Ownership confirmation of in-kind contributed land: lack of passive procedural standing and refusal to suspend proceedings pending nullity of third-party titles

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la data de 11 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Comuna Cobadin, Instituţia Prefectului jud. Constanţa, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Cobadin şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, a solicitat constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 30 ha, aportat în natură de acţionarul S.C. C. S.A. la data înfiinţării reclamantei, potrivit Legii nr. 31/1991, în raport de art. 30 din Legea nr. 18/1991 (fost art. 29).

Prin încheierea nr. 839 din data de 24 mai 2018, îndreptată prin încheierea nr. 424 din data de 4 iunie 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Constanţa.

Prin încheierea nr. 1987 din data de 23 august 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile şi s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Constanţa, în vederea soluţionării conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 36/C din data de 26 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Constanţa.

Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul secţiei I civile a Tribunalului Constanţa la data de 19 octombrie 2018 sub nr. x/2018.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1840 din data de 18 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cobadin, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a Comunei Cobadin, Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Constanţa şi a respins acţiunea reclamantei, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, instanţa a obligat pe reclamantă la plata către pârâta U.A.T. Comuna Cobadin a sumei de 1.785 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. Cobadin - în faliment, prin lichidator judiciar B..

Prin decizia civilă nr. 172/C din data de 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelul civil formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. Cobadin - în faliment, prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinţei civile nr. 1840 din data de 18 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018 ca nefondat.

A obligat-o pe apelantă la 1.785 RON cheltuieli de judecată către intimata U.A.T. Comuna Cobadin.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2020 şi a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. Cobadin - în faliment, prin lichidator judiciar B..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în esenţă, a susţinut următoarele:

În esenţă, se susţine că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu interpretarea eronată a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

- instanţa de apel nu a analizat în mod riguros dacă există identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, motivarea instanţei asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, reprezentând mai degrabă o motivare asupra fondului cauzei;

- instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a celor stabilite definitiv de instanţa de apel prin decizia civila nr. 1405 din data de 21 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015;

- instanţa de apel a apreciat că niciunul din pârâţi nu are calitate procesuală pasivă, că nu se pune problema ca aceştia să conteste dreptul reclamantei şi, totodată, niciunul nu deţine posesia terenurilor şi nici nu invocă vreun drept de proprietate;

- motivarea instanţei de apel este străină oricărei rigori juridice, în condiţiile în care prin încheierea de şedinţa din 17 iunie 2020, instanţa de apel a respins cererea de suspendare a prezentei pricini până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, având ca obiect constatare nulitate titluri de proprietate, emise de pârâtele din prezenta cauză, pentru imobilul în litigiu către terţe persoane;

- motivarea instanţei de apel cu privire la inexistenţa vreunei contestări a dreptului de proprietate al reclamantei de către pârâte este contrară oricărui raţionament juridic, prin însăşi emiterea titlurilor de proprietate de către pârâte pentru terenul ce aparţine reclamantei, fiind o contestare a dreptului acesteia de proprietate.

- soluţia instanţei de fond este greşită şi cu privire la modul de soluţionare a cererii de suspendare a prezentei pricini, până la soluţionarea dosarului având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise de pârâtele din prezenta pricină în favoarea altor persoane pentru imobilul în litigiu:

- instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 413 C. proc. civ., soluţia ce urmează să se pronunţe în dosarul având ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate având o influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus judecăţii;

- având în vedere răspunsul primăriei Cobadin, din care rezultă că terenul în litigiu a fost atribuit unui număr de 38 de persoane în baza legilor fondului funciar, a formulat acţiune în instanţă având ca obiect nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise de intimate în mod nelegal, cu încălcarea dreptului său de proprietate, se impune suspendarea prezentei pricini până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect nulitatea titlurilor de proprietate, cerere pe care a formulat-o şi în faţa instanţei de apel (această cerere a fost respinsă).

Totodată, recurenta-reclamantă a expus pe larg situaţia de fapt a speţei şi cele statuate prin decizia pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Constanţa, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcările art. 6 din Convenţie şi susţinând că, dacă s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1405 din data de 21 noiembrie 2017 pronunţate de Tribunalul Constanţa, s-ar produce o încălcare a principiului securităţii şi certitudinii juridice.

Concluzionând, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării fondului, iar, în subsidiar, admiterea recursului cu consecinţa admiterii acţiunii în constatare.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 05 octombrie, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B.. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2020 şi a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanta A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar, B., împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2020 şi a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce priveşte recursul împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2020, prin care Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, criticile de nelegalitate vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 413 C. proc. civ.

Criticile formulate nu pot fi primite.

