Ownership of expropriated kindergarten property confirmed but direct land registry inscription denied due to missing prior state registration

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursurilor, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 24 mai 2019, reclamantul Municipiul Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. a solicitat să se constate că este proprietar asupra imobilului teren şi construcţie aferente Grădiniţei nr. 24 situată în Mun. Braşov, str. x, solicitând, de asemenea, înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al Municipiului Braşov în suprafaţa şi în limitele acestuia, precum şi înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară a imobilului construcţie reprezentând Grădiniţa nr. 24.

Prin sentinţa civilă nr. 10438/2019 din 14 noiembrie 2019, Judecătoria Braşov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă sub nr. x/2019.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 179/S/03.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Braşov în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.; a constatat că reclamantul Municipiul Braşov este proprietar asupra imobilului teren şi construcţie aferente Grădiniţei nr. 24, situată în Braşov, str. x, imobil identificat prin raportul de expertiză topografică x, care face parte din prezenta. Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Municipiul Braşov, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul de a se dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate teren şi construcţie, aferente Grădiniţei nr. 24, situată în Braşov, str. x.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia civilă nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelurile formulate de apelanţii Municipiul Braşov prin primar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., împotriva sentinţei civile nr. 179/S/03.11.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosar nr. x/2019, pe care a păstrat-o.

Împotriva deciziei civile nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a formulat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la data de 06 iulie 2021.

De asemenea, la data de 21 septembrie 2021 a formulat întâmpinare la recurs şi a declarat recurs incident reclamantul Municipiul Braşov.

4. Motivele de recurs

Prin motivele de recurs, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român.

Apreciază că instanţa de apel a pronunţat decizia civilă recurată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, raportat la considerentele pe care instanţa de apel a înţeles să se întemeieze pentru a respinge excepţia invocată în apărare.

Recurentul arată că reţinerea judecătorului fondului, menţinută prin decizia recurată cu privire la calitatea sa pasivă este greşită, în condiţiile în care acţiunea civilă având ca obiect acţiune în constatare vizează constatarea dreptului de proprietate al Municipiului Braşov, respectiv nu vizează dobândirea dreptului de proprietate de către Statul Român, prin expropriere. Considerentele reţinute de instanţă cu privire la dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză, fiind vorba de un imobil cu destinaţie grădiniţă, atestat la domeniul public al Municipiului Braşov, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 2, poz. 5959.

Mai arată că, potrivit art. 166 alin. (41) din Legea învăţământului nr. 84/1995, terenul şi clădirea respective sunt în domeniul public al statului, iar conform reglementării în vigoare, respectiv art. 112 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv al celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Aceste temeiuri juridice susţin calitatea de bun proprietate publică a Municipiului Braşov, asupra imobilului în litigiu, chiar dacă situaţia de carte funciară nu reflectă situaţia juridică reală a acestui imobil.

În trecut, imobilul a aparţinut Statului Român, fiind expropriat, însă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, acesta nu se mai afla în proprietatea Statului Român, ci în proprietatea UAT Municipiul Braşov, chiar dacă operaţiunea de înscriere a dreptului de proprietate a unităţii administrative nu s-a realizat.

Arată recurenta că admiterea pretenţiei principale a reclamantei şi faţă de Statul Român apare inutilă, în condiţiile în care nu este stabilit un raport juridic obligaţional opozabil faţă de aceasta. Conchide că nu sunt îndeplinite prevederile art. 36 C. proc. civ., neexistând niciun raport juridic de drept material susceptibil a crea un raport juridic de drept procesual civil.

Prin recursul incident, reclamantul Municipiul Braşov a solicitat admiterea recursului său şi să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea Municipiului Braşov. Având în vedere petitele demersului judiciar prin care Municipiul Braşov a solicitat să se constate că este proprietar asupra imobilelor terenuri aferente Grădiniţei nr. 24, situată în mun. Braşov, str. x, a solicitat să se dispună înscrierea în cartea funciară a respectivului drept de proprietate în favoarea sa în suprafaţa şi în limitele acestuia, să se dispună înscrierea în cartea funciară a construcţiei reprezentând unitate de învăţământ Sp+P+2E în favoarea sa.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a stabilit, prin rezoluţia din 5 octombrie 2021, termen de judecată la data de 15 decembrie 2021.

