Validity of judicial service at a chosen address following attorney withdrawal: Timeliness of appeal deadline calculation

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei următoarele: constatarea simulaţiei contractului de vânzare-cumpărare din 23.08.2018, având ca obiect imobilul situat în Mun. Timişoara, Str. x, ap .8, înscris în Cartea Funciară nr. x, având nr. cadastral x, contract încheiat între reclamantă şi pârâtul B.; să se constatate că între reclamantă şi pârât nu s-a desfăşurat în realitate nicio operaţiune juridică; să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună înscrierea reclamantei ca proprietar asupra imobilului situat în Mun. Timişoara, Str. x, ap .8; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 464 PI din 17 iunie 2020, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a promovat apel.

3. Decizia pronunţată, în apel, de Curtea de Apel

Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 65 din 22 aprilie 2021, a admis excepţia tardivităţii formulării apelului şi a respins, ca tardivă, calea de atac introdusă de apelanta reclamantă A..

4. Recursul promovat în cauză

Hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs de reclamanta A..

Din motivarea cererii de recurs se desprinde o singură critică, grefată pe ideea că, în mod greşit, a fost admisă excepţia tardivităţii apelului, cu consecinţa respingerii căii de atac ca tardiv introdusă. Recurenta a susţinut că hotărârea tribunalului i s-a comunicat în condiţii neprocedurale, la sediul apărătorului ales să o reprezinte în cauză, deşi la primul termen de judecată din apel, 17 februarie 2021, acesta încunoştiinţase instanţa despre retragerea mandatului ca urmare a încetării contractului de asistenţă juridică pe fondul neînţelegerilor cu privire la termenul de declarare a căii de atac.

În temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

5. Apărările formulate în recurs

Intimatul B. a invocat, prin întâmpinare, excepţia de nulitate a recursului din perspectiva lipsei criticilor care să poată fi circumscrise ipotezei de nelegalitate pretinse, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În măsura în care instanţa va trece peste această excepţie, a apreciat că recursul este nefondat. În speţă, hotărârea a fost comunicată la domiciliul ales al reclamantei, la 1 iulie 2020, aşa cum s-a indicat în faţa primei instanţe, iar apelul promovat la 10 august 2020 s-a situat în afara termenului de 30 de zile stipulat prin art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Această parte a solicitat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune dovezi în acest sens.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind 24 aprilie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 22 septembrie 2021 s-a stabilit termen la 28 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul exercitat de reclamanta A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Susţinerile evocate în cadrul criticii pe aspectul tardivităţii apelului pun în discuţie nelegalitatea procedurii de comunicare a hotărârii de primă instanţă, recurenta afirmând că a fost îndeplinită la sediul reprezentantului convenţional cu care a încheiat contractul de asistenţă juridică, însă, pe parcursul judecăţii în apel, acesta a renunţat la mandat.

Raportat la chestiunea supusă dezbaterii, este de relevat că actul de procedură al comunicării hotărârii are aptitudinea de a declanşa curgerea termenului de apel atunci când este efectuat faţă de partea care exercită apelul sau faţă de reprezentantul său în proces, dacă limitele reprezentării includ şi primirea actelor de procedură. Efectuarea unei comunicări nelegale nu va putea declanşa curgerea termenului de apel, astfel încât apelul declarat de partea interesată va putea fi formulat oricând până la momentul realizării unei comunicări valabile.

Or, această ipoteză este semnalată şi prin motivul de recurs, care deşi încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezintă un caracter neîntemeiat.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, recurenta reclamantă şi-a ales, în vederea comunicării actelor de procedură în litigiu, domiciliul procesual la sediul cabinetului de avocat cu care a încheiat contract de asistenţă juridică, respectiv str. x, localitatea Timişoara, judeţ Timiş. Sentinţa primei instanţe, nr. 464/17.06.2020, a fost comunicată la această adresă la 1 iulie 2020, potrivit procesului-verbal de înmânare de la dosarul Curţii de Apel, iar apelul împotriva hotărârii a fost exercitat de apelanta reclamantă la 10 august 2020, conform menţiunii de pe plicul expediat prin serviciul poştal .

La termenul de judecată din 17 februarie 2021, fixat în vederea soluţionării apelului s-a adus la cunoştinţa instanţei renunţarea la mandat de către apărătorul ales al apelantei reclamante, acelaşi avocat care a reprezentat-o şi în faţa primei instanţe.

Înalta Curte constată că sistarea raporturilor dintre partea reclamantă şi apărător (pe fondul discuţiilor intervenite cu privire la termenul de declarare a apelului, cum se susţine în cererea de recurs) nu este de natură să afecteze valabilitatea actului procedural al comunicării sentinţei primei instanţe, aceasta fiind realizată la alegerea de domiciliu a părţii, anume la sediul Cabinetului de avocat C. din str. x, localitatea Timişoara, judeţ Timiş, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., care prescriu:, În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.’’

În acest punct al analizei, relevante sunt şi dispoziţiile art. 172 C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.’’ Chiar dacă textul nu face referire decât la procedura de citare, iar nu şi la aceea de comunicare a actelor de procedură, trebuie interpretat extensiv în sensul că acoperă şi comunicarea.

În speţă, recurenta reclamantă nu a adus la cunoştinţa instanţei o schimbare a domiciliului în sensul normei citate, care să fie materializată printr-o cerere depusă la dosar, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, prin urmare, comunicarea sentinţei primei instanţe la sediul cabinetului de avocat se va considera legal îndeplinită, urmând a constitui punct de plecare în calcularea termenului defipt de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform modalităţii de calcul reglementate de art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., termenul de 30 de zile pentru exercitarea apelului a început să curgă din 2 iulie 2020 (hotărârea fiind comunicată la 1 iulie 2020) şi s-a împlinit la 3 august 2020, elemente în raport de care cererea de apel expediată la 10 august 2020, prin serviciul poştal, apare ca tardiv formulată.

Constatând că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală pe aspectul tardivităţii căii de atac a apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul exercitat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 22 aprilie 2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 65 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.