Validity of suspension for absent parties where intent to proceed was not proven despite alleged postal postponement request

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul recursului

Prin încheierea din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, suspendarea judecării cererii de recurs formulate de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 49 din 3 martie 2020 a Tribunalului Iaşi, în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi şi Judecătoria Iaşi.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii de suspendare, recurentul A. a promovat recurs, fundamentat pe dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.

Recurentul a formulat mai multe critici la adresa încheierii pe care a înţeles să o conteste.

Instanţa a stabilit în mod nelegal în sarcina sa plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru soluţionarea recursului, deşi calea de atac a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, legiuitorul stipulând scutirea de taxă prin art. 13 pentru cererile adresate Curţii Constituţionale.

Curtea de Apel a suspendat judecata cauzei la primul termen şi nu a avut în vedere solicitarea de amânare a pricinii, expediată de recurent prin serviciul poştal, în vederea soluţionării cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Instanţele din Iaşi au refuzat să sesizeze Curtea Constituţională încă din 31.03.2017, fiind formulate cereri cu acest obiect în faţa Tribunalului şi Curţii de Apel Iaşi, precum şi o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare. Afirmă recurentul că aceste solicitări le susţine şi în faţa instanţei supreme învestite cu soluţionarea recursului contra încheierii de suspendare.

3. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, reţinându-se că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare şi că aceasta a fost promovată în termen.

Completul de filtru C4 a constatat că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia în vederea formulării unor puncte de vedere.

Părţile cauzei nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la actul

4. Apărările în recurs

Intimaţii nu au formulat întâmpinări, deşi li s-a comunicat cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor expuse, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul susţinerilor enunţate numai motivul prin care se critică faptul că suspendarea cauzei s-a dispus fără ca instanţa să se pronunţe asupra cererii de amânare a pricinii, expediată de recurent prin poştă, în vederea soluţionării cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente recursului, este privit ca fiind în legătură cu măsura luată prin încheierea contestată în prezentul recurs.

Conform prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor cu care este învestită, iar nepronunţarea asupra cererii de amânare, ce se reclamă în ipoteza de faţă, echivalează cu încălcarea dreptului părţii la un proces echitabil, critică subsumabilă ipotezei de casare înscrisă în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanţa notează că suspendarea judecării cauzei intervenite în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se produce când niciuna dintre părţile legal citate nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

În sensul textului legal, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor constituie un caz de suspendare voluntară, fiind prezumată intenţia părţilor de a nu mai continua judecata pe baza neprezentării lor la un termen de judecată. Este vorba în această situaţie de o prezumţie de desistare voluntară de continuare a procesului, astfel că în calea de atac îndreptată împotriva încheierii de suspendare, partea interesată trebuie să dovedească faptul că şi-a exprimat intenţia de a fi continuată judecata, chiar dacă nu formulase o cerere de judecare în lipsă şi nu a fost prezentă la termenul de judecată.

Pe de o parte, o astfel de dovadă nu a fost făcută în cauză, deoarece în dosarul Curţii de Apel nu se regăseşte cererea de amânare a judecăţii pe care recurentul pretinde că a expediat-o prin serviciul poştal. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost formulată cererea respectivă, aceasta nu şi-ar fi găsit suport, deoarece în speţă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru fixate pentru soluţionarea recursului a fost soluţionată anterior termenului de judecată din 14 octombrie 2020 (când a intervenit suspendarea), prin încheierea din 20 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016.4. În raport de aspectele relevate şi de lipsa părţilor de la termenul de judecată din 14 octombrie 2020 şi omisiunea acestora de a formula cerere de judecare în lipsă, se constată că instanţa, în mod legal, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, nefiind întrunite cerinţele pentru existenţa acestui motiv de nelegalitate.

Restul criticilor, referitoare la stabilirea taxei judiciare de timbru aferente recursului şi respingerea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de către Tribunalul Iaşi prin decizia nr. 49 din 3 martie 2020, nu vor fi examinate de Înalta Curte, întrucât nu vizează argumentele instanţei pentru care s-a dispus măsura suspendării pricinii, anume lipsa nejustificată a părţilor de la termenul de judecată din 14 octombrie 2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2022.