Completing judgment operative part for costs when both parties lose: omission exception inapplicable
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the motion to complete the operative part of a prior cassation decision, leaving that decision intact and confirming that no party successfully recovered litigation costs. The dispute concerned a procedural request by one litigant to compel the other to pay legal expenses, arguing that the original judgment failed to explicitly rule on the expense claim despite its rejection of appeals from both parties. The court held that under Article 444(1) of the Code of Civil Procedure, a motion for completion is inadmissible when no actual omission exists, as the implicit rejection of all appeals in a case where both parties lost meant neither had the status of a prevailing party entitled to costs under Article 453(1). Consequently, the court ruled that an explicit rejection of the cost claim was legally superfluous and refused to amend the previous judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, Art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Completing judgment operative part for costs when both parties lose: omission exception inapplicable: Aşadar, procedura formulării unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este deschisă în situaţiile în care instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor cererilor cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022
Asupra cererii deduse judecăţii, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 2815 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost respinse recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. şi de pârâta B. împotriva deciziei nr. 725 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
La 29 decembrie 2021, recurenta B. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei sus menţionate, arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii sale de obligare a recurentei S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată depuse la dosar, apreciind că se impune admiterea cererii.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.’’
Aşadar, procedura formulării unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este deschisă în situaţiile în care instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor cererilor cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.
În speţă, petenta B. a formulat cerere de completare a hotărârii, apreciind că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din dovezile de plată ataşate la dosar şi susţinând că se impunea admiterea cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susţinând că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, în speţă, nu se poate reţine omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra vreunei cereri, astfel cum se pretinde, câtă vreme prin decizia a cărei completare se solicită au fost respinse atât recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 725 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă cât şi cel declarat de pârâta B., petenta din prezenta cauză, deci implicit cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de aceasta.
Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
Se constată însă că, în raport de soluţia pronunţată prin decizia a cărei completare se solicită, de respingere a recursurilor promovate de ambele părţi, niciuna din părţi nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu cealaltă, ambele părţi având poziţia juridică de părţi căzute în pretenţii, ca efect a respingerii recursurilor promovate de acestea.
Pe cale de consecinţă, nici nu se impunea o eventuală menţiune de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în dispozitiv, neavând nicio finalitate juridică.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea petentei B. de completare a dispozitivului deciziei nr. 2815 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2815 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, formulată de petenta B..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2022.