La data de 21 septembrie 2021, intimatul Municipiul Braşov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată că lipsa întabulării în CF a dreptului de proprietate al Statului Român nu impietează asupra existenţei dreptului în patrimoniul acestuia, întrucât el a dobândit un drept de proprietate extratabulară, ca o excepţie de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrieri în cartea funciară, consacrat de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938.

La data de 17 septembrie 2021, intimaţii M., L. şi O. au formulat întâmpinare, solicitând să fie exoneraţi de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât au recunoscut pretenţiile reclamantului înainte de primul termen de judecată.

La data de 21 septembrie 2021, intimata K. a depus întâmpinare, solicitând să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a recunoscut pretenţiile reclamantului înainte de primul termen de judecată.

La data de 6 octombrie 2021, intimatul Municipiul Braşov a depus răspuns la întâmpinarea intimatei K., arătând faptul că, prin întâmpinarea depusă nu se aduce niciun fel de critică asupra căii de atac exercitate în cauză.

La data de 19 octombrie 2021, intimatul J. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul Municipiul Braşov, prin care arată că este de acord cu toate apărările formulate de acest intimat. Anexează chitanţă privind cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 RON.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor şi soluţia pronunţată

Analizând recursurile declarate, în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de exigenţele impuse prin art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă, reclamantul Municipiul Braşov a solicitat să se constate că este proprietar asupra imobilului teren şi construcţie aferente Grădiniţei nr. 24 situată în Mun. Braşov, str. x, solicitând, de asemenea, înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate în suprafaţa şi în limitele acestuia, precum şi înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară a imobilului construcţie reprezentând Grădiniţa nr. 24.

Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român şi a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Braşov. În motivarea respingerii excepţiei a arătat că, având în vedere că imobilul teren pe care a fost edificată construcţia cu destinaţie de grădiniţă a fost supus exproprierii, trecând în proprietatea Statului Român, este justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia în prezentul litigiu.

Această soluţie a fost menţinută de curtea de apel, care a reţinut că obiectul prezentei cauze au făcut obiectul unui act de expropriere al Statului Român din anul 1974, respectiv Decretul de expropriere nr. 181/1974. Reclamantul Municipiul Braşov îşi justifică calitatea de proprietar prin transmiterea ope legis a dreptului de proprietate din patrimoniul Statului în cel public al unităţii administrativ teritoriale şi a conchis că, întrucât reclamantul Municipiul Braşov a solicitat să se constate calitatea sa proprietar asupra imobilelor expropriate de Statul Român, în mod evident acest pârât chemat în judecată are calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin recursul formulat, recurentul Statul Român a invocat că instanţa de apel a pronunţat decizia civilă recurată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, raportat la considerentele care au reprezentat fundamentul respingerii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, critică încadrabilă în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că acţiunea civilă are ca obiect acţiune în constatare şi vizează constatarea dreptului de proprietate al Municipiului Braşov, respectiv nu vizează dobândirea dreptului de proprietate de către Statul Român, prin expropriere, iar considerentele reţinute de instanţă cu privire la dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză, fiind vorba de un imobil cu destinaţie grădiniţă, atestat la domeniul public al Municipiului Braşov, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 2, poz. 5959.

Mai arată că, potrivit art. 166 alin. (41) din Legea învăţământului nr. 84/1995, terenul şi clădirea respective sunt în domeniul public al statului, iar conform reglementării în vigoare, respectiv art. 112 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv al celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Aceste temeiuri juridice susţin calitatea de bun proprietate publică a Municipiului Braşov, asupra imobilului în litigiu, chiar dacă situaţia de carte funciară nu reflectă situaţia juridică reală a acestui imobil.

În trecut, a arătat în continuare recurentul, imobilul a aparţinut Statului Român, fiind expropriat, însă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, acesta nu se mai afla în proprietatea Statului Român, ci în proprietatea UAT Municipiul Braşov, chiar dacă operaţiunea de înscriere a dreptului de proprietate a unităţii administrative nu s-a realizat.

Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care reflectă aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, în raport cu situaţia de fapt dedusă judecăţii conform poziţiei procesuale a recurentului-pârât şi rezultată din probele administrate.

Potrivit art. 36 C. proc. civ.:

"Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

În interpretarea textului procedural anterior menţionat, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Legitimitatea procesuală a Statului Român este dată în cauză de dispoziţiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938, în vigoare la data exproprierii terenului respectiv, anul 1974, potrivit cu care "Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauza de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea."

