Defendants' constitutional challenge rejected as inadmissible; prior judgment fixing boundary and ordering surrender of 2,700 sqm upheld

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 29 mai 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pronunţată în cauză, să constate că este succesor legal al defunctei B., respectiv B., decedată la data de 8 mai 1997, în calitate de descendent, să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta B., una şi aceeaşi persoană cu B., este compusă din imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. x top. x şi y, cota de 14 parte din casa de locuit, anexa în valoare de 18.668 RON (conform certificatului fiscal şi diferenţa teren de 700 mp conform ghidului notarial 700 mp X 6 RON/mp) şi terenul extravilan cuprins în CF nr. x top. nr. x Lazuri în valoare de 105 RON (700 mp X 0,15 RON/mp conform ghidului notarial) CF nr. x Lazuri nr. top. x în valoare de 1350 RON, CF nr. x Lazuri nr. top. x în valoare de 75 RON, să se stabilească linia de hotar (grăniţuire) între terenul de sub nr. top. x, nr. top x din titlul de proprietate nr. x şi terenurile ocupate de pârâţi nr. parcelă 47, cuprins în CF nr. x Lazuri nr. parcelă 50, 51, cuprins în CF nr. x Lazuri; ca urmare a stabilirii liniei de hotar, să fie obligaţi pârâţii să îi lase în posesie şi folosinţă deplină terenul de sub nr. top. x şi y din T.P. nr. x, să se dispună întabularea titlului de proprietate nr. x cu privire la nr. top. x şi y la OCPI Satu Mare, a casei de locuit şi a anexei, conform cu lucrarea cadastrală de primă înscriere întocmită de către ing. C. şi să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor de mai sus în favoarea sa cu titlu juridic succesiune, grăniţuire, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Satu Mare

Prin sentinţa civilă nr. 1221/03.04.2017, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. x/2014 a fost respinsă cererea reclamantului A. de constatare a intervenirii decăderii pârâţilor D. şi E. din dreptul de a invoca excepţia lipsei calităţii sale procesuale active.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţii D. şi E., ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii D., E., F., G., H. şi G. şi, în consecinţă:

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B., una şi aceeaşi cu B., este compusă din imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. x, top. x şi top. x şi cota de 1/2 din casa de locuit şi anexă, precum şi din imobilele terenuri extravilan, cuprinse în CF nr. x Lazuri, nr. top. x, CF nr. x Lazuri, nr. top. x şi CF nr. x Lazuri, nr. top. x.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte petitele de grăniţuire, revendicare, întabulare, înscriere a dreptului de proprietate şi de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a fost respinsă cererea pârâţilor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4329/21.12.2017 pronunţată în acelaşi dosar, s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1221/03.04.2017.

Împotriva sentinţei civile nr. 1221/03.04.2017 a declarat apel reclamantul A. solicitând admiterea acestuia şi modificarea în parte a hotărârii atacate.

Totodată, reclamantul A. a declarat apel şi împotriva sentinţei civile nr. 4329/21.12.2017 prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului primei sentinţe, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, în consecinţă, admiterea cererii petentului apelant de completare a dispozitivului sentinţei civile 1221/2017 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în sensul constatării calităţii sale de unic moştenitor după defuncta B., decedată la 08.05.1997, fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Satu Mare

Prin decizia civilă nr. 605/Ap din 30 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu - Mare s-a respins apelul civil declarat de către apelantul-reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi E., F., G., H. şi G., împotriva sentinţei civile nr. 1221 din data de 3 aprilie 2017, precum şi a sentinţei civile nr. 4329 din data de 21 decembrie 2017, pronunţate de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, recurentul reclamant A..

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin decizia civilă nr. 233/2019-R, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2014, s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi D., E., F., G., H., G., împotriva deciziei civile nr. 605/Ap din 30 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Satu - Mare, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând să fie avute în vedere la rejudecare cheltuielile de judecată.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2014

5. Decizia pronunţată de Tribunalul Satu Mare în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 355/Ap din data de 24 iulie 2020, Tribunalul Satu Mare a admis ambele cereri de apel declarate de către apelantul-reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi E., I., în calitate de moştenitoare a defunctului F., F.., în calitate de moştenitor al defunctului F., J., în calitate de moştenitoare a defunctului F., G., H. şi G., împotriva sentinţei civile nr. 1221 din data de 3 aprilie 2017, precum şi a sentinţei civile nr. 4329 din data de 21 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2014.

A fost schimbată, în parte, sentinţa civilă nr. 1221 din 03.04.2017 şi, în tot, sentinţa civilă nr. 4329 din 21.12.2017, ambele pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosarul înregistrat sub nr. x/2019.

S-a admis în parte cererea principală. A fost constatată calitatea de unic moştenitor a apelantului - reclamant A. după defuncta B., decedată la data de 08.05.1997.

S-a stabilit linia de hotar a proprietăţii apelantului - reclamant A. în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 2.700 mp aferentă parcelelor nr. 48 şi 49 din T.P. nr. x emis pe numele defunctului K., la data de 24.05.1994, conform planului de rectificare linie de hotar menţionată în Anexa 4 din raportul de expertiză judiciară întocmit de L. ce face corp comun cu hotărârea.

