Revision for contradictory judgments inadmissible where res judicata exception was previously raised and decided

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Litigiul vizând dosarul nr. x/2013 - soluţionat prin decizia nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 14128 din 27 noiembrie 2014, Judecătoria Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

A admis în parte cererea reclamanţilor A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L..

A obligat pe pârâta S.C. E. S.R.L. să permită accesul reclamanţilor C. şi D. pe proprietatea S.C. E. S.R.L. situată în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, în vederea efectuării de lucrări de amenajare, reparaţii la peretele şi la acoperişul casei proprietatea reclamanţilor din mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi.

A obligat pe pârâta S.C. E. S.R.L. la asigurarea scurgerii apelor pluviale de pe imobilul proprietate personală situată în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, prin montarea de streşini corespunzătoare evacuării la reţeaua de canalizare.

A respins celelalte capete de cerere.

Prin decizia nr. 1320 din 23 septembrie 2016, Tribunalul Iaşi a respins apelurile declarate de reclamanţii A., B., C. şi D. şi de pârâta S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 14128 din 27 noiembrie 2014 pronunţate de Judecătoria Iaşi.

Prin decizia civilă nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a fost respins recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1320 din 23 septembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Iaşi.

Dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunţată decizia nr. 871 din 25 martie 2021 de către Tribunalul Iaşi:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanţii A., B. şi H. au chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună în sarcina pârâtei obligaţiei de a nu face, în sensul:

- interzicerii activităţii de producţie, morărit şi panificaţie desfăşurate de pârâtă în spaţiul situat la punctul de lucru din Iaşi, str. x;

- să se dispună ca pârâta să înceteze activitatea de producţie desfăşurată la punctul de lucru din Iaşi, str. x;

- să fie obligată pârâta să ridice toate utilajele de producţie situate în spaţiul aferent punctului de lucru din Iaşi, str. x, respectiv cuptor vatră, cuptor rotativ, malaxor, cernător, uscător, dospitoare, presă, divizor-modelator, masă modelare, precum şi a materiilor prime specifice activităţii de morărit şi panificaţie depozitate în acest spaţiu.

În cazul refuzului pârâtei de a ridica utilajele, se fie autorizaţi reclamanţii, ca pe cheltuiala pârâtei, să ridice utilajele destinate activităţii de producţie şi materiile prime destinate activităţii de morărit şi panificaţie depozitate în acest spaţiu.

- obligarea pârâtei la plata de daune morale de 50.000 RON pentru B. şi A. şi 100.000 RON pentru H..

Prin sentinţa civilă nr. 14014 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a constatat că prin încheierea din 16 mai 2016 s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. E. S.R.L..

S-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. G. S.R.L..

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., H. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L. şi intervenientul S.C. E. S.R.L., în sensul:

a) respingerii cererilor privitoare la interzicerea activităţii, la încetarea activităţii de producţie, la ridicarea utilajelor, precum şi cererea de autorizare a reclamanţilor de ridicare a acestora pe cheltuiala proprie,

b) admiterii cererii de obligare la plata daunelor morale.

A fost obligată pârâta S.C. G. S.R.L. în solidar cu intervenienta în interes alăturat S.C. E. S.R.L. la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1793 din 17 octombrie 2017, Tribunalul Iaşi a admis apelul formulat de S.C. G. S.R.L. şi apelul formulat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 14014 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în parte:

A obligat pârâta S.C. G. S.R.L. în solidar cu intervenienta S.C. E. S.R.L. la plata către reclamanţii A. şi B. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata către reclamanta H. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins apelul formulat de reclamanţii A., B. şi H. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contraveneau acestei decizii.

A obligat intimaţii A., B. şi H. la plata către apelanta S.C. G. S.R.L. a sumei de 3052 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 20 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia inadmisibilităţii recursului incident.

A respins, ca neîntemeiat, recursul incident formulat de intimaţii-recurenţii A., B. şi H. împotriva deciziei civile cu nr. 1793 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

A admis recursurile principale formulate de S.C. G. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, pe care a casat-o, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, Tribunalul Iaşi a pronunţat decizia nr. 871 din 25 martie 2021, prin care a rspins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de A., B. şi H..

A admis apelul formulat de S.C. G. S.R.L. şi apelul formulat de S.C. E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 14014 din 12 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pe pârâta S.C. G. S.R.L. în solidar cu intervenienta S.C. E. S.R.L. la plata către reclamanţii A. şi B. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale şi către reclamanta H. a sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

A obligat pe intimaţii A., B. şi H. la plata către apelanta S.C. G. S.R.L. a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în rejudecare, astfel cum a fost redus.

A obligat pe intimaţii A., B. şi H. la plata către apelanta S.C. E. S.R.L. a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în rejudecare, astfel cum a fost redus.

Litigiul privind dosarul nr. x/2015 în care Curtea de Apel Suceava a pronunţat decizia nr. 3792 din 21 noiembrie 2017:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Iaşi sub dosar nr. x/2015, S.C. G. S.R.L., în contradictoriu cu Direcţia de Sănătate Publica Iaşi a solicitat să se dispună:

- anularea în totalitate a actului administrativ decizie nr. 19684 din 15.10.2015 emisă de pârâtă în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată şi actualizată;

- anularea în totalitate a actului administrativ adresa din 19.10.2015 emisă de pârâtă în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată şi actualizată;

- suspendarea actelor administrative decizia nr. 19684 din 15.10.2015 şi adresa din 19.10.2015 până la soluţionarea acţiunii în anulare, în baza art. 141 şi 15 din Legea nr. 554/2004 modificată şi actualizată;

- obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată şi actualizată.

Prin sentinţa nr. 877 din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de S.C. G. S.R.L..

