Peremption of appeal for non-payment of reinstatement fee and miscalculation of judicial vacation

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul recursului

Pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost înregistrată contestaţia în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 163 din 15 aprilie 2019 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Instanţa a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2019, măsura suspendării în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată de la această dată niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecata în lipsă.

La 31 decembrie 2019, intimaţii B. şi C. au formulat cerere de constatare a perimării căii extraordinare de atac, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ., iar pricina se află în nelucrare de mai mult de 6 luni.

Pentru soluţionarea acestei cereri, instanţa a stabilit termen la 9 martie 2020.

La 23 ianuarie 2020, contestatoarea a expediat prin serviciul poştal o cerere de repunere a cauzei pe rol, care a primit acelaşi termen de judecată, cu obligaţia pusă în sarcina părţii de a timbra solicitarea cu suma de 50 RON, conform prevederilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013.

În practicaua deciziei nr. 131 din 9 martie 2020, Curtea de Apel a anulat cererea de repunere pe rol, ca netimbrată, şi prin amintita hotărâre a admis sesizarea de perimare formulată de intimaţi şi a constatat perimată judecata contestaţiei în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 163 din 15 aprilie 2019.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei de perimare a exercitat recurs contestatoarea A..

În dezvoltarea motivelor a susţinut, sub un prim aspect, că instanţa a dispus o măsură nelegală cu privire la cererea de repunere pe rol, în sensul anulării acesteia, fără să-i fi pus în vedere, prin citaţia emisă la 29 ianuarie 2020, ataşată cererii de recurs, obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON. În măsura în care i s-ar fi adus la cunoştinţă îndeplinirea unei astfel de sarcini, ar fi depus dovada achitării taxei sau ar fi invocat impedimentele în achitarea sa.

Sub al doilea aspect, pretinde că nu i s-a comunicat încheierea din 16 septembrie 2019, ce a vizat soluţionarea cererii de ajutor public judiciar în legătură cu plata taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei în anulare. A aflat despre soluţie din cuprinsul deciziei de perimare, iar dacă ar fi primit încheierea în cursul procesului, ar fi îndeplinit actele de procedură subsecvente în dosar.

Al treilea aspect reliefează o nerespectare a normelor procedurale în materia perimării, prin decizia atacată constatându-se în mod greşit că nu a intervenit vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării după 10 iunie 2019.

În viziunea recurentei, cererea de repunere pe rol a întrerupt cursul perimării, raportat la momentul la care a fost formulată, 23 ianuarie 2020, situându-se în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru perimarea contestaţiei în anulare dat fiind faptul că lunile iulie şi august fac parte din vacanţa judecătorească şi nu intră în calculul pentru perimarea de drept a cererilor. Rezultă că de la momentul suspendării cauzei, prin încheierea din 10 iunie 2019, şi până la data solicitării repunerii pe rol nu s-au scurs cele 6 luni pentru împlinirea termenului de perimare şi, astfel, sancţiunea aplicată de Curte este una greşită. Termenul de 6 luni însumează 180 de zile lucrătoare ce nu s-au împlinit până la momentul introducerii cererii de repunere pe rol.

Arată recurenta, în ultimul rând, că instanţa a consemnat greşit în dispozitivul hotărârii poziţia intimaţilor de a nu solicita cheltuieli de judecată, deşi prin cererea de constatare a perimării, formulată de aceştia, a fost exprimată o atare solicitare.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei de perimare, repunerea cauzei pe rol şi judecarea contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

3. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea depusă, intimaţii B. şi C. au solicitat respingerea recursului.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 iunie 2021, s-a admis în principiu recursul declarat de contestatoare şi s-a fixat termen pentru judecarea acestuia la 28 octombrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

Prin punctul de vedere la raport, recurenta a susţinut că actul întocmit cuprinde toate datele pentru fundamentarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, se reţine că deşi recursul a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., susţinerile formulate pot fi verificate din perspectiva ipotezei de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât reflectă o aplicare greşită a normelor de procedură ce reglementează sancţiunea perimării.

Norma prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. dispune că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă trebuie ca pricina, indiferent de etapa procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare promovate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 163 din 15 aprilie 2019 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în dosarul nr. x/2015, a aplicat, prin încheierea din 10 iunie 2019, măsura suspendării în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părţilor.

La 23 ianuarie 2020, contestatoarea a expediat instanţei o cerere de repunere a cauzei pe rol, care a primit termen de soluţionare la 9 martie 2020, acelaşi cu cel fixat pentru discutarea perimării sesizate de intimaţii C. şi B..

Relativ la această cerere, recurenta invocă o neregularitate procedurală, cu impact asupra perimării cauzei, reclamând că nu a fost înştiinţată prin citaţia de stabilire a termenului de judecată fixat pentru discutarea repunerii pe rol, despre obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON.

