Dispute over administrative concession payments assigned to civil court by claimed value

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta: la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă de la data scadenţei acestora până la data plăţii efective.

A invocat articolul IV din Legea nr. 236/2019 alin. (1).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1287 din 25 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1073 din 1 iulie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Instanţa a apreciat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun, competenţa de soluţionare a cauzei revenind, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 101 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei Slobozia.

2.3. Învestită prin declinare, Judecătoria Slobozia, prin sentinţa civilă nr. 2859 din 26 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, suspendând judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a apreciat că litigiul nu decurge din executarea contractelor administrative, conform ultimei teze a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obiectul cererii, respectiv obligarea pârâtelor la plata sumei de 70.000 de RON şi dobânda aferentă, fiind întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 236/2019.

Aşadar, instanţa a reţinut că litigiul nu presupune soluţionarea unor aspecte ce ţin de executarea contractului; încheierea acestor contracte între părţi constituie doar o condiţie cerută de lege pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 236/2019, astfel cum rezultă din art. IV alin. (1). Or, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004, arătând că pârâta AN.S.V.S.A. a refuzat în mod nejustificat să-i soluţioneze cererea formulată în procedura prealabilă.

A conchis în sensul în care competenţa de soluţionare a cererii aparţine Curţii de Apel Bucureşti, fiind incidente dispoziţiile în temeiul art. 96 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie pretenţiile reclamantei ce rezultă din contractele administrative încheiate între Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa şi S.C. A. S.R.L., şi anume acordul-cadru de servicii CSVA Valea Măcrişului nr. 20272/14.10.2019 şi contractul subsecvent de servicii CSVA Valea Măcrişului nr. x/14.10.2019.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă de la data scadenţei acestora până la data plăţii efective.

Art. IV din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative prevede că: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

În speţă, Înalta Curte constată că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere că raporturile contractuale dintre părţi se circumscriu noţiunii de contract de concesiune de servicii publice, altfel spus, obiect al contestării, în acţiunea de faţă, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată, executarea contractului încheiat între părţi, în concret, executarea obligaţiei de plată a sumei de 10.000 RON lunar, începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data plăţii efective, pentru reclamantă.

Aşadar, litigiul dintre părţi priveşte executarea unui contract administrativ, astfel că, pentru stabilirea competenţei materiale, trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu şi cele ale art. 10 din acelaşi act normativ, consecinţa fiind aceea că le revine instanţelor civile de drept comun competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.

Se mai reţine faptul că, analizând cuprinsul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de judecată, se constată că reclamanta nu face referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvare a unei cereri sau la vreo vătămare adusă acesteia printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Astfel, obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de dispoziţiile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei.

Altfel spus, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competenţa revenind instanţelor civile.

În concluzie, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, precum şi dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., raportate la criteriul valoric, apreciat de către reclamantă la suma de 70.000 RON, sumă pretinsă ca fiind exigibilă până la data sesizării instanţei, Înalta Curte stabileşte instanţa competentă material să soluţioneze cauza ca fiind Judecătoria Slobozia, ca instanţă de drept comun.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.