Compulsory joinder of sole shareholder of dissolved company in nullity action regarding deed of assignment

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 18.01.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Arhitectural S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., în baza Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007 de B.N.P. B., încheiat între pârâta A., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi reclamanta Arhitectural S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 1.558 m.p. (1.509 m.p. din măsurători) situat în intravilanul localităţii Snagov, satul Ghermăneşti, identificat cu nr. cadastral x, situat în cvartalul 16, parcelele 491 şi 493, întabulat în CF nr. x.

Reclamanta Arhitectural S.R.L. a formulat cerere adiţională completatoare prin care a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a Actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 de S.P.N. C., încheiat între pârâta A., în calitate de debitoare, şi D., în calitate de creditor, pentru cauză ilicită şi imorală, frauda intereselor persoanei şi reaua-credinţa a pârâţilor; radierea actului notarial din cartea funciară, precum şi introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a dobânditorului D. şi a O.C.P.I.

Pârâţii S.C. A. şi D. au formulat întâmpinare faţă de cererea precizatoare şi completatoare a acţiunii, precum şi cerere reconvenţională la cererea de anulare a contractului de dare în plată nr. x/2017, prin aceasta din urmă solicitându-se evacuarea pârâtei S.C. Arhitectural S.R.L. de pe terenul în litigiu.

Prin încheierea din data de 08.06.2017, tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a dobânditorului D. şi a O.C.P.I.

Prin încheierea din data de 07.02.2019, tribunalul a admis, ca urmare a radierii din Registrul Comerţului, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei A. şi a respins cererea de introducere în cauză a pârâtului D. ca succesor al S.C. A..

Prin decizia nr. 78F din data de 17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a civilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 798 din data de 18.04.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhitectural S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul D. pentru lipsa coparticipării procesuale pasive. A fost anulată cererea reconvenţională, ca netimbrată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 443A din 5 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei nr. 443A din 5 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul D..

- Sub o primă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 78 alin. (2) raportat la art. 59 C. proc. civ. în ce priveşte introducerea în cauză a fostului asociat şi administrator, în calitate de continuator al societăţii radiate S.C. A.. Instanţa de apel a depăşit limitele învestirii pronunţând o soluţie care depăşeşte criticile formulate prin cererea de apel privind corecta aplicare a dispoziţiilor art. 38 - 39 C. proc. civ. atunci când a soluţionat apelul luând în considerare dispoziţiile art. 78 C. proc. civ.

- A doua critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii recurate, reproşându-i-se instanţei de apel că nu a indicat "raţiunea juridică" din care derivă calitatea procesuală de "fost asociat şi administrator al societăţii radiate", precum şi temeiul juridic în baza căruia transferul drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice radiate se face în patrimoniului fostului asociat şi administrator.

Cât timp reclamanta nu a contestat legalitatea radierii S.C. A., pe calea opoziţiei, în condiţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, nu se susţin argumentele reclamantei cu privire la transmiterea cu titlu particular a patrimoniului societăţii în favoarea asociatului unic, însuşite şi de instanţa de apel, de vreme ce obligaţia asociaţilor de reparare a prejudiciului pretins de oponenţi se poare reţine doar în cazul admiterii opoziţiei.

Se susţine că dispoziţia legală invocată de către reclamanta în susţinerea constatării calităţii persoanei fizice de continuator al persoanei juridice radiate vizează bunurile care s-ar fi preluat de către asociat ca efect al radierii, însă societatea nu mai deţinea niciun bun în patrimoniu.

În cauză nu operează nicio cauză de transmitere convenţională a calităţii de parte a S.C. A. către pârât, căci transmiterea convenţională operează în ipoteza raporturilor juridice reale, în temeiul actului de dare în plată. Or, între părţi nu există un raport juridic prin care să se fi transmis pârâtului vreo obligaţie decurgând din antecontractul încheiat între cele S.C. A. şi reclamantă, drepturile şi obligaţiile specifice acestei convenţii fiind personale, constând în obligaţia de a face.

- O altă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se concretizează în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material reglementate de dispoziţiile art. 251 C. civ., art. 59 C. proc. civ. şi art. 38 - 39 C. proc. civ.

