Unjust enrichment claim barred by lack of active standing; cassation annulled for failure to specify norms in appeal

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 31 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Galaţi - Trezoreria Municipiului Galaţi, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.012.534,41 Euro (la cursul BNR din ziua plătii) şi a sumei de 1.029.208,43 RON, reprezentând valoarea cu care pârâta şi-a mărit nejustificat patrimoniul

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 4.012.534,41 Euro (la cursul BNR din ziua plătii) şi a sumei de 1.029.208,43 RON, calculate începând cu data diminuării fără just temei a patrimoniului reclamantei ANAF, respectiv 28.08.2017, şi până la achitarea efectivă, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 1.029.208,43 RON.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi:

Prin sentinţa civilă nr. 757 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, invocată de pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Galaţi - Trezoreria Municipiului Galaţi şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea civilă în pretenţii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Galaţi, în contradictoriu cu chematul în garanţie Municipiul Galaţi.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi:

Prin decizia civilă nr. 97/A din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 757 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Galaţi.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 97/A din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată este nelegala fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Întrucât instanţa de apel nu a adus nicio motivare suplimentară faţă de instanţa de fond, recurenta-reclamantă a înţeles să reia motivele de apel formulate împotriva sentinţei Tribunalului Galaţi, arătând că a efectuat plata în calitatea sa de debitor, ca urmare a unei hotărâri de validare, iar faptul că ordonatorul principal de credite a efectuat plata, urmare a solicitării sale, nu are relevanţă în speţă.

Ministerul Finanţelor Publice a anulat, de altfel, poprirea înfiinţată aspra sa, fapt ce denotă că nu avea vreo obligaţie de plată faţă de vreuna dintre părţile din litigiu.

În ceea ce priveşte calitatea de chemat în garanţie a Municipiului Galaţi, a arătat că la momentul 2012 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a avut calitatea de debitor, ci a fost terţ poprit. Faţă de măsura dispusă de biroul executorului judecătoresc privind indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporabile urmăribile, raportat la atribuţiile strict şi expres prevăzute de normele procedurale civile pentru terţul poprit, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu avea nicio competenţă legală, date fiind prevederile din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 septembrie 2021.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (31 octombrie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 3 februarie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu se pot constitui într-o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în mod generic, că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a preciza care norme au fost încălcate sau greşit aplicate de către instanţă.

Se constată că, în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, această simplă susţinere a recurentei-reclamante este una formală, în condiţiile în care partea nu a adus critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, mărginându-se a relua motivele de apel, dat fiind că "instanţa de apel nu a adus nicio motivare suplimentară faţă de instanţa de fond."

Astfel, recurenta deduce judecăţii chestiuni legate de circumstanţele factuale în care susţine că s-ar fi făcut plata sumei nedatorate, fără a combate, prin invocarea unui motiv de nelegalitate, raţionamentul instanţei de apel conform căruia lipsa calităţii procesuale active rezultă din împrejurarea ca, în situaţia în care plata a fost făcută de Ministerul Finanţelor Publice din patrimoniul său, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a justificat diminuarea propriului patrimoniu.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, astfel că, în atare circumstanţe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanţa de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, aşa cum deja s-a menţionat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de 357 RON către intimatul-chemat în garanţie Municipiul Galaţi, cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 97/A din 28 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata sumei de 357 RON către intimatul-chemat în garanţie Municipiul Galaţi, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2022.