Ownership of airport technical platform: validity of pre-1989 transfers vs. county public domain inventory and legal transfer requirements

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la 12 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj a chemat în judecată pe pârâţii Judeţul Cluj, prin Consiliul Judeţean Cluj, Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca şi pe Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de intervenient forţat, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să constate dreptul de proprietate publică al Statului Român asupra imobilului - platformă tehnică de beton în suprafaţă de 12.018 m.p., înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca, la poziţia A l.4, sub nr. cadastral x, şi să dispună obligarea Judeţului Cluj să restituie bunul către intervenient;

- să constate existenţa şi să recunoască un drept de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj, asupra imobilului sus-menţionat şi obligarea pârâţilor la recunoaşterea acestui drept real de administrare;

- să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la imobil;

- să dispună rectificarea cărţii funciare nr. x a Municipiului Cluj-Napoca (CF vechi Someşeni), cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, nr. cadastral x, număr topografic x-C4, în sensul înscrierii dreptului de proprietate publică al Statului Român şi a dreptului real de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj;

- să dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Judeţul Cluj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâtul Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. a solicitat:

- admiterea excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată promovate, cu consecinţa anulării acesteia, ca netimbrate, în temeiul art. 197 C. proc. civ.

- admiterea excepţiei puterii de lucru judecat, raportat la petitul 1 al cererii, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

- admiterea excepţiei inadmisibilităţii promovării petitelor 1 şi 3 ale cererii, cu consecinţa respingerii ca inadmisibile;

- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în promovarea petitelor 1 şi 3 ale cererii, cu consecinţa respingerii ca fiind formulate de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă;

- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, raportat la petitele 1, 3 şi 4 ale cererii, cu consecinţa respingerii ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă;

- în subsidiar, respingerea tuturor petitelor, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.

Intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâţi, solicitând respingerea apărărilor din cuprinsul acestora.

Prin încheierea din 16 februarie 2018, prima instanţă a respins excepţia nelegalei timbrări a acţiunii, constatând că este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013; a respins excepţia inadmisibilităţii petitelor 1 şi 3 din cerere; a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale active.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Cluj

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 25 ianuarie 2019, Tribunalul Cluj, secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de către pârâta Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca; a admis, în parte, acţiunea; a constatat dreptul de proprietate publică asupra imobilului - platformă tehnică de beton, în suprafaţa reală 11.912 m.p., care se regăseşte parţial, respectiv suprafaţa de 8.363 m.p., în parcela cu nr. top. x, înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi x Someşeni), şi parţial, respectiv suprafaţa de 3.549 m.p., pe parcela cu nr. cadastral x din C.F. x Cluj-Napoca, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul A., care face parte integrantă din prezenta sentinţă, ca aparţinând pârâtului Statul Român; l-a obligat pe pârâtul Judeţul Cluj să restituie această suprafaţă către Statul Român; i-a obligat pe pârâţi la recunoaşterea unui drept de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj, asupra imobilului descris anterior; a dispus realizarea tuturor operaţiunilor de carte funciară stabilite de către expert potrivit raportului de expertiză şi a completării la acest raport, care, de asemenea, face parte integrantă din această sentinţă, respectiv modificarea limitelor parcelei cu nr. top. x din C.F. x şi a dezmembrărilor propuse de către expert în cuprinsul acestei completări şi a anexelor la aceasta; a dispus intabularea dreptului de proprietate publică al pârâtului Statul Român şi a dreptului real de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj, asupra terenului menţionat anterior; i-a obligat pe pârâţii Judeţul Cluj şi Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de câte 750 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, şi pe reclamantă la plata, în favoarea Regiei Autonome a Aeroportului Cluj-Napoca, a sumei de 250 RON cu acelaşi titlu şi, compensând aceste cheltuieli în limita sumei mai mici, a obligat-o pe pârâtă la plata, în favoarea reclamantei, a diferenţei rămase de 500 RON.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj, intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pârâtul Judeţul Cluj, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.

Pârâtul Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. a declarat apel împotriva hotărârii de fond, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 16 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Cluj.

Prin decizia civilă nr. 191 A din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul formulat de Judeţul Cluj şi a admis, în parte, apelul formulat de Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii şi intervenientul forţat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice. A menţinut sentinţa apelată în privinţa soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active. A obligat-o pe reclamantă şi pe intervenientul forţat la plata sumei de 9.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale în favoarea pârâtei Regia Autonomă a Aeroportului Cluj-Napoca. A respins apelul formulat de apelantul Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 februarie 2018, pe care a menţinut-o.

A respins apelurile formulate de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva aceleiaşi sentinţe. I-a obligat pe apelanţii intimaţi Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli de judecată parţiale, în favoarea apelantului intimat Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A.

În pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut următoarele:

Referitor la apelurile formulate de pârâţii Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. şi Judeţul Cluj împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că, pentru a se stabili dacă dreptul real de administrare aparţine reclamantei sau pârâtului Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., se impune a se determina cu prioritate titularul dreptului de proprietate prin compararea titlurilor de care se prevalează, pe de o parte, Statul Român, iar, pe de altă parte, Judeţul Cluj.

Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional. La punctul II.5. din anexă se prevăd următoarele bunuri: pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea. Prin Hotărârea Guvernului României nr. 969/2002, la anexa nr. 1, se atestă apartenenţa la domeniului public al judeţului Cluj a bunului balizaj, pistă, căi rulante şi fir director, având număr de inventar 1017, anul dobândirii şi al dării în folosinţă fiind 1971.

Articolul 3 al Legii nr. 213/1998 a fost abrogat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 3 iulie 2019, iar, conform art. 286 alin. (3) din această ordonanţă, domeniul public al judeţului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional. Anexa 2 pct. 5. prevede, ca aparţinând domeniului public al judeţului, pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate, care nu sunt declarate de interes public naţional.

În aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 şi H.G. nr. 969/2002 a fost emisă Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 74/28 martie 2014, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Judeţului Cluj, aflate în administrarea Regiei Autonome Aeroportul Cluj Napoca. La punctul 25 din anexa la această hotărâre se află terenul aferent Aeroportului Cluj, situat în Cluj Napoca, strada x, nr. 149, în suprafaţă de 36.068 m.p., identificat cu nr. top. x, din care face parte şi terenul în litigiu. Anul dării în folosinţă este menţionat anul 1947; ca temei juridic al apartenenţei bunului la domeniul public sunt indicate următoarele acte normative: Legea nr. 213/1998, H.G. nr. 969/2002, iar, ca act de proprietate, C.F. nr. x Cluj Napoca.

Prima instanţă a stabilit că titlul de proprietate al Statului Român este preferabil, reţinând că reclamanta se prevalează de mai multe înscrisuri emise anterior anului 1989, respectiv procesul-verbal încheiat în 19 noiembrie 1987, cu ocazia predării-primirii mijlocului fix platformă tehnologică din beton B.300, în suprafaţă de 12.018 m.p., situat în Cluj-Napoca, str. x, între Întreprinderea de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Cluj, în calitate de instituţie care o predă, şi Inspectoratul pentru Protecţia Plantelor Cluj, în calitate de primitor.

S-a constatat de către prima instanţă că acest înscris a fost redactat ca urmare a Deciziei nr. 389/31 octombrie 1987 emise de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, prin care s-a aprobat transferul dintre cele două entităţi al acestei platforme şi are ca anexă o schiţă de identificare a suprafeţei respective. La dosar se regăseşte şi cererea de transfer al platformei din administrarea întreprinderii menţionate în administrarea inspectoratului, adresată Consiliului Popular al judeţului Cluj - Comitetul Executiv de către Întreprinderea de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Cluj, din care rezultă că aceasta se află amplasată lângă Aviaţia Cluj şi se va utiliza pentru depozitarea erbicidelor şi fungicidelor, respectiv pentru decolarea avioanelor şi elicopterelor care lucrează la combaterea dăunătorilor din agricultură, de platformă urmând a beneficia toate unităţile socialiste de pe raza C.U.A.S.C. Cluj, Gilău, Apahida, care vor depozita îngrăşămintele chimice cu care vor fertiliza culturile.

S-a mai arătat, în considerentele hotărârii apelate, că, potrivit anexei inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr. 1030/2010, poziţia nr. 97123, platforma tehnică de beton, având descrierea tehnică construcţie din beton, amplasată în incinta aeroportului din Cluj-Napoca, str. x, dobândită în 1984, reprezentând investiţie proprie, potrivit aceleiaşi H.G., aflată în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Cluj, aparţine Statului Român la 03 octombrie 2016.

Aşadar, prima instanţă a avut în vedere înscrisurile de care se prevalează reclamanta şi care au fost încheiate anterior anului 1989, însă acestea vizează numai modul de utilizare şi administrare a bunului de către diferite instituţii ale statului, fără a reglementa, în vreun fel, dreptul de proprietate asupra acestuia. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, se impune a se stabili, cu prioritate, titularul dreptului de proprietate al bunului, iar, în funcţie de acesta, urmează a se determina în favoarea cui a fost constituit dreptul de administrare.