Hotărârea curţii de apel prin care se validează transmiterea calităţii procesuale a societăţii radiate către asociatul unic contravine dispoziţiilor art. 251 raportat la art. 244 C. civ. şi art. 41 C. proc. civ. întrucât de la momentul radierii S.C. A. şi-a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă, iar fostul asociat şi administrator nu are calitate procesuală pasivă de vreme ce nu mai poate exercita nicio atribuţie în legătură cu societatea radiată

Subsumat acestei critici se arată că prevederile art. 38 C. proc. civ. au în vedere transmisiunea calităţii de parte, legal sau convenţional în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice supuse judecăţii. Indicându-se în ce condiţii are loc transmisiunea legală sau convenţională a calităţii de parte în cazul persoanelor juridice, se concluzionează că pârâtul nu se află în niciuna dintre ipotezele expuse, având calitatea de dobânditor cu titlu particular al unui drept de proprietate în temeiul contractului de dare în plată.

Art. 39 C. proc. civ. reglementează efectele transmiterii calităţii de parte care se poate realiza legal sau convenţional. În cazul persoanelor juridice, transmisiunea calităţii legale are loc pe calea reorganizării persoanei juridice, prin fuziune, divizare sau transformare.

Cum societatea A. a fost radiată, aceasta a încetat să existe ca subiect de drepturi şi obligaţii, neputându-se transmite drepturile şi obligaţiile către un terţ, nefiind în ipoteza unei reorganizări a persoanei juridice.

Nici transmiterea convenţională între societatea radiată şi pârât nu a operat în cauză, neexistând un raport juridic prin care să se fi transmis acestuia vreo obligaţie decurgând din antecontractul încheiat între S.C. A. şi societatea reclamantă.

5. Apărările în recurs

La data de 12.10.2020, intimata - reclamantă S.C. Arhitectural S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 10.11.2022, recurentul-pârât D. a formulat note scrise prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin intermediul căreia a reiterat argumente expuse prin memoriul de recurs.

La data de 16.11.2022, intimata-reclamantă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurentul-pârât.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 18 noiembrie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat de pârâtul D., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere următoarele:

- Preliminar, prin notele scrise formulate la data de 11.11.2021, recurentul-pârât a invocat, în calea de atac a recursului, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive prin intermediul căreia a reiterat argumente expuse prin memoriul de recurs, urmând ca analiza acestora să se realizeze - în cele ce urmează - în cadrul motivelor de recurs.

- Este nefondată critica recurentului - pârât, susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii" -, prin care se pretinde încălcarea de către instanţa de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului constând în aceea că în calea de atac curtea de apel a dat efect prevederilor art. 78 C. proc. civ. în detrimentul celor prevăzute de art. 38 - 39 C. proc. civ. invocate de reclamanta-apelantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Regula instituită de prevederile art. 476 alin. (1) C. proc. civ. constă în aceea că instanţa de apel are prerogativa de a realiza o nouă judecată în întregime asupra fondului.

Din dispoziţiile art. 477 - 478 C. proc. civ. rezultă că efectul devolutiv al apelului este limitat la ceea ce s-a apelat şi, respectiv, la ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă. Prin urmare, apelul este guvernat de două reguli/principii exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum apellatum şi tantum devolutum quantum iudicatum.

Astfel, art. 477 C. proc. civ. dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum. Aceasta semnifică faptul că instanţa de apel va fi ţinută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt şi de drept invocate în faţa primei instanţe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Deşi limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a apelat, alin. (2) al art. 477 C. proc. civ. prevede că devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

Din perspectiva limitelor efectului devolutiv al apelului, dispoziţiile art. 478 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, iar potrivit principiului tantum devolutum quantum iudicatum, efectul devolutiv al apelului este limitat numai la ceea ce s-a judecat de către prima instanţă.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 477 C. proc. civ. reprezintă o aplicare particulară în apel a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, reglementat, între altele, şi prin prevederile art. 9 şi 22 C. proc. civ.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, învestită fiind cu calea de atac îndreptată atât împotriva sentinţei tribunalului - prin care a fost respinsă acţiunea civilă ca urmare a admiterii excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive -, cât şi împotriva încheierii din 07 februarie 2019 - prin care tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a A. şi a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator şi asociat unic D., ca succesor al A. -, a soluţionat cauza în raport de limitele şi cu observarea criticilor deduse judecăţii de către reclamanta - apelantă, ţinând seama şi de considerentele reţinute de prima instanţă în fundamentarea dată hotărârilor pronunţate.

