Inadmissibility of extraordinary appeal against appeal rejection based on error of law rather than material error

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1574 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 23R din 26 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare - cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la 11 noiembrie 2021, fiind fixat termen pentru soluţionare la 3 februarie 2022.

În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatorul a solicitat admiterea căii de atac şi soluţionarea fondului cauzei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural şi cuprinde fraze nedovedite, ce au avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, art. 513 alin. (5) şi art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanţa de recurs a reţinut că decizia civilă nr. 406/R din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 276/A din 25 iunie 2020 a Tribunalului Maramureş, este o hotărâre definitivă. Însă această decizie a fost atacată cu revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce, în aprecierea contestatorului, determină o nouă judecată a apelului.

În accepţiunea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în speţă fiind deschisă calea de atac a recursului.

Pentru considerentele prezentate, contestatorul solicită anularea hotărârii atacate şi soluţionarea pe fond a cauzei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 5 alin. (1), art. 13 alin. (3), art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., art. 6 şi art. 13 CEDO.

Examinând contestaţia în anulare din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-au invocat, drept motive ale contestaţiei în anulare, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale."

Textul de lege vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor astfel de greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Când instanţa de judecată, cunoscând actele şi lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speţă, nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greşeală de judecată.

Or, împrejurările reclamate de contestator nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs, supuse deja analizei unei instanţe de recurs.

În consecinţă, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că soluţia nu ar fi una corectă, în conformitate cu opinia contestatorului.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecăţii nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1574 din 14 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2022.