Curtea a constatat că regimul juridic al proprietăţii publice a fost reglementat prin Legea nr. 213/1998, aceasta stabilind, prin art. 3, care sunt bunurile care alcătuiesc domeniul public al judeţelor, în enumerarea prevăzută în anexa legii fiind cuprinse pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea. În aplicarea acestei dispoziţii legale a fost emisă Hotărârea Guvernului României nr. 969/2002 de aprobare a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Cluj, imobilul în litigiu făcând parte din terenul aferent Aeroportului Cluj situat în Cluj Napoca, strada x, nr. 149, în suprafaţă de 36.068 m.p., identificat cu nr. top. x, menţionat în aceasta hotărâre de guvern. Totodată, aceste acte normative au stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Judeţean Cluj nr. 74/28 martie 2014, care menţionează imobilul în litigiu ca făcând parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Judeţului Cluj.

Curtea a mai reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 243/17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2005, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 333/A/2010 a Curţii de Apel Cluj şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 744/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus:

"(...) rectificarea C.F. nr. x Someşeni cu nr. top. x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. asupra căii de rulare avioane şi a platformei parcare avioane, teren în suprafaţă de 8.344,83 m.p., aşa cum figurează în foaia A la C3, şi înscrierea dreptului de proprietate al Judeţului Cluj, în administrarea Consiliului Judeţean Cluj.". În considerentele deciziei civile nr. 333/A/2010 a Curţii de Apel Cluj s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că terenul în suprafaţă de 38.068 m.p. înscris în C.F. nr. x Cluj - din care face parte şi imobilul din prezentul litigiu - este proprietatea publică a Judeţului Cluj, conform H.G. nr. 969/2002 din 17 septembrie 2002, anexa nr. 1, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 684/bis. Reclamanta Direcţia pentru Agricultură, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, nu au fost părţi în respectivul litigiu, situaţie în care au posibilitatea de a face dovada contrară celor statuate în considerentele hotărârilor judecătoreşti menţionate, prin administrarea unor probe contrare.

În dovedirea dreptului de proprietate al Statului Român, reclamanta se prevalează de H.G. nr. 1030/2010. Aceasta hotărâre de guvern reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru unele unităţi subordonate, înregistrate în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. În condiţiile în care nu a fost emis niciun act de trecere a acestui bun din proprietatea publică a judeţului în proprietatea publică a statului, iar H.G. nr. 969/2002 nu a fost modificată sau abrogată, acest act administrativ nu poate fi înlăturat prin H.G. nr. 1030/2010, care reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al statului.

Conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, declarându-se din bun de interes public judeţean sau local în bun de interes public naţional.

De asemenea, conform art. 293 din O.U.G. nr. 57/2019, prin care a fost abrogat art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.

Aşadar, în cauză, nu rezultă să fi fost urmată procedura de trecere a imobilului în litigiu din domeniul public al judeţului în domeniul public al statului, iar o astfel de procedură nici nu s-ar fi putut realiza în condiţiile în care s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 213/1998. Simpla menţionare a bunului în inventarul centralizat cuprins în H.G. nr. 1030/2010 nu dovedeşte apartenenţa acestuia la domeniul public al statului, în condiţiile în care acest inventar a fost întocmit fără a se avea în vedere H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj şi fără a fi urmată. în prealabil, procedura de trecere a bunului din domeniul public al judeţului în domeniul public al statului.

Dreptul de administrare al Regiei Autonome Aeroportul Internaţional Cluj rezultă atât din H.G. nr. 969/2002, cât şi din Hotărârile Consiliului Judeţean Cluj nr. 78/2003, 143/2008, 74/2014.

În consecinţă, dat fiind faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului aparţine Judeţului Cluj şi bunul se află în administrarea Regiei Autonome a Aeroportului se impune respingerea cererii de chemare în judecata atât în ceea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate publică al Statului Român şi obligarea Judeţului Cluj la restituirea bunului către Statul Român, cât şi în ceea ce priveşte recunoaşterea unui drept de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj, respectiv ieşirea din indiviziune şi rectificarea cărţii funciare.

În raport de soluţia privind primele două capete de cerere, a apreciat că următoarele capete de cerere rămân fără obiect, nemaimpunându-se analizarea motivelor de apel care privesc soluţia primei instanţe referitoare la acestea.

În privinţa apelurilor formulate de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Cluj şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a constatat că, prin intermediul acestora, se critică soluţia de admitere, în parte, a acţiunii, respectiv a constatării dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale doar pentru suprafaţa de 11.912 m.p., şi nu pentru întreaga suprafaţă solicitată de 12.018 m.p.

Prin apelul formulat, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Cluj a solicitat refacerea probei cu expertiză sau efectuarea unei noi expertize pentru a se clarifica diferenţa de teren constatată de expert şi cea rezultată din actele de la dosar, deoarece expertul nu explicitează, în mod clar, această diferenţă din lucrare, iar instanţa de fond nu a admis obiecţiunile sale la raportul de expertiză, cu privire la suprafaţa de teren solicitată.

