Moral damages quantification: Proportionality and equitable reparation principles in traffic accident compensation

Şedinţa publică din data de 28 octombrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 20 ianuarie 2017, iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii şi cu numitul B., în calitate de intervenient forţat, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: 8.578 RON cu titlu de despăgubiri materiale, din care 672 RON reprezentând cheltuieli pentru refacerea sănătăţii, iar 7.906 RON reprezentând beneficiu nerealizat prin imposibilitatea prezentării la locul de muncă; 45.000 euro (aproximativ 202.500 RON), echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri morale; 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Intimatul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor (fost Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii) a solicitat, prin întâmpinare, admiterea în parte a acţiunii, cu condiţia ca reclamanta să probeze culpa intervenientului forţat în producerea evenimentului rutier.

Prin sentinţa civilă nr. 3470 din 9 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile III-V din cadrul Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată în prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 818 din 19 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis, în parte, acţiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.122 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, şi a sumei de 30.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În temeiul art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat reclamanta să restituie taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.688,90 RON, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva hotărârii de primă instanţă a declarat apel pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de plată a Despăgubirilor.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1476A din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că daunele morale la care a fost obligat pârâtul sunt în cuantum de 15.000 euro. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Recursul exercitat în cauză

Reclamanta A. a atacat pe calea recursului decizia de apel.

În dezvoltarea criticilor a susţinut incidenţa ipotezei de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu referire la modalitatea de evaluare şi cuantificare a prejudiciului moral.

Curtea de Apel a procedat în mod nelegal la diminuarea sumei acordate cu titlu de daune morale, sens în care a apreciat că este nerezonabilă raportat la nivelul de trai modest al reclamantei şi la faptul că nu a suferit leziuni grave care să fi produs infirmităţi permanente sau prejudicii estetice, deşi a avut un număr semnificativ de zile de îngrijiri medicale (65-70) şi de leziuni care au necesitat o intervenţie chirurgicală.

Argumentul ce vizează nivelul de trai este discriminatoriu, întrucât pune pe o poziţie de inferioritate persoanele cu venituri reduse care sunt vătămate şi le limitează posibilităţile de a obţine o compensaţie rezonabilă, proporţională cu vătămările suferite, deşi nivelul de trai nu are o implicaţie la momentul producerii prejudiciului. Totodată, suferinţele fizice şi psihice se produc indiferent de nivelul de trai, caz în care compensarea suferinţelor nu trebuie să fie simbolică doar pentru că este vorba despre o persoană fără posibilităţi materiale.

Curtea de Apel a tratat cu uşurinţă şi lipsă de empatie vătămările suferite de recurentă, deşi acestea au necesitat un număr semnificativ de îngrijiri medicale şi, inclusiv, o intervenţie chirurgicală, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală din 17 iunie 2015 şi din înscrisurile medicale de la dosarul cauzei.

I s-a mai reproşat instanţei de apel că nu a avut în vedere perioada îndelungată în care a fost imobilizată la pat sau a avut posibilităţi de deplasare limitate şi nici consecinţele în planul vieţii de familie, sociale, posibilitatea de a obţine venituri, criterii pe care prima instanţă le-a cuantificat în mod corespunzător.

Mai mult, s-a ignorat că în speţă s-a produs şi un prejudiciu estetic, rezultat în urma intervenţiilor chirurgicale, respectiv o cicatrice inestetică şi vizibilă în zona membrului inferior stâng care nu poate fi tot timpul ascunsă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o persoană de sex feminin.

A considerat recurenta că determinarea prejudiciului moral, aşa cum a stabilit practica recentă a instanţelor judecătoreşti, înseamnă evaluarea multilaterală a tuturor consecinţelor negative produse şi a implicaţiilor pe toate planurile vieţii sociale ale persoanelor lezate, a importanţei pe care o are valoarea nepatrimonială lezată a persoanelor implicate, a duratei consecinţelor şi a intensităţii durerilor fizice şi psihice cauzate, criterii pe care solicită a se avea în vedere de instanţa de recurs.

În condiţiile în care nu a avut o culpă în producerea accidentului, se impune ca prejudiciul moral suferit să fie compensat în întregime şi proporţional cu natura şi gravitatea sa şi să nu rămână la un nivel simbolic, deoarece nici suferinţele sale nu au fost simbolice.

Prin urmare, la stabilirea întinderii despăgubirilor trebuie să se ţină seama de anumite criterii şi principii rezultate din doctrină şi jurisprudenţă, referitoare la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, importanţa valorii lezate, durata în timp a consecinţelor vătămătoare sau perpetuarea acestora, natura suferinţelor şi intensitatea acestora, ecoul social al suferinţei şi influenţa asupra vieţii personale şi sociale, importanţa şi interiorizarea efectelor vătămătoare cu elemente subiective de percepţie care pot duce la alterarea personalităţii persoanei prejudiciate, aspecte şi corelaţii legate de vârsta, sexul, viaţa familială şi socială a persoanei prejudiciate. Aceste elemente sunt valorizate prin faptul că despăgubirea acordată trebuie să fie corespunzătoare, adecvată prejudiciului specific suferit de cei vătămaţi.

Recurenta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 1381,1385 alin. (1) şi 1381 alin. (1) C. civ., ce au în vedere principiul reparării prejudiciului, şi a solicitat, din perspectiva aspectelor expuse, admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel cu consecinţa menţinerii soluţiei tribunalului.

