Property ownership dispute over restitution and title comparison: appeal dismissed as unfounded, upholding heirs' ownership

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2018 în data de 14 iunie 2018 reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D. şi E., următoarele:

- să se constate că în masa succesorală rămasă în urma defunctei F., decedată la data de 15 iulie 2001, se include cota de 1/2 parte din imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor) înscris în CF x Lăzarea - Borsec, transnotat în CF x - nr. topo x Lăzarea II Borsec;

- să se constate calitatea de unic moştenitor asupra acestei mase succesorale a reclamantei A., în baza testamentului autentic nr. 226 din