Astfel cum rezultă din dosarul de fond, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Cluj a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză la 29 mai 2018, iar, prin încheierea din 08 iunie 2018, aceste obiecţiuni au fost încuviinţate în parte, solicitându-i-se expertului să expliciteze care este motivul în baza căruia s-a constatat o suprafaţă mai mică decât cea menţionată în cuprinsul actelor de care se prevalează reclamanta.

Din completarea la raportul de expertiză rezultă că diferenţa de suprafaţă, faţă de înscrisurile analizate anterior, este determinată de limitele platformei tehnologice care sunt vizibile în teren. Or, în privinţa acestei constatări a expertului, niciunul dintre apelanţi nu a înţeles să aducă critici pertinente.

Pe de altă parte, în analiza apelurilor declarate de Judeţul Cluj şi de Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. s-a constatat că dreptul de proprietate asupra întregului imobil în litigiu aparţine Judeţului Cluj şi se află în administrarea Regiei Autonome a Aeroportului, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare în judecată atât în ceea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate publică şi obligarea Judeţului Cluj la restituirea bunului către Statul Român, cât şi în ceea ce priveşte recunoaşterea unui drept de administrare al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj, respectiv ieşirea din indiviziune şi rectificarea cărţii funciare, nemaiavând relevanţă dacă suprafaţa pentru care a fost admisă acţiunea de către prima instanţă este 11.912 m.p., iar nu 12.018 m.p., cum figurează în actele de care se prevalează apelanţii Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Cluj şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj şi intervenientul forţat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A. Reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

a. În dezvoltarea criticilor, s-a arătat că instanţa de apel, în mod eronat, nu a ţinut seama de împrejurarea că imobilul ce face obiectul cauzei se află în proprietatea Statului Român şi în administrarea reclamantei dinainte de apariţia H.G. nr. 969/2002 (din anul 1977), interpretând, astfel, greşit normele aplicabile şi actul normativ ante-menţionat, considerat de instanţă ca fiind edificator în compararea titlurilor.

Instanţa de apel, deşi a făcut referire la faptul că nu a fost realizată, în prealabil, procedura de trecere a bunului din domeniul public al Judeţului Cluj în domeniul public al Statului Român, nu a analizat şi modul în care bunul a trecut din proprietatea Statului Român în proprietatea Judeţului Cluj, având în vedere că imobilul se afla în proprietatea Statului Român anterior anului 1989, iar titlul evocat de Curtea de Apel este din anul 2002, respectiv Hotărârea nr. 969, precum şi Hotărârile Consiliului Judeţean Cluj nr. 78/2003, nr. 143/2008 şi nr. 74/2014.

Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că imobilul a trecut din proprietatea Statului Român în proprietatea Judeţului Cluj până la apariţia Hotărârii Guvernului nr. 962/2002, care reprezintă tot o hotărâre de aprobare a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Judeţului Cluj, neregăsindu-se, la dosar, titlurile emise de Guvernul sau Parlamentul României care să susţină motivaţia instanţei de apel.

b. Se mai afirmă că instanţa de apel a constatat, eronat, că reclamanta se prevalează doar de Hotărârea Guvernului nr. 1030/2010, hotărâre ce reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile din domeniul public al Statului. Din moment ce nu a fost emis un act de trecere a bunului din proprietatea publică a Judeţului Cluj în proprietatea publică a Statului, iar Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 nu a fost modificată sau abrogată, acest act administrativ nu poate fi înlăturat prin H.G. nr. 1030/2010, care reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al Statului Român.

Or, reclamanta s-a întemeiat nu numai pe Hotărârea Guvernului nr. 1030/2010, dar şi pe toate actele emise la momentul predării - primirii imobilului prin procesul-verbal din 19 noiembrie 1987, Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006, Hotărârea Guvernului nr. 739/2003, Hotărârea Guvernului nr. 1030/2010 şi următoarele hotărâri de Guvern. Ca atare, dovada trecerii bunului din proprietatea statului în proprietatea judeţului trebuia să o facă Judeţul Cluj, iar nu recurenta.

Instanţa de apel a apreciat, în mod greşit, că imobilul se află în proprietatea pârâtului Judeţului Cluj, iar nu în proprietatea Statului Român, de vreme ce pârâtul se prevalează de o hotărâre a Guvernului care atestă un inventar al judeţului şi care nu constituie titlu de proprietate. De altfel, şi prin H.G. nr. 1030/2010, care este cel mai recent act normativ, în anexa 1, la poziţia nr. 97123, imobilul este prevăzut ca platformă tehnică de beton, situat în Cluj-Napoca, str. x, cu valoarea de inventar de 1.474.152 RON, aflându-se în proprietatea publică a Statului Român şi în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) - Direcţia pentru Agricultura Judeţeană Cluj (D.A.J. Cluj), cu suprafaţa de 12.018 m.p.

c. Instanţa de apel a concluzionat, eronat, că niciunul dintre apelanţi - Direcţia pentru Agricultura Judeţeană Cluj şi Statul Român - nu a adus critici pertinente faţă de diferenţa de suprafaţă constatată de expert, determinată de limitele platformei tehnologice vizibile în teren, cu toate ca reclamanta a invocat, în toate actele depuse, că expertul nu a ţinut seama de suprafaţa din procesul-verbal încheiat în 19 noiembrie 1987, respectiv inventarul M.A.D.R. - D.A.J. Cluj, şi nu a explicitat de unde provine diferenţa de teren constată de expert (inferioară) faţă de cea rezultată din înscrisurile menţionate.