Înalta Curte reţine, din lecturarea actelor dosarului, că prin rezoluţia aplicată la 29 ianuarie 2020 s-a stabilit în sarcina părţii obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, aferente repunerii pe rol, determinată conform art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, iar citarea cu această menţiune a fost dispusă la 31 ianuarie 2020, atât la domiciliul contestatoarei, cât şi al reprezentantului său în proces, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar Curte de Apel.

Prin urmare, aserţiunea recurentei este lipsită de temei şi nu poate conduce la casarea deciziei, măsura de anulare a cererii de repunere pe rol, ca netimbrată, fiind dispusă în mod legal de Curtea de Apel în condiţiile în care partea nu s-a conformat obligaţiei până la termenul de judecată din 9 martie 2020.

Pe de altă parte, cererea formulată la 23 ianuarie 2020, se situează în afara termenului de perimare, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ. "Când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.’’ În raport de ultimul act de procedură efectuat în cauză - încheierea din 10 iunie 2019 - şi care nu a mai fost urmat din motive imputabile părţii de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii, termenul de 6 luni s-a împlinit la 10 decembrie 2019, într-o zi de joi, lucrătoare, în accepţiunea textului enunţat anterior.

Un alt motiv expus de recurentă în cererea de recurs, care conferă un caracter scuzabil în efectuarea actelor de procedură în decursul celor 6 luni de la data încheierii de suspendare, îl reprezintă necomunicarea încheierii prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar, referitor la taxa judiciară de timbru stabilită pentru judecarea contestaţiei în anulare.

Susţinerea nu poate fi primită.

Înalta Curte notează că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de lipsa de stăruinţă a părţii în judecarea litigiului şi are la bază tocmai ideea de culpă a părţii, care, prin neîndeplinirea obligaţiilor procesuale într-un anumit interval de timp, a lăsat cauza în nelucrare. Or, în ipoteza dată, recurentei contestatoare îi incumba obligaţia de a stărui în soluţionarea litigiului, având posibilitatea să fi solicitat judecata cauzei în lipsă până la momentul suspendării dispuse prin încheierea din 10 iunie 2019 sau, după suspendarea judecăţii, să fi formulat cerere de repunere pe rol până la împlinirea termenului de perimare de 6 luni. Aceasta a rămas în pasivitate până la momentul introducerii cererii de repunere pe rol, la 23 ianuarie 2020, când termenul de perimare era depăşit. Totodată, în acord cu raţionamentul Curţii de Apel, încheierea de respingere a ajutorului public judiciar din 16 septembrie 2019 nu are semnificaţia unui act de întrerupere a termenului de perimare, cât timp este realizat de instanţă şi nu de partea care justifică un interes, astfel cum impun prevederile art. 417 C. proc. civ. "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.’’

Este greşit şi ultimul argument prezentat în recurs, în sensul că cererea de repunere pe rol din 23 ianuarie 2020 a întrerupt cursul perimării. În opinia recurentei, aceasta respectă termenul de 6 luni, care se calculează excluzând lunile iulie şi august, întrucât fac parte din vacanţa judecătorească.

Modalitatea de calcul a termenului de perimare reliefată de recurentă nu este corectă, deoarece dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc durata termenului de perimare, sunt clare şi nu fac nicio diferenţă între lunile care ar intra în calculul acestuia. Astfel, termenul de 6 luni are ca punct de plecare momentul pronunţării încheierii de suspendare şi, cum s-a menţionat în precedent, acesta s-a împlinit la 10 decembrie 2019.

Nu sunt incidente dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., fiind, într-adevăr, în prezenţa unei cereri de redeschidere a cursului judecăţii reprezentată de cererea de repunere pe rol prin care partea urmăreşte continuarea judecăţii, însă aceasta nu este valabil făcută, deoarece nu este însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul impus de lege, în primul rând, fapt care a şi condus la aplicarea sancţiunii de anulare, ca netimbrată. În al doilea rând, o atare cerere a fost formulată ulterior împlinirii celor 6 luni de perimare, neavând aptitudinea, din acest punct de vedere, să producă un efect întreruptiv al termenului de perimare.

În consecinţă, în raport de considerentele înfăţişate, instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia perimării şi a constatat perimată contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 163 din 15 aprilie 2019. Drept urmare, se apreciază că sunt nefondate criticile la adresa soluţiei de perimare, urmând a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Susţinerea privitoare la consemnarea greşită a poziţiei procesuale a intimaţilor în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată pricinuite de introducerea căii extraordinare de atac nu va fi analizată, întrucât nu are legătură cu soluţia perimării, contestată de recurentă prin criticile de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 131 din 9 martie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.