Civil damages for death barred by criminal res judicata or pending if criminal court left civil claim unresolved

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul forţat D. solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 675.000 RON pentru suferinţele psihice provocate ca urmare a decesului mamei sale E., prestaţii periodice raportate la ultimul venit net obţinut de defunctă în cuantum de 1/4 de la data introducerii acţiunii până la împlinirea vârstei de 18 ani şi în continuare până la împlinirea vârstei de 26 ani, penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere începând cu a 11 a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de hotărârea pronunţată în dosarul penal nr. x/2016 având în vedere că reclamanta s-a constituit parte civilă şi a solicitat 1.000.000 euro despăgubiri morale ca urmare a decesului mamei.

Prin încheierea finală de dezînvestire nr. 19/21.05.2018, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Bacău, instanţă pe rolul căreia pricina a fost înregistrată sub nr. x/2018* la data de 26.06.2018.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 433 din 21 iunie 2019, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Prin decizia civilă nr. 320 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul, a anulat în parte sentinţa civilă apelată, a respins ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. solicitând admiterea acestuia şi admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 433 din 21 iunie 2019, ca temeinică şi legală.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în esenţă, următoarele critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.:

- alegerea modalităţii prin care persoana vătămată înţelege să solicite despăgubiri trebuie să se circumscrie principiului "electa una via non datur recursus ad alteram"; cum reclamanta s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei sale, nu poate solicita despăgubiri pentru acelaşi prejudiciu şi în faţa instanţei civile;

- instanţa de apel, deşi reţine constituirea de parte civilă a reclamantei în dosarul penal, cât şi faptul că prin prezenta acţiune se solicită despăgubiri tot pentru decesul mamei, susţine - în mod netemeinic - că latura civilă alăturată acţiunii penale prin constituirea de parte civilă a reclamantei A. nu a fost soluţionată în procesul penal, înscrisurile administrate ca probe arătând o altă situaţie de fapt;

- curtea de apel constată în mod neîntemeiat că instanţa penală "lasă nesoluţionată acţiunea civilă ca urmare a achitării inculpatului pentru vătămare corporală, fără a face o diferenţă între eventualele daune morale pretinse de parte ca urmare a decesului mamei, respectiv cele generate de vătămarea sa corporală" în condiţiile în care reţine constituirea de parte civilă a reclamantei în dosarul penal;

- se reţine fără fundament că din hotărârea penală definitivă nu reiese că pretenţiile civile au fost examinate în mod efectiv în ce priveşte întrunirea ori neîntrunirea condiţiilor răspunderii civile, în condiţiile în care instanţa penală a acordat despăgubiri raportându-se în mod clar la fiecare infracţiune pentru care a fost sesizată;

- în considerentele deciziei penale se arată că despăgubirile civile acordate de prima instanţă sunt apte să realizeze o reparaţie integrală a prejudiciilor încercate de flecare persoană vătămată;

- curtea de apel a reinterpretat considerentele hotărârilor penale cu toate că instanţele penale s-au pronunţat şi au motivat temeinic acordarea despăgubirilor materiale şi morale într-un cuantum considerabil;

- recurenta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, apreciind că sunt întrunite condiţiile de fond pentru admiterea acesteia;

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A., prin reprezentant legal B., a formulat întâmpinare la data de 28.10.2020, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 320 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 18 noiembrie 2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, în considerarea celor ce urmează:

Deşi cererea de recurs a fost fundamentată, în drept, pe dispoziţiile art. 488, alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se constată că dezvoltarea criticilor formulate poate fi subsumată cazului de nelegalitate înscris în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., acestea punând în discuţie încălcarea pe latură civilă a autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale rămase definitive - decizia nr. 1199/2.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori si de familie. În aprecierea recurentei, dacă autoritatea de lucru judecat ar fi fost valorificată de instanţa de apel, aceasta ar fi determinat inadmisibilitatea acţiunii civile din perspectiva principiului electa una via, non datur recursus ad alteram.