Totodată, Curtea de Apel nu a refăcut şi nu a completat probele administrate de prima instanţă (expertiza), pentru a clarifica această diferenţă de teren.

În concluzie, susţine că proprietarul imobilului este Statul Român, iar administrator este reclamanta, iar nu Judeţul Cluj, respectiv Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj-Napoca.

B. Intervenientul forţat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate şi, în rejudecare, respingerea apelurilor declarate de către pârâţii Judeţul Cluj şi Aeroportul International Avram Iancu Cluj R.A., precum şi admiterea apelului declarat de către reclamanta Direcţia pentru Agricultura a Judeţului Cluj şi de către intervenientul forţat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cu consecinţa admiterii, în întregime, a cererii de chemare în judecată.

Decizia recurată este, în parte, nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce priveşte admiterea apelului declarat de către pârâţi, instanţa de apel a reţinut că bunul imobil din litigiu este înscris în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Judeţului Cluj, conform H.G. nr. 969/2002, şi că nu există niciun act de trecere a acestui bun din proprietatea publică a judeţului în proprietatea publică a statului. De asemenea, H.G. nr. 969/2002 nu a fost modificată sau abrogată, aşa încât acest act administrativ nu poate fi înlăturat prin H.G. nr. 1030/2010, care reglementează valorile de inventar ale unor bunuri imobile aflate in domeniul public al statului.

Neconsemnarea, neoperarea sau nepromovarea unor acte normative de înscriere, modificare a datelor de identificare, scoatere a unor bunuri din "inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului", respectiv nedeclararea unor imobile în "inventarul centralizat al bunurilor imobile din domeniul privat al statului", ca urmare a neactualizării acestora de către administratori, nu implică neapartenenţa la domeniul public/privat al statului a bunurilor în cauză.

Prin urmare, motivarea instanţei de apel nu justifică soluţia pronunţată.

În speţă, reclamanta a făcut dovada că bunul imobil se află în proprietatea Statului Român încă dinainte de anul 1989, iar pârâţii nu au făcut dovada trecerii din domeniul public al statului în domeniul public al Judeţului Cluj, până la apariţia H.G. nr. 962/2002, nefiind prezentat vreun titlu anterior.

Anterior H.G. nr. 1705/2006, pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare, prin H.G. nr. 1030/2010, fiind aprobată modificarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru unele unităţi subordonate, înregistrate în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006, şi înainte de H.G. nr. 969/2002, era în vigoare H.G. nr. 1326/2001 privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului; în cauză nu s-a pus în discuţie însă dacă imobilul în litigiu era înscris sau nu în H.G. nr. 1326/2001.

Aşa cum, corect, a reţinut prima instanţă, în susţinerea dreptului de proprietate publică al Statului Român, reclamanta se prevalează de mai multe înscrisuri emise anterior anului 1989, respectiv procesul-verbal încheiat în 19 noiembrie 1987, cu ocazia predării-primirii mijlocului fix platformă tehnologică din beton B.300, în suprafaţă de 12.018 m.p., situat în Cluj-Napoca, str. x, între Întreprinderea de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Cluj, în calitate de instituţie care o predă, şi Inspectoratul pentru Protecţia Plantelor Cluj, în calitate de primitor.

Acest înscris a fost redactat ca urmare a deciziei nr. 389/31 octombrie 1987, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Cluj, prin care s-a aprobat transferul dintre cele două entităţi al acestei platforme şi are ca anexă o schiţă de identificare a suprafeţei respective.

La dosar se regăseşte şi cererea de transfer al platformei din administrarea întreprinderii menţionate în administrarea inspectoratului, adresată Consiliului Popular al Judeţului Cluj - Comitetul Executiv de către Întreprinderea de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Cluj, din care rezultă că aceasta se află amplasată lângă aviaţia Cluj şi se va utiliza pentru depozitarea erbicidelor şi fungicidelor, respectiv pentru decolarea avioanelor şi elicopterelor care lucrează la combaterea dăunătorilor din agricultură, de platformă urmând a beneficia toate unităţile socialiste de pe raza C.U.A.S.C. Cluj, Gilău, Apahida, care vor depozita îngrăşămintele chimice cu care vor fertiliza culturile.