A dispus anularea în totalitate a actului administrativ decizie nr. 19684 din 15.10.2015 şi a actului administrativ adresă nr. 19684 din 19.10.2015.

A admis cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de S.C. E. S.R.L. şi a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulată de A., B. şi H.,

Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale şi materiale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cheltuieli de judecata,reprezentând taxa de timbru şi către intervenienta S.C. E. S.R.L. a sumei de 50 RON cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru.

Respinge excepţia de nelegalitate a referatului nr. x/21.06.2011 invocată de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, intimaţii intervenienţi A. şi B. şi intervenienţii accesoriu C. şi D..

Prin decizia nr. 3792 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de pârâta Direcţia de Sănătate Publică Iaşi împotriva sentinţei nr. 877 din 1 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanta S.C. G. S.R.L., intervenienta în interesul reclamantei S.C. E. S.R.L. şi intervenienţii în numele altei persoane A. şi B. şi H. şi intervenienţii în numele recurentei C. şi D..

A respins, ca nefondată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii C. şi D. în interesul recurentei Direcţia de Sănătate Publică Iaşi.

A fost obligată recurenta Direcţia de Sănătate Publică Iaşi la plata sumei de 800 RON către intimata S.C. G. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Cererea de revizuire:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 6 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Iaşi, disjunsă din dosarul nr. x/2021, revizuenta S.C. E. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi H., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 871 din 25 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a arătat că decizia civilă nr. 871 din 25 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi a deciziei nr. 3792 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Prin aceste hotărâri s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că G. S.R.L. a desfăşurat activităţi ce nu au produs riscuri pentru sănătatea umană, motiv pentru care aceste activităţi de producţie nu au fost oprite de către autorităţile competente. Mai mult, s-a constatat că nu există niciun prejudiciu produs prin activităţile desfăşurate.

A solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa schimbării în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de intimaţi.

La termenul din 3 februarie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimaţii A., B. şi H..

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile asupra unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, fără a se repune în discuţie şi fără se cerceta chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Înalta Curte reţine că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării condiţiilor de admisibilitate anterior menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În motivarea cererii de revizuire revizuenţii au susţinut că decizia civilă nr. 871 din 25 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2015 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 282 din 23 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel Iaşi şi a deciziei nr. 3792 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015.

În considerentele deciziei civile nr. 20 din 16 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Iaşi a arătat că:

"Motivul de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. invocat de recurenta S.C. E. S.R.L. vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel nu poate fi primit având în vedere că deciziile la care s-a făcut referire au fost pronunţate în dosare ce au avut obiecte diferite de cel de faţă.

Astfel, dosarul cu nr. x/2015 a avut ca obiect anulare şi suspendare acte administrative, daune morale solicitate în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar dosarul cu nr. x/2013 a avut ca obiect desfiinţarea contractelor de închiriere şi interzicerea derulării activităţilor industriale precum şi a altor activităţi care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort. În dosarul de faţă, reclamanţii au invocat, aşa cum s-a mai arătat, existenţa unui prejudiciu decurgând din nesocotirea drepturilor nepatrimoniale privind siguranţa sănătăţii fizice şi psihice a familiei şi îndreptăţirea la o reparaţie materială, concomitent cu luarea unor măsuri ce privesc interzicerea activităţii desfăşurate de pârâtă la adresa din Iaşi, str. x, încetarea activităţii, ridicarea utilajelor de producţie, etc.

Ca atare, nefiind îndeplinită tripla identitate cerută de dispoziţiile legale, Curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate invocat. Reţine instanţa însă că aspectele litigioase ce şi-au găsit dezlegarea în cele două procese pot fi opuse în cauza de faţă, aceasta având legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Într-un astfel de caz, nu există o identitate de acţiuni ci de chestiuni juridice litigioase, fiind necesar ca instanţa să ia în considerare constatările raporturilor juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare."

O condiţie impusă pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiţii, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeaşi excepţie, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme, rezultând din hotărârea prin care s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepţia puterii de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că în faţa instanţei de recurs, în primul ciclu procesual, a fost analizată cuprinzător problema autorităţii de lucru judecat, această chestiune constituind, de altfel, motiv de recurs formulat de recurenta S.C. E. S.R.L..

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Condiţia ca excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată şi soluţionată în primul litigiu, deşi nu este expres prevăzută de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., rezultă din interpretarea acestui text prin raportare la regulile care guvernează autoritatea de lucru judecat, o hotărâre definitivă neputând fi cenzurată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei soluţiei date cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, această soluţie beneficiind la rândul său de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate şi în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

În speţă, această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită, deoarece, astfel cum reiese din motivarea deciziei civile nr. 20 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Iaşi a analizat motivul de recurs vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel.

Având în vedere considerentele acestei decizii, anterior redate, se constată că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată şi soluţionată prin decizia a cărei revizuire se solicită. O eventuală reanalizare a acesteia în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, ar echivala cu exercitarea controlului judiciar în ceea ce priveşte modul de soluţionare de către instanţa de recurs a excepţiei autorităţii de lucru judecat. Or, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu poate avea o asemenea finalitate.

Sub acest aspect se reţine că, întrucât unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie repuse în discuţie (cauza Brumărescu împotriva României), CEDO a statuat cu valoare de principiu că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate ale deciziei nr. 871 din 25 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, vizând modul în care instanţa a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin decizia nr. 20 din 16 ianuarie 2020, transformându-se astfel într-un "recurs"’.

Or, Înalta Curte, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, şi nu de reformare, nu are căderea de a exercita un control judiciar asupra modalităţii în care o altă instanţă s-a pronunţat cu privire la chestiunea autorităţii de lucru judecat sub aspect pozitiv.

Pentru considerentele reţinute, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de formulată de revizuenta S.C. E. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 871 din 25 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2022.