâtului, fiind emisă factura nr. x/09.04.2020 în valoare totală de 2.400 RON, achitată parţial de societatea de asigurări C. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 7219 din 22 iunie 2021, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buhuşi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 129 din 10 octombrie 2021, Judecătoria Buhuşi a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În faţa Judecătoriei Buhuşi, reclamanta a formulat cerere de modificare a acţiunii în sensul introducerii în cauză a pârâtei S.C. C. S.A. şi renunţării la judecată în contradictoriu cu pârâtul B.. A învederat că, ulterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Iaşi, a încheiat contractul de cesiune de creanţă cu numitul B., prin care s-a cesionat creanţa ce rezultă din dosarul de daună. A mai arătat că suma de 1.172,14 RON reprezintă prejudiciul material suferit de către cedentul B. şi rămas neacoperit de către pârâtă în urma accidentului rutier, riscul asigurat fiind suportat de societatea de asigurări C. S.A.

La stabilirea competenţei s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 115 C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială în materie de asigurări:,,(1) În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs riscul asigurat;

(2) Alegerea competenţei prin convenţie este considerată ca nescrisă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.

(3) În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.

(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică însă în materie de asigurări maritime, fluviale şi aeriene.’’

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 15713 din 9 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buhuşi, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

A reţinut, în motivare, că raportat la obiectul litigiului - obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, este în discuţie o necompetenţă de ordine privată, ce poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Judecătoria Buhuşi a exercitat un drept pe care nu îl avea, invocând din oficiu necompetenţa sa şi declinând cauza către Judecătoria Buftea, astfel că a nesocotit dreptul pârâtei care, prin inacţiune, a acceptat competenţa instanţei iniţial învestite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Preliminar, se constată că prezentul conflict de competenţă s-a ivit între Judecătoria Buhuşi şi Judecătoria Buftea, instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reţine că litigiul are ca obiect o cerere de valoare redusă, prin care urmare a modificării de acţiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 1.172,14 RON şi penalităţi, cu titlu de despăgubire în dosarul de daună.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii astfel cum a fost reliefat în precedent, operează o competenţă teritorială de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată fixat pentru soluţionarea pricinii, aceasta judecându-se fără citarea părţilor.

Verificând actele din dosar, se constată că pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale şi nici nu a înţeles să invoce această excepţie la primul termen de judecată în faţa primei instanţe.

De asemenea, nici în faţa instanţei învestite prin declinare, respectiv în faţa Judecătoriei Buftea, nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în condiţiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ. referitoare la modalitatea de invocare a excepţiilor relative.

Instanţa reţine că, în faţa celei de-a doua instanţe, nu se mai pune problema formulării excepţiei prin întâmpinare, întrucât momentul formulării întâmpinării a fost depăşit în dosarul instanţei mai întâi învestite.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, de către ambele instanţe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă de ordine privată în modalitatea şi termenul prescris de lege.

Dintre cele două instanţe care au săvârşit nereguli procedurale în materie de competenţă, Înalta Curte constată că neregularitatea săvârşită de prima instanţă s-a acoperit în condiţiile art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., nefiind invocată de parte la primul termen de judecată în faţa celei de-a doua instanţe, conform art. 247 alin. (2) din acelaşi cod, singurul termen la care putea fi invocată excepţia relativă a necompetenţei teritoriale a instanţei pentru nereguli săvârşite chiar la termenul la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească de declinare a primei instanţe învestite.

Dimpotrivă, greşeala procedurală a celei de-a doua instanţe învestite, aceeaşi cu cea a primei instanţe, nu s-a acoperit, aceasta formând obiectul de analiză şi fundamentul pentru care Înalta Curte constată că această din urmă instanţă este competentă a soluţiona cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2022.