Prin O.U.G. nr. 71/1999 privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară, conform art. 5 alin. (2), (3), "Centrele de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară trec din structura inspectoratelor de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară judeţene şi a municipiului Bucureşti în structura serviciilor publice de protecţie a plantelor, judeţene şi al municipiului Bucureşti. Serviciile publice de protecţie a plantelor sunt coordonate din punct de vedere tehnic şi metodologic de către direcţiile fitosanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti care controlează modul de aplicare a normelor fitosanitare şi dispun măsuri în acest sens".

Conform art. 10 şi următoarele din O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului şi H.G. nr. 739/2003, "Direcţiile fitosanitare şi oficiile de ameliorare şi reproducţie în zootehnie trec în subordinea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi se reorganizează ca unităţi fără personalitate juridică. Structura organizatorică, funcţionarea, atribuţiile şi numărul de personal ale direcţiilor fitosanitare şi oficiilor pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului. Patrimoniul direcţiilor fitosanitare şi oficiilor pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie se preia pe bază de protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

Aşadar, prin protocolul nr. 3227/07 august 2003 încheiat între Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj şi Unitatea Fito-Sanitară Cluj, aceasta din urmă a predat direcţiei întreg patrimoniul care i-a aparţinut.

Potrivit anexei inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, la poziţia nr. 97123 apare platforma tehnică de beton, având descrierea tehnică, construcţie din beton, amplasată în incinta aeroportului din Cluj-Napoca, str. x, dobândită în 1984, reprezentând investiţie proprie, aflată în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia pentru Agricultură Cluj.

Pct. ll. 5. din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile care alcătuiesc domeniul public al judeţelor a fost completat ulterior H.G. nr. 969/2002, respectiv prin Legea nr. 224/2016 din 17 noiembrie 2016, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, prin includerea pistelor de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate, care nu sunt declarate de interes public naţional.

De altfel, nu se contestă apartenenţa la domeniul public al Judeţului Cluj a bunurilor ce alcătuiesc aeroportul din Cluj-Napoca şi care se regăsesc în pct. II.5. din anexa la Legea nr. 213/1998, însă nu şi imobilul ce face obiectul prezentului dosar.

Raportat la apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, acesta priveşte suprafaţa terenului pentru care a fost admisă cererea de chemare in judecată şi care, potrivit actelor prezentate de reclamantă, este de 12.018 m.p., nu de 11.912 m.p.

Deşi, prin hotărârea apelată, se arata că, prin răspunsul la obiecţiuni, expertul a explicat că diferenţa de suprafaţă, faţă de înscrisurile analizate, este determinată de limitele platformei tehnologice care sunt vizibile in teren, cele exprimate de expertul tehnic numit in cauză nu constituie un motiv pentru admiterea acţiunii doar pentru suprafaţa de teren de 11.912 m.p., în loc de 12.018 m.p., cum apare în acte, nefiind clarificată diferenţa de suprafaţă.

5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea la recursul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, recurenta Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Cluj a solicitat admiterea recursului acestei părţi, casarea deciziei atacate şi admiterea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare la ambele recursuri, intimatul Judeţul Cluj a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea deciziei instanţei de apel, ca temeinică şi legală.

Intimatul Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A. a formulat întâmpinări la recursurile promovate de reclamantă şi intervenientul forţat, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

S-au depus răspuns la întâmpinări.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea din 23 septembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj şi de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2021, în şedinţă publică, complet C4, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În primul rând, trebuie menţionat că cea mai mare parte dintre criticile subsumate celor două recursuri exercitate se regăseşte în ambele căi de atac, astfel încât Înalta Curte le va examina printr-un considerent comun, urmând a puncta diferit susţinerile distincte evocate de către recurenţi.

Ambii recurenţi au arătat că reclamanta a dovedit că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea Statului Român anterior anului 1989 (din anul 1977), menţionând, în acest sens, procesul-verbal din 19 noiembrie 1987, emis ca urmare a deciziei nr. x/31 octombrie 1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Cluj, la care sunt anexate schiţa de identificare a suprafeţei de teren şi cererea de transfer a bunului din administrarea Întreprinderii de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Cluj în cea a Inspectoratului pentru Protecţia Plantelor Cluj. Ca atare, în opinia acestor părţi, cum actul de care se prevalează pârâtul Judeţul Cluj în probarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, respectiv H.G. nr. 969/2002, este un act ulterior actelor de proprietate ale Statului şi, totodată, reprezintă tot un act de inventariere a bunurilor, era necesar ca pârâtul să dovedească transferul imobilului din proprietatea intervenientului în cea a Judeţului Cluj.

Susţinerile nu pot fi primite.

