Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality against procedural suspension
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the revisor, ruling that the petitioner failed to satisfy the mandatory legal requirements for an appeal and thus incurred nullity; the appeal was directed against a Court of Appeal decision suspending the trial of a revision request due to the petitioner's unjustified absence. The dispute centered on procedural admissibility, specifically whether the appeal identified valid grounds of illegality or merely complained about the lack of signatures on the copy of the challenged order served to the party. The court held that criticizing the method of service or the administrative form of the document, rather than the substantive legality of the judicial act, did not constitute valid grounds for appeal under the law, and the petitioner's failure to formulate specific critiques of illegality resulting from the suspension order rendered the appeal null, with no public order grounds available to save it under the applicable provisions of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 426 C. proc. civ, art. 298 C. pen, art. 493 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality against procedural suspension: The dispute centered on procedural admissibility, specifically whether the appeal identified valid grounds of illegality or merely complained about the lack of signatures on the copy of the challenged order served to the party. The court held that criticizing the method of service or the administrative form of the document, rather than the substantive legality of the judicial act, did not constitute valid grounds for appeal under the law, and the petitioner's failure to formulate specific critiques of illegality resulting from the suspension order rendered the appeal null, with no public order grounds available to save it under the applicable provisions of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the final operative order to legally execute the annulment of the appeal based on the established nullity.
Full text
Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin încheierea din data de 13 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, având în vedere lipsa nejustificată a revizuentului şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de A. împotriva deciziei nr. 290/17.02.2021 a Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020.
2. Calea de atac formulată în cauză
Prin cererea transmisă prin poşta electronică la data de 20 aprilie 2021 şi înregistrată la data de 21 aprilie 2021 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 04 mai 2021, sub nr. x/2021 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 4.
Recurentul a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea încheierii atacate.
Recurentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că încheierea atacată, care i-a fost comunicată la 19 aprilie 2021, nu este semnată, fiind încălcate, în opinia sa, dispoziţiile art. 426 C. proc. civ.
A susţinut că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage nulitatea actului de procedură, precum şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen.
3. Procedura de filtru
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.
Prin raport, s-a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii din 13 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Prin rezoluţia din 25 octombrie 2021 s-a dispus comunicarea raportului revizuentului, pentru ca acesta să formuleze, în scris, punct de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin aceeaşi rezoluţie s-a fixat termen de judecată la 03 februarie 2022, completul filtru nr. 4, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.
Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 04 noiembrie 2021.
Recurentul nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.
Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.
Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.
În litigiul pendinte se reţine că, prin cererea de recurs formulată, recurentul îşi exprimă nemulţumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată ce i-a fost comunicat nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii şi nu nelegalitatea acesteia.
De altfel, criticile se referă în realitate la copia actului procedural comunicat recurentului-petent în conformitate cu dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii atacate şi nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să poată susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.
În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.
Cum în cauză nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 13 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2022.