Au fost obligaţi intimaţii - pârâţi să lase în deplină posesie şi proprietate apelantului - reclamant A. suprafaţa de teren de 2.700 mp, identificată prin punctele A-B-H-G-F-E-J-D-C în Anexa 4 din raportul de expertiză judiciară întocmit de L. ce face corp comun cu hotărârea.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimaţii pârâţi D. şi E., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca netemeinică şi nelegală, rejudecarea cauzei în fond şi respingerea apelului ca netemeinic şi nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În cadrul dosarului de recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, intimaţii pârâţi D. şi E. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 563 alin. (3) C. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ.

6. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin încheierea din 17 iunie 2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 643 alin. (2) C. civ. şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 563 alin. (3) C. civ.

Împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunţată în cauză de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă au declarat recurs recurenţii pârâţi D. şi E. la data de 18 iunie 2021.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 iunie 2021.

7. Motivele de recurs

Prin motivele de recurs, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate în ceea ce priveşte dispoziţiile privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ., având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul în care litigiul se află pe rolul instanţelor judecătoreşti, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie o normă de drept comun, cuprins în conţinutul C. civ., care are legătură cu soluţionarea litigiului şi nu a fost declarată neconstituţională anterior.

Au arătat recurenţii că, în cauză, se pune problema unei acţiuni în revendicare şi grăniţuire promovată de pretinşi coproprietari, aspect care, în opinia recurenţilor, aduce atingere dreptului de proprietate; au mai susţinut că modalitatea de reglementare ca un drept de proprietate să fie dobândit cu bună-credinţă comportă precizări din punct de vedere constituţional.

8. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a stabilit, prin rezoluţia de primire din 1 iulie 2021, termen de judecată la data de 15 septembrie 2021, dispunând comunicarea cererii de recurs intimaţilor.

La data de 28 iunie 2021, intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată şi daune morale în cuantum de 10.100 euro.

La termenul din 15 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei, având în vedere că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat la judecată.

La data de 25 octombrie 2021, recurenţii pârâţi D. şi E. au formulat cerere de redeschidere a cauzei suspendate, potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., fiind acordat termen la 15 decembrie 2021.

La termenul din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a rămas în deliberare şi pronunţare asupra recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Analizând recursul, în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de exigenţele impuse prin art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, recurenţii pârâţi au supus controlului de contencios constituţional excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ., care prevăd că hotărârile judecătoreşti pronunţate în folosul coproprietăţii profită tuturor coproprietarilor, precum şi că hotărârile judecătoreşti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalţi coproprietari.

Înalta Curte are în vedere că instanţa de contencios constituţional, în paragraful 21 al deciziei nr. 714 din 9 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a statuat că instanţa de judecată în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate realizează un control al condiţiilor de admisibilitate a acesteia în exercitarea rolului său de filtru, fără a o putea respinge pe motive ce ţin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, aspecte care ţin de resortul instanţei de contencios constituţional, ci doar cu privire la motivele care privesc îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a excepţiei ar putea privi exclusiv condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii. Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută şi prin concluzii scrise sau susţineri orale.

Astfel, având în vedere lămuririle Curţii Constituţionale privitoare la modalitatea de analizare a criticilor de recurs, Înalta Curte urmează a proceda la analiza legalităţii respingerii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 643 alin. (2) C. civ.

Curtea de apel a reţinut că, raportat la obiectul cauzei, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 643 alin. (2) C. civ., ţinând cont de cadrul procesual stabilit, problema esenţială în litigiu o reprezintă delimitarea cadastrală, fizică între terenurile învecinate deţinute de părţi, între imobilele în discuţie neexistând o relaţie de coproprietate în sensul acestui articol, astfel că nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar cât priveşte interesul procesual în invocarea excepţiei, acesta trebuie să fie grefat pe cazul procesual concret, iar norma pretins neconstituţională trebuie să aibă legătură directă cu soluţia din litigiu. A conchis că, raportat la argumentele prezentate şi la obiectul cauzei, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi a respins cererea, ca inadmisibilă.

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi, sau din oficiu, de către instanţă ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale, printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte primele două condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ. nu îndeplineşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei întrucât obiectul cauzei, astfel cum a fost arătat prin cererea introductivă de instanţă, este reprezentat de o acţiune în constatarea masei succesorale, grăniţuire, revendicare, întabulare, înscriere a dreptului de proprietate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Oradea că dispoziţiile art. 643 alin. (2) C. civ. nu au legătură cu cauza pendinte, în condiţiile în care între imobilele în litigiu nu există o relaţie de coproprietate în sensul acestui articol.

Cum, în cauză, nu este îndeplinită condiţia privitoare la legătura cu soluţionarea cauzei la care face referire art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Înalta Curte reţine drept nefondate criticile recurenţilor, motiv pentru care urmează a se respinge recursul declarat de pârâţii D. şi E. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 643 alin. (2) C. civ.

În ceea ce priveşte cererea intimatului A. privind obligarea recurenţilor D. şi E. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că acesta nu a precizat cuantumul şi nici nu a făcut dovada acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii D. şi E. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, îndreptată prin încheierea din 25 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Respinge cererea intimatului A. privind plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.