Astfel, conform textului de lege mai sus citat, la momentul exproprierii, Statul Român a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, independent de înscrierea sau nu a dreptului său de proprietate în cartea funciară. Însă, în cauză, dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului în litigiu nu a fost înscris niciodată în cartea funciară.

Aşadar, nu era suficient ca, în prezentul litigiu, reclamantul să fi chemat în judecată doar proprietarii aparenţi din cartea funciară, adică ceilalţi pârâţi, ci era obligatorie atragerea în judecată a Statului Român, care ar fi putut justifica, conform legii, un interes în cauză şi calitate procesuală pasivă, materializate prin prisma existenţei dreptului său de proprietate, fie el neînscris în cartea funciară.

Pe cale de consecinţă, această critică unică de recurs ce vizează soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât Statul Român nu poate fi reţinută ca fondată, soluţia instanţei de apel fiind lipsită de vicii de legalitate sub acest aspect.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de reclamantul Municipiul Braşov, acesta a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii în totalitate a pretenţiilor sale, în sensul de a se admite şi capătul de cerere privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în favoarea Municipiului Braşov cu privire la imobilele terenuri aferente Grădiniţei nr. 24, situată în mun. Braşov, str. x, în suprafaţa şi în limitele acestuia, precum şi înscrierea în cartea funciară a construcţiei reprezentând unitate de învăţământ Sp+P+2E în favoarea sa.

Recurentul nu şi-a întemeiat în drept această critică, însă instanţa, văzând argumentele invocate de parte în susţinerea sa, urmează a o încadra ipoteza de casare prevăzută la art. 466 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând motivul de recurs invocat de reclamantul Municipiul Braşov, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat. În mod corect a reţinut Curtea de Apel Braşov că înscrierile în cartea funciară trebuie să respecte transmisiunile dreptului de proprietate în ordine cronologică, iar, atâta timp cât în cartea funciară este înscris vechiul proprietar de la care s-a expropriat şi nu există raport juridic direct între unitatea administrativ teritorială şi proprietarul expropriat, nu este posibilă înscrierea directă a dreptului în favoarea Municipiului, fără întabularea anterioară a Statului Român, în favoarea căruia dreptul de proprietate a fost expropriat, argument care justifică, indirect, şi calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Raţiunea instanţei îşi are izvorul în interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, a cărui teză finală arată în mod edificator că titularul dreptului de proprietate va putea dispune de acesta prin carte funciară doar după ce s-a făcut înscrierea. Astfel că, deşi Statul Român a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul legii, ca urmare a exproprierii, este obligatorie înscrierea prealabilă în cartea funciară a dreptului său, nefiind permisă înscrierea directă a dreptului de proprietate al reclamantului Municipiul Braşov.

De asemenea, curtea a reţinut, în mod judicios, în cuprinsul considerentelor, şi incidenţa prevederilor art. 20 din Decretul - Lege nr. 118/1938, în vigoare la data emiterii decretului de expropriere, potrivit cărora "dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul de a dobândi prin înscriere un bun nemişcător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale, întreg şirul actelor juridice care întemeiază înscrierile", prin coroborare cu prevederile art. 26 din acelaşi act normativ, mai sus citat.

De altfel, deşi recurentul solicită admiterea în tot a pretenţiilor sale, respectiv înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, în susţinerea criticilor citează chiar textele de lege menţionate supra, care prevăd modalitatea înscrierii în cartea funciară în cazul dobândirilor succesive. Or aceste texte de lege nu conferă legitimitate ipotezei susţinute de recurentul reclamant, ci, din contră, se opun unei înscrieri directe a dreptului de proprietate al dobânditorului final, fără a se fi înscris, în prealabil, şi dreptul de proprietate al dobânditorilor anteriori.

Aşadar, în lipsa unui petit privind înscrierea dobândirilor succesive, nu se poate dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a Municipiului Braşov prin omisiunea înscrierii prealabile a dreptului de proprietate al Statului Român, această critică neputând fi primită.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondate, atât recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, cât şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant Municipiul Braşov prin primar, ambele împotriva deciziei civile nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere soluţia pronunţată cu privire la recursul principal, recurentul Municipiul Braşov, parte căzută în pretenţii, va fi obligat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul pârât J., cheltuieli reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei civile nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul incident declarat de recurentul-reclamant Municipiul Braşov prin primar împotriva deciziei civile nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă recurentul Municipiul Braşov la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON către intimatul J..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.