Inheritance certificate nullity for fraud; sufficiency of cassation review under Article 6 ECHR regarding effective analysis of arguments.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2014, la data de 10.11.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând constatarea nulităţii absolute, pentru fraudă la lege, a certificatului de calitate de moştenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E. pe numele pârâtei B. şi al numitei F., autoarea pârâţilor C. şi D..

La data de 17 martie 2015, a fost completată cererea introductivă de instanţă, prin care reclamanta a solicitat şi constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, Calea x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 700 C. civ., ale Legii nr. 36/1995 şi Legii nr. 15/1990.

II. Primul ciclu procesual

II.1. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 1434 din 18 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de calitate de moştenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, Calea x.

II.2. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 860 din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa nr. 1434 din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

III. Al doilea ciclu procesual

III.1 Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D..

III.2 Apelul în al doilea ciclu procesual

Împotriva aceste sentinţe reclamanta a declarat apel principal, iar pârâţii apel incident, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 28.02.2018.

III.3. Hotărârile pronunţate în apel de Curtea de Apel Bucureşti:

3.1 Prin decizia nr. 897 din 28 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii apelului incident; a respins, ca nefondat, apelul incident, formulat de pârâţii B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a admis apelul principal formulat de reclamanta S.C. A. S.A., a anulat sentinţa nr. 1600 din 10 noiembrie 2017 şi a reţinut procesul pentru judecata pe fond.

3.2 Prin decizia nr. 708 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins acţiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., împotriva sentinţei nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondată. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâţilor cheltuieli de judecată în sumă de 4.534,85 RON, reprezentând onorariu de avocat.

III.4. Hotărârea pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin decizia 1403/17. 06. 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a respins. ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 708 A din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. S-a respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de S.C. G. S.R.L..

IV. Contestaţia în anulare

IV.1. Motivele contestaţiei în anulare

Contestatoarea A. S.A. formulează contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1403 din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Precizează că, deşi a făcut vorbire în considerentele deciziei atacate la dispoziţiile art. 6 CEDO, instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare invocat de recurenta referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de acest articol, motiv de casare subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Practic, se susţine că instanţa de recurs s-a rezumat să facă referire la exigenţele acestui text legal şi la faptul că instanţa de apel s-a conformat acestor cerinţe, fără să existe însă, în realitate, o cercetare (analiză efectivă) a acestui motiv de casare.

Contestatoarea invocă faptul că nu se poate susţine, întemeiat, că instanţa de recurs ar fi cercetat motivul de casare invocat de recurentă referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, motiv de casare subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece a cerceta înseamnă a examina cu atenţie, a privi de aproape spre a se convinge de starea unui lucru. Cu alte cuvinte, a cerceta înseamnă, în orice situaţie, analiza efectivă a unui lucru. Or, tocmai aceasta analiză efectivă a motivului de casare în discuţie lipseşte în speţă. A indica un text de lege şi exigentele acestuia şi a afirma, apoi, că aceste exigenţe au fost respectate, fără o analiză efectivă, nu însemnă şi nu poate însemna cercetarea acesetui motiv de recurs.

IV.2. Apărările formulate în cauză

La data de 13 ianuarie 2022 au formulat întâmpinare B., C. şi D. prin care solicită, în contradictoriu cu A. S.A., respingerea contestaţiei în anulare în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată.

Referitor la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se arată că instanţa de recurs a constatat ca instanţa de apel a procedat la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă administrate, le-a apreciat relevanţa fără ca aceasta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument sau probă administrată în parte.

IV.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată cu prezenta contestaţie, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele contestaţiei în anulare şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că această contestaţie în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, la îndemâna părţilor din proces, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Pentru a fi incidentă ipoteza legală de la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de contestatoare, este necesar ca instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin cercetarea motivelor de casare, trebuie înţeleasă analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanţei de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat de recurent, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege. Pe de altă parte, cercetarea la care face trimitere textul de lege, fără a fi interpretată ca obligând instanţa să răspundă în parte tuturor argumentelor, trebuie să constituie o examinare în mod real a criticilor supuse controlului judiciar, şi nu doar o reluare a concluziilor instanţelor inferioare, în caz contrar, putându-se aduce atingere garanţiilor dreptului la un proces echitabil consacrate de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Pe calea contestaţiei în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia.

Or, în cauză se observă că, în mod contrar celor afirmate de contestatoare, instanţa de recurs a analizat motivul de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, circumscris motivului de casare invocat şi prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte a răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, inclusiv a celei indicate de contestatoare şi a considerat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat unul efectiv decât dacă cererile părţilor au fost analizate corespunzător de către instanţa sesizată. Mai departe, se motivează că art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale prevede în sarcina instanţei de judecată, obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă administrate, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca aceasta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument ori probă administrată în parte, concluzionând că obligaţia de motivare a fost respectată de instanţa de apel.

Aşadar, nu a avut loc o omisiune a instanţei de recurs, prin decizia 1403 din data de 17 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de a cerceta motivul de casare invocat împotriva deciziei recurate nr. 708 A din 9 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, motiv subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa cum în mod greşit acreditează contestatoarea.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 1403 din data de 17 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

Având în vedere prevederile art. 453 alin .(1) C. proc. civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, precum şi faptul că este îndeplinită condiţia culpei procesuale a contestatoarei, Înalta Curte va obliga pe contestatoarea A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, dovedite în cauză, în cuantum de 2.380 RON, către intimata B., constând în onorariu de apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 1403 din data de 17 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

Obligă pe contestatoarea A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.380 RON, către intimata B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.