Burden of proof for establishing ethnic persecution and refuge period under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, set aside the lower court’s decision, and remanded the case for retrial, effectively prevailing for the claimant by ordering supplementary evidence gathering. The dispute concerned a challenge to a pension authority decision denying benefits under Law No. 189/2000, where the claimant argued they qualified as an ethnically persecuted person displaced from territories temporarily occupied by the Hungarian-Horthy regime. The legal basis for the remand was the trial court's failure to properly administer all necessary proofs to establish the reality of the persecution and the specific period of refuge, requiring additional documentary evidence and witness testimony to resolve contradictory files and certify the claimant's status.
Legislator headnote
AI generatedBurden of proof for establishing ethnic persecution and refuge period under Law No. 189/2000: Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse de reclamant, nu rezultă nici persecuția invocată și nici perioada persecuției, aceste probe nefiind coroborate cu alte acte oficiale sau declarații de martori.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 20 iulie 2004, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtă Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12495/11897 din 18 mai 2004 și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nu se impune dovedirea naturii persecuției în cazul persoanelor refugiate din teritoriile românești vremelnic ocupate de regimul maghiaro - hortyst.
Prin sentința civilă nr. 1777 din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse de reclamant, nu rezultă nici persecuția invocată și nici perioada persecuției, aceste probe nefiind coroborate cu alte acte oficiale sau declarații de martori.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, C.A. care a susținut că are calitate de persoană strămutată în altă localitate, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este întemeiat, sentința instanței de fond fiind într-adevăr criticabilă sub aspectul administrării tuturor probelor necesare stabilirii calității de refugiat a reclamantului, precum și a perioadei de refugiu, în raport cu aspectele contradictorii dintre actele depuse la dosar.
Pentru a se stabili realitatea situației invocată de reclamant, se impune suplimentarea probelor, prin înscrisuri și declarații de martori, care să certifice calitatea reclamantului, de persoană persecutată etnic, precum și perioada refugiului acestuia.
Din aceste motive, se impune admiterea recursului declarat în cauză, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 1777 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.