Suspendarea facultativă este reglementată prin norme dispozitive, instanţa de judecată fiind cea chemată să decidă asupra oportunităţii ei, în vederea unei bune administrări a justiţiei. Ea constituie un instrument util pentru a se preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii ori susceptibile de reformare sau retractare, întrucât judecata pentru a cărei soluţionare definitivă se cere suspendarea, se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

Curtea de Apel Constanţa a apreciat în mod corect, în funcţie de împrejurările concrete ale pricinii, că nu se impune suspendarea judecăţii deoarece nu există riscul pronunţării unor hotărâri contradictorii, raportat la împrejurarea că obiectul apelului vizează soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în contextul recunoaşterii dreptului de proprietate al reclamantei, al neinvocării vreunui titlu de proprietate al pârâţilor şi a nedeţinerii în posesie a terenului în litigiu. De asemenea, în mod just s-a învederat că în dosarul x/2020 al Judecătoriei Constanţa se analizează respectarea prevederilor Legii 18/1991 la emiterea titlurilor către anumite persoane fizice, fără ca aceasta să determine în mod automat dobândirea proprietăţii asupra acestor terenuri de către pârâţii din prezenta cauză.

Drept urmare, corect s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei având ca obiect constatarea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei asupra terenului arabil în suprafaţă de 30 ha adus ca aport în natură de acţionarul S.C. C. S.A. la data înfiinţării societăţii reclamante, până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima critică circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează neanalizarea de către instanţa de apel a identităţii dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, susţinându-se că motivarea instanţei asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor reprezentă mai degrabă o motivare asupra fondului cauzei. Critica nu este fondată.

Curtea de apel a interpretat în mod corect art. 36 C. proc. civ., reţinând că textul presupune existenţa unei identităţi dintre părţile cauzei şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, că legitimarea procesuală nu se raportează la un raport juridic dedus judecăţii, ci poate fi vorba şi de o obligaţie de a răspunde faţă de pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Drept urmare, legitimare procesuală pasivă o poate justifica fie o persoană aflată în relaţii contractuale cu reclamanta privind acest bun, fie una care ar avea vreo obligaţie legală de a răspunde faţă de pretenţiile reclamantei cu privire la această suprafaţă de teren.

Se reţine de curtea de apel în mod just că potrivit art. 29 alin. (1)-(2) din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data înfiinţării societăţii, pot avea calitate procesuală pasivă acele persoane care, fie contestă modul de reorganizare a societăţii, fie contestă deţinerea în proprietate de către asociaţiile intercooperatiste sau de stat şi cooperatiste a terenurilor aduse de cooperativă în asociaţie. De asemenea, se învedereză că reclamanta nu a lămurit dacă pârâţii chemaţi în judecată, respectiv U.A.T. Comuna Cobadin, Instituţia Prefectului jud. Constanţa, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Cobadin şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa, se încadrează în aceste categorii, şi drept urmare, conchide în mod just instanţa că legitimarea procesuală pasivă a celor două comisii şi a celorlalţi pârâţi nu este justificată în cauză.

Faţă de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect a stabilit prima instanţă că, faţă de obiectul acţiunii, raportat la motivele de fapt invocate şi la fundamentul juridic al cererii, nu s-a făcut dovada legitimării procesuale a pârâtelor chemate în judecată, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este întemeiată.

Nici criticile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs privind calitatea motivării deciziei recurate nu subzistă. Aceste critici pot fi subsumate şi analizate pe temeiul motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., neindicat de recurentă, însă calificat ca atare de Înalta Curte în baza art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei,

Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de apel de a motiva decizia pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, analiza criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel, cu arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a confirmat soluţia primei instanţe, criterii legale pe care decizia recurată pronunţată de Curtea de Apel Constanţa le îndeplineşte. Drept urmare, va fi înlăturat ca nefondat şi acest motiv de recurs.

Referitor la motivul de nelegalitate formulat de recurentă, prin care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat ataşată deciziei civile nr. 1405/21.11.2017 a Tribunalului Constanţa, nici acesta nu este fondat.

Curtea de apel a reţinut în mod corect că, pe lângă faptul că reclamanta nu a menţionat în ce mod a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, din analiza acesteia a rezultat că Tribunalul Constanţa a stabilit că nu există nicio obligaţie a comisiilor de fond funciar de punere în posesie sau de emitere a titlurilor de proprietate şi că reclamanta are posibilitatea formulării unei acţiuni în constatarea dreptului său de proprietate. De asemenea, se mai reţine că prima instanţă nu a negat aceste statuări, ci doar a reţinut că în prezenta acţiune nu are calitate procesuală pasivă Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Cobadin şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa. Procedând la menţinerea sentinţei atacate şi sub acest aspect, instanţa de apel a aplicat just dispoziţile incidente, neputându-se reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1405/21.11.2017 a Tribunalului Constanţa.

Celelalte critici ale recurentei sunt de asemenea, nefondate, întricât simpla nemulţumire a părţii cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le în raport cu aplicarea normelor de drept incidente pentru soluţionarea raportului juridic litigios nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, nefiind îndeplinite cerinţele art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât să fie posibil un control de legalitate în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B., împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2020 şi a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. Cobadin, prin lichidator judiciar B., împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2020 şi a deciziei civile nr. 172 C din data de 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.