Mai întâi, trebuie observat că, într-un litigiu în care se dispută dreptul de proprietate, cum este şi cel de faţă, reclamantul este cel care trebuie să probeze dreptul invocat, iar nu pârâtul, acesta din urmă fiind într-o stare de expectaţie până la momentul în care partea adversă produce dovada titlului de proprietate, moment de la care, într-adevăr, trebuie să combată pretenţiile adversarului prin exhibarea propriului titlu. În alţi termeni, nu prezintă relevanţă dacă pârâtul justifică sau nu un titlu de proprietate în contextul în care reclamantul, care are sarcina probei conform art. 249 C. proc. civ., nu a administrat dovezi în sensul celor afirmate.

În speţă, astfel cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de apel, reclamanta şi intervenientul nu au dovedit că imobilul se află în proprietatea Statului, în timp ce Judeţul Cluj a produs asemenea probe.

După căderea regimului politic trecut, primul act normativ care a tratat proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia a fost Legea nr. 213/1998.

Cum recurenţii pretind că Statul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu anterior anului 1989, respectiv din 1977, sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) din acest act normativ, care prevăd că "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".

Prin urmare, textul legal sus menţionat condiţionează apartenenţa imobilului la domeniul public al intervenientului de dobândirea acestuia în baza unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, tratatelor internaţionale la care România era parte şi legilor în vigoare la data preluării.

Or, recurenţii nu au exhibat un astfel de titlu, instanţa de apel reţinând, în mod corect, că înscrisurile evocate nu au valoare probatorie în ce priveşte dreptul de proprietate al Statului, având relevanţă doar din perspectiva transferului dreptului de administrare între cele două entităţi, Întreprinderea de Îmbunătăţire şi Exploatare a Pajiştilor Cluj şi Inspectoratul pentru Protecţia Plantelor Cluj.

De asemenea, chiar dacă, în regimul comunist, în principiu, toate bunurile de natura celui din prezentul litigiu reprezentau proprietate socialistă de stat, dobândirea lor nu se putea face în afara respectării condiţiilor legale şi a unei proceduri care trebuia urmată în scopul asigurării legalităţii obţinerii bunului respectiv. În plus, nici sub vechiul regim, simpla edificare a unei construcţii nu valora, prin ea însăşi, un mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Nici hotărârile de Guvern evocate de recurenţi nu fac dovada dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului în litigiu.

În ceea ce priveşte H.G. nr. 1326/2001, la care a făcut referire recurentul intervenient forţat, acest act normativ a fost invocat pentru prima dată în recurs, deci, omisso medio, chiar partea arătând că nu are cunoştinţă dacă vizează şi imobilul din dosarul de faţă, astfel încât nu poate fi luată în considerare în justificarea dreptului de proprietate al Statului.

H.G. nr. 739/2003, pe lângă împrejurarea că este ulterioară H.G. nr. 969/2002, se referă la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, recurenţii nearătând care este dispoziţia legală relevantă sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului în litigiu, din actul normativ menţionat.

H.G. nr. 1705/2006 reprezintă un document de inventariere a bunurilor din domeniul public al Statului, iar H.G. nr. 1030/2010 modifică valorile de inventar ale unor astfel de bunuri, nevalorând act de proprietate pentru Stat, în condiţiile în care au forţă juridică inferioară legii (nr. 213/1998, în vigoare la data emiterii H.G.-urilor) şi, ca atare, nu o pot modifica. Or, cum deja s-a arătat, Legea nr. 213/1998 condiţiona apartenenţa unui bun la domeniul public al Statului, dobândit anterior anului 1989, de îndeplinirea cerinţei din art. 6 alin. (1), referitoare la e existenţa unui titlu valabil, cerinţă neîndeplinită în cauză.

Dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 71/1999, evocate de recurentul intervenient forţat, vizează chestiuni de organizare a centrelor de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară, respectiv de coordonare a serviciilor publice de protecţie a plantelor, iar art. 10 din O.U.G. nr. 64/2003 se referă la transferul, pe bază de protocol de predare - preluare, al patrimoniului direcţiilor fitosanitare către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Prin urmare, aceste dispoziţii legale privesc, cel mult, dreptul de administrare care se află în patrimoniul astfel transferat, iar, pentru justificarea legală a dreptului menţionat, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, trebuie verificat, mai întâi dreptul de proprietate al titularului, în speţă, dreptul pretins de Stat. Or, cum, pentru cele deja expuse, un asemenea drept nu s-a dovedit a fi în proprietatea intervenientului forţat, apare ca fiind nerelevant un eventual transfer al dreptului de administrare între cele două structuri, potrivit protocolului nr. 3227/07 august 2003.

În consecinţă, contrar opiniei recurenţilor, Statul nefiind proprietar, nu era necesar ca pârâtul Judeţul Cluj să facă dovada transferului dreptului din patrimoniul intervenientului forţat în cel al unităţii administrativ teritoriale.