Chiar dacă reclamanta a invocat în criticile de apel dispoziţiile art. 38-39 C. proc. civ., referindu-se la instituţia transmiterii calităţii procesuale şi situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor acestuia, în contextul în care prin hotărârea primei instanţe s-a reţinut incidenţa în speţa dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 59 C. proc. civ. privind litisconsorţiul procesual, nu se poate reproşa curţii de apel încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului prin prisma analizei efectuată în raport de prevederile art. 78 C. proc. civ.

Aceasta întrucât problema de drept cu care instanţa de apel a fost învestită în calea de atac constă în modalitatea de soluţionare a cauzei de către tribunal prin admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale, precum şi aceea ce vizează respingerea cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator şi asociat unic D., ca succesor al A..

Constatând că, în primă instanţă, tribunalul a aplicat eronat dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. faţă de petitul vizând anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 şi că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. privind introducerea forţată în cauză din oficiu a altor persoane, curtea de apel a dat o rezolvare tocmai criticilor cu care a fost învestită, însă prin aplicarea acelor texte legale pe care a apreciat că le impune cauza.

Răspunzând în mod pertinent criticilor formulate de reclamantă prin cererea de apel, instanţa de apel a pronunţat soluţia în limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de dispoziţiile art. 477 C. proc. civ., acest motiv de recurs urmând a fi înlăturat, ca nefondat.

- În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - pârât invocă încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu privire la neindicarea "raţiunii juridice" din care derivă calitatea procesuală de "fost asociat şi administrator al societăţii radiate" a pârâtului, precum şi a temeiului juridic în baza căruia transferul drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice radiate s-a făcut în patrimoniului fostului asociat şi administrator.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru modificarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când există contradicţie între considerente şi dispozitiv sau există contradicţie între considerente, precum şi când lipseşte motivarea soluţiei sau instanţa de control judiciar a preluat tale quale considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică.

În speţă, nu poate fi reţinută niciuna dintre aceste teze. Astfel, în ceea ce priveşte motivarea soluţiei date inclusiv cu privire la chestiunea reclamată de pârât, instanţa de apel a analizat cererea dedusă judecăţii prin raportare la probele administrate, a indicat considerentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, dezvoltând un raţionament judiciar în concordanţă cu soluţia pronunţată. Nu este necesar ca, în economia considerentelor, instanţa să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcţie de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raţionament unic.

Motivarea unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Contrar susţinerii pârâtului, curtea de apel a prezentat succint, dar judicios, motivele pentru care prima instanţă a aplicat eronat dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., arătând că - în raport de circumstanţele cauzei - se impunea aplicarea imperativă şi a dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ., precum şi cele pentru care tribunalul a respins greşit cererea de introducere în cauză a fostului asociat unic şi administrator D., în calitate de succesor al A., reţinând că încheierea atacată cuprinde considerente contradictorii şi antamează soluţionarea pe fond a capătului de cerere prin care răspunderea administratorului şi asociatului unic a fost solicitată în temeiul art. 2371 din Legea nr. 31/1990.

Considerând că introducerea în cauză a pârâtului D. se impunea atât din perspectiva art. 78 C. proc. civ., cât şi prin prisma capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 - în cadrul căreia s-a invocat răspunderea administratorului şi asociatului unic a fost solicitată în temeiul art. 2371 din Legea nr. 31/1990-, instanţa de apel şi-a întemeiat în fapt şi în drept soluţia pronunţată în calea de atac.

Prin urmare, nu se poate reţine critica recurentului - pârât referitoare la încălcarea exigenţelor motivării hotărârii instanţei de apel, de natură a conduce la nelegalitatea deciziei în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

- În baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât critică greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor a normelor de drept material reglementate de dispoziţiile art. 251 C. civ. În cadrul acestei critici este invocată şi încălcarea dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. şi art. 38 - 39 C. proc. civ., care însă ar putea atrage cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu cel prevăzut de alin. (1) pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

În susţinerea acestei critici, recurentul-pârât porneşte de la premisa că odată cu radierea persoanei juridice se pierde capacitatea procesuală de folosinţă, astfel încât calitatea procesuală nu se mai poate transmite - în mod legal - către fostul asociat unic şi administrator, cum greşit a reţinut curtea de apel. În cauză, nefiind incidente dispoziţiile art. 38 şi 39 C. proc. civ., nu există vreo transmitere legală sau convenţională a calităţii procesuale de la societatea radiată la asociatul unic şi administrator, astfel că atragerea pârâtului în judecată, în calitate de succesor al A., este nelegală.

Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Este real că una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile, conform art. 32 C. proc. civ., constă în existenţa capacităţii procesuale de folosinţă, care trebuie să subziste pe toată durata procesului şi care, în cazul persoanei juridice, se dobândeşte la data înregistrării şi încetează la momentul radierii acesteia din registrele în care a fost înscrisă, potrivit art. 251 alin. (1) C. civ.

Astfel, învestită fiind cu soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei A. - faţă de radierea acesteia din registrele publice -, prima instanţă a admis, în mod corect, excepţia invocată prin încheierea din 07.02.2019.

Soluţia pronunţată cu privire la lipsa capacităţii procesuale de folosinţă nu a fost cenzurată în calea de atac a apelului, astfel încât nu i se poate imputa instanţei de apel încălcarea prevederilor art. 251 C. proc. civ., câtă vreme modul de soluţionare a excepţiei nu a fost antamat prin decizia recurată.

Din perspectiva modalităţii de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 59 şi art. 78 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este corectă aserţiunea curţii de apel cu privire la faptul că prima instanţă avea obligaţia să aplice prevederile ce reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane faţă de capetele principale de cerere întemeiate pe cauze diferite (pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute a Actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017) cu care a fost învestită.

Neprocedând astfel şi soluţionând cauza prin admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive, întemeiate pe faptul că pârâta A. şi-a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă prin radiere, la iniţiativa pârâtului D., tribunalul a pronunţat, într-adevăr, o soluţie care este de natură să conducă la încălcarea dreptului reclamantei la instanţă, precum şi a dreptului la apărare, câtă vreme pârâtul - persoană fizică nu a fost atras în judecată.

În acest context, sunt nefondate argumentele recurentului - pârât referitoare la incidenţa în cauză a principiului "electa una via, non datur recursus ad alteram", dezvoltate în sensul că reclamanta, în calitate de pretinsă creditoare a societăţii A., avea la dispoziţie, în temeiul art. 62 din Legea nr. 31/1990, mecanismul opoziţiei pe care nu l-a promovat în termenul şi condiţiile legii speciale, astfel că orice alegaţie cu privire fie la frauda dizolvării societăţii A., fie la transmiterea calităţii procesuale pasive către fostul asociat unic şi administrator nu poate fi primită în prezentul cadrul procesual.

Aceasta întrucât partea interesată are opţiunea, în temeiul principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ., să promoveze orice cale procesuală pe care o consideră adecvată pentru realizarea drepturilor sale, iar opoziţia reglementată de legea specială nu înlătură dreptul reclamantei să îşi valorifice pretenţiile în cadrul prezentei acţiuni, formulată pe calea dreptului comun.

Corectă este şi soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii din 07 februarie 2019, în concret, în legătură cu modalitatea de dezlegare a cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator şi asociat unic D., ca succesor al A. având în vedere că printr-un petit al cererii introductive se urmăreşte pronunţarea unei hotărâri care să ţine loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecinţa dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, caz în care calitatea procesuală pasivă aparţine fie celui care are vocaţie la dobândirea dreptului pretins de reclamantă, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora, cum este şi cazul pârâtului.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, pe cale incidentală, reclamanta a invocat frauda la lege ca urmare a radierii societăţii-pârâte pe parcursul soluţionării cauzei, în urma dizolvării şi lichidării, operaţiuni efectuate la iniţiativa pârâtului D.

Aşa cum bine a reţinut şi instanţa de apel, efectul introducerii în cauză în calitate de pârât, a fostului administrator şi asociat unic D. constă în faptul că pârâtul va sta în judecată în două calităţi: cea de creditor în actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017; cea de fost administrator şi asociat unic al promitentei-vânzătoare A. din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007, precum şi cea de fost administrator şi asociat unic al debitoarei A. din actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017, urmând ca analizarea pe fond a pretenţiilor reclamantei să revină primei instanţe.

În concluzie, instanţa de recurs constată că, prin criticile formulate, recurentul - pârât nu a demonstrat nelegalitatea deciziei atacate.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.