Recurenta nu a dezvoltat, însă, critici concrete care să fie susceptibile de încadrare în cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauze), temeiul de drept fiind invocat pur formal.

În consecinţă, examinarea deciziei recurate urmează a fi realizată doar prin prisma criticilor de nelegalitate susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte faptul că pârâta a invocat în prezenta cale de atac excepţia autorităţii de lucru judecat, care potrivit art. 432 C. proc. civ. poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar înaintea instanţei de recurs, fiind deci admisibilă şi în prezentul recurs, urmând a fi analizată în continuare prin considerente comune cu cele ce privesc fondul recursului, având în vedere că atât excepţia invocată, cât şi calea de atac sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, dată fiind autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti.

Aceste dispoziţii legale dau expresie efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, potrivit căruia nicio persoană nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză. Astfel, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuţie aceeaşi pretenţie, pe care să o opună aceleiaşi părţi şi invocând acelaşi temei juridic.

În prezentul recurs, astfel cum în mod judicios rezultă din constatările instanţelor de fond, în cauza penală soluţionată definitiv prin decizia penală nr. 1199 din data de 02.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de reclamanta din prezenta cauză A., prin reprezentant legal, având ca obiect acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării corporale proprii, ca efect al achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de dispoziţiile art. 196 alin. (1), (3), (4) C. pen. împotriva persoanei vătămate, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I coroborate cu prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., însă a omis, în acest demers, să se pronunţe cu privire la cererea de constituire ca parte civilă formulată de aceeaşi parte pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului mamei sale, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile în care a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de dispoziţiile art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

În acest caz, persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal are la îndemână remediul procedural reglementat de art. 27 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia: "Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiunea la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesul penal pot fi folosite în faţa instanţei civile."

În speţa dedusă judecăţii, consecutivă unei hotărâri penale definitive, intimata-reclamantă prin reprezentant legal s-a adresat instanţei civile cu o acţiune în răspundere civilă delictuală prin care a pretins daune morale pentru suferinţele psihice provocate ca urmare a decesului mamei sale E., prestaţii periodice raportate la ultimul venit net obţinut de defunctă în cuantum de 1/4 de la data introducerii acţiunii până la împlinirea vârstei de 18 ani şi în continuare până la împlinirea vârstei de 26 ani, precum şi penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere începând cu a 11 - a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a sumei

În aceste condiţii, în mod legal curtea de apel s-a raportat la prevederile art. 27 alin. (2) C. proc. pen. atunci când a analizat soluţia primei instanţe de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, câtă vreme decizia penală nu face diferenţă între eventualele daune morale pretinse de reclamantă în procesul penal pentru repararea prejudiciului produs prin decesul mamei sale, respectiv cele generate de propria vătămare corporală, fiind deci evident că instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă pornită în procesul penal de către reclamanta din prezenta cauză.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de apel a identificat şi aplicat corect dispoziţiile procedurale din materie penală pe care le-a coroborat în mod judicios cu cele de procedură civilă în ce priveşte incidenţa şi aplicarea autorităţii de lucru judecat în prezenta cauză, expunând un raţionament solid şi coerent care a condus la pronunţarea soluţiei atacate cu recurs, astfel că nu se poate reţine caracterul întemeiat al criticilor recurentei.

Atâta vreme cât, fie şi prin omiterea soluţionării ei, instanţa penală a lăsat nesoluţionată o pretenţie civilă cu care se află învestită, nu ar putea fi reţinută existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la această pretenţie. De esenţa lucrului judecat este tocmai analiza şi soluţionarea judiciară a unei pretenţii, căci autoritatea nu s-ar putea ataşa decât lucrului care a fost în mod efectiv examinat şi soluţionat, iar nu celui care a scăpat verificării jurisdicţionale şi pronunţării instanţei.

Nefiind, deci, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 C. proc. civ., faţă de considerentele ce preced, rezultă că şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentă direct în calea de atac a recursului este neîntemeiată.

Ca atare, Înalta Curte, va înlătura criticile recurentei cu privire la decizia curţii de apel, critici reîncadrate, în aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 320 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 320 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.