În ceea ce îl priveşte pe intimatul pârât Judeţul Cluj, acesta este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor judeţene, evocată de pârâtul Judeţul Cluj prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanţe, regiile autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes naţional, trec de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor judeţene, ca regii autonome cu specific deosebit, de interes local, Aeroportul Cluj-Napoca fiind menţionat în anexa 1 pct. 5 din Hotărâre. Potrivit alin. (2) din textul de lege enunţat, trecerea regiilor autonome ante-menţionate, sub autoritatea consiliilor judeţene, se face cu activul şi pasivul existent la data de 30 iunie 1997. În concluzie, la nivelul anului 1997, Aeroportul Cluj-Napoca a fost declarat entitate de interes local, trecând sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, cu activul şi pasivul acestei regii autonome.

Chiar dacă sintagma "sub autoritatea consiliilor judeţene", conţinută în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 398/1997, este echivocă în ce priveşte intenţia legiuitorului de a stabili că asemenea bunuri fac parte din domeniul public al entităţii sub autoritatea cărora regiile autonome aeroportuare s-au transferat, concluzia nu poate fi decât în acest sens, atât faţă de declararea regiilor respective ca fiind de interes local, dar şi de evoluţia legislativă ulterioară în materie, care menţionează, în mod expres, că aparţin domeniului public al judeţului pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate, dacă nu sunt declarate bunuri de interes public naţional. În alţi termeni, de vreme ce, potrivit art. 1 din H.G. nr. 398/1997, regiile autonome aeroportuare nu mai sunt considerate de interes naţional, ci local, şi se transferă cu patrimoniile lor de sub autoritatea centrală a statului, Ministerul Transporturilor, către autorităţile judeţene, nu s-ar putea concepe un alt titular al dreptului de proprietate decât unitatea administrativ teritorială care exercită autoritatea asupra aeroporturilor.

Prin H.G. nr. 969/2002, se atestă apartenenţa la domeniul public al Judeţului Cluj a bunului în litigiu, în confirmarea celor menţionate în H.G. nr. 398/1997.

De asemenea, în art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, în forma în vigoare la 25 noiembrie 2016, se prevede că "domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional". Or, pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate sunt menţionate la pct. 5 din anexa II, iar bunul în litigiu nu a fost declarat, prin lege, de interes naţional.

Art. 3 din Legea nr. 213/1998 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care, în art. 286 alin. (3), menţionează că "domeniul public al judeţului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional". Identic cu reglementările legislaţiei anterioare, pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate sunt menţionate ca bunuri aparţinând domeniului public al judeţului (anexa III pct. 5).

Acest act normativ este în vigoare şi în prezent, reflectând voinţa legiuitorului de a cataloga asemenea bunuri, raportat la importanţa şi natura lor, ca fiind bunuri de interes public judeţean, care fac parte din domeniul public al entităţii respective.

Nu în ultimul rând, în conturarea situaţiei juridice a imobilului din perspectiva titularului dreptului de proprietate se impune a se reţine că pârâtul Judeţul Cluj exercită şi posesia bunului şi are înscris dreptul de proprietate în favoarea sa, elemente de natură să consolideze dreptul în discuţie.

În ce priveşte dreptul de administrare al intimatului Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., acesta rezidă din H.G. nr. 969/2002 şi hotărârile Consiliului Judeţean Cluj emise ulterior, fiind stabilit cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, în forma în vigoare la data emiterii lor, care stabileau posibilitatea dării în administrarea regiilor autonome a bunurilor din domeniul public, precum şi modalitatea de realizare, prin hotărâre de Guvern sau a consiliului judeţean.

Referitor la critica intervenientului, în sensul că nu contestă apartenenţa la domeniul public al Judeţului Cluj a bunurilor ce alcătuiesc Aeroportul din Cluj-Napoca, ci doar a bunului în litigiu, susţinerea nu poate fi primită, deoarece supune dezbaterii o chestiune de fapt, incompatibilă cu structura recursului, ce vizează numai motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Împrejurarea că imobilul în litigiu face parte din configuraţia Aeroportului reprezintă un element de fapt, stabilit de instanţele anterioare, ce nu poate fi reevaluat de Înalta Curte.

De asemenea, criticile recurenţilor care supun dezbaterii întinderea suprafeţei de teren devin nerelevante şi nu vor mai fi analizate, în contextul în care aceste părţi nu au justificat drepturile invocate pentru întregul imobil pretins.

În concluzie, în mod corect, Curtea de Apel a acordat preferabilitate drepturilor de proprietate şi, respectiv, administrare, evocate de intimaţi, cu consecinţa admiterii apelurilor declarate de aceste părţi şi a schimbării hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamantă şi de intervenientul forţat, ca nefondate, nefiind întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Cluj şi de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 191/A din 26 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2021.