5. Apărările formulate în recurs

Intimatul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de plată a Despăgubirilor a susţinut prin întâmpinare respingerea recursului.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, comunicat părţilor, iar prin încheierea din 24 iunie 2021, s-a admis în principiu recursul declarat de recurentă şi s-a fixat termen pentru judecarea acestuia la 28 octombrie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

Prin punctul de vedere la raport, recurenta a reluat motivele de recurs, solicitând, în final, admiterea căii de atac şi păstrarea sentinţei de primă instanţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Susţinerile din recurs, întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., supun dezbaterii o singură critică la adresa hotărârii instanţei de apel, anume că nu au fost apreciate în mod corespunzător criteriile de acordare a despăgubirilor în procesul de cuantificare a daunelor morale cuvenite reclamantei în urma vătămării produse în accidentul rutier din 28 martie 2015.

Recurenta este nemulţumită că, în etapa procesuală a apelului, Curtea a redus la jumătate suma acordată de tribunal cu acest titlu, raportându-se la nivelul de trai modest al acesteia, dar şi la faptul că nu a suferit de pe urma accidentului leziuni care să fi produs infirmităţi permanente sau prejudicii estetice, deşi din probele de la dosar - raportul de expertiză medico-legală din 17 iunie 2015 şi înscrisurile medicale ataşate - a rezultat că a avut un număr semnificativ de îngrijiri medicale (65-70 de zile) şi leziuni ce au necesitat o intervenţie chirurgicală.

Evaluarea despăgubirii prin prisma nivelului de trai constituie un criteriu discriminatoriu, deoarece plasează persoanele cu venituri reduse pe o poziţie de inferioritate şi le limitează posibilităţile de a obţine o compensaţie rezonabilă, proporţională cu vătămarea suferită, iar perioada îndelungată în care a fost imobilizată la pat sau a avut posibilităţi de deplasare limitate, consecinţele produse în planul vieţii de familie, sociale, posibilitatea de a obţine venituri şi prejudiciul estetic rezultat în urma intervenţiei chirurgicale (o cicatrice inestetică şi vizibilă în zona membrului inferior stâng care nu poate fi ascunsă dat fiind faptul că este vorba despre o persoană de sex feminin) nu au fost valorificate în stabilirea întinderii despăgubirilor.

În speţă, prin decizia atacată, Curtea de Apel, devoluând fondul cauzei în soluţionarea apelului formulat de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de plată a Despăgubirilor contra sentinţei civile nr. 818 din 19 aprilie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a procedat la redimensionarea cuantumului daunelor morale la care acesta a fost obligat în favoarea reclamantei, ocazie cu care a reţinut că suma de 15.000 euro este corespunzătoare suferinţei fizice pricinuite de vătămarea corporală ce a necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale, dar şi suferinţelor psihice perioadei de imobilizare şi celor ce decurg din limitarea activităţilor pe care le desfăşura anterior producerii accidentului.

Critica descrisă prin motivele de recurs nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de apel, că în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, astfel încât în funcţie de împrejurările concrete ale speţei judecătorul urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei, deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Curtea de Apel a constatat că nivelul daunelor morale la suma de 15.000 euro în favoarea reclamantei este echitabil, făcând aplicarea criteriilor conturate în practica judiciară şi doctrină pentru evaluarea acestora. Astfel, la stabilirea întinderii acordate, în mod corect, a analizat situaţia particulară a reclamantei şi consecinţele suportate urmare a accidentului rutier produs la 28 martie 2015, respectiv suferinţele pricinuite de intervenţia chirurgicală la care a fost supusă, faptul că nu a rămas cu o infirmitate permanentă sau cu un prejudiciu de ordin estetic, măsura în care i-a fost afectată viaţa în plan personal, social şi profesional.

Instanţa nu a eliminat din sfera prejudiciului nepatrimonial anumite aspecte evidenţiate de reclamantă, reiterate şi prin cererea de recurs, cum ar fi numărul de îngrijiri medicale, urmările datorate intervenţiei chirurgicale, care, în concluzia Curţii potrivit probelor administrate, nu au generat o infirmitate permanentă sau un prejudiciu de ordin estetic, evaluarea consecinţelor negative produse de vătămarea suferită şi implicaţiile lor asupra vieţii personale şi sociale a reclamantei. A explicat, raportat la toate aceste criterii, de ce se impune reducerea cuantumului sumei acordate de tribunal, menite a se concretiza într-o compensaţie corespunzătoare prejudiciilor morale produse.

Raportarea Curţii la condiţiile de viaţă ale victimei şi la nivelul de trai, aspect criticat prin motivele de recurs, nu a constituit un reper propriu zis în evaluarea despăgubirilor, argumentul fiind enunţat în afirmarea principiului potrivit căruia despăgubirea nu trebuie să reprezinte o sursă de îmbogăţire fără just temei, ci să rămână doar un mijloc de compensaţie, de alinare a durerii psihice suferite. Prin urmare, aşa cum reiese din motivarea deciziei atacate, instanţa nu a particularizat acest criteriu prin identificarea lui în situaţia de fapt dedusă judecăţii, nu a examinat condiţiile de trai ale reclamantei pentru ca, în funcţie de acestea, în final, să determine o anumită valoare a prejudiciului. Evaluarea efectivă a despăgubirilor s-a axat pe alte criterii, expuse în raţionamentul logico-juridic al soluţiei pronunţate, astfel că este lipsită de temei aserţiunea recurentei.

Din perspectiva celor expuse, se constată că instanţa de apel a realizat o corectă aplicare a principiului reparării integrale a prejudiciului prevăzut de art. 1385 alin. (1) C. civ. şi a valorificat criteriile întâlnite în jurisprudenţă, pe baza cărora a stabilit nivelul daunelor morale într-un alt cuantum decât cel apreciat de tribunal că i se cuvine reclamantei, decizia atacată fiind la adăpost de criticile formulate. Drept urmare, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul exercitat de reclamanta A. împotriva deciziei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1476/A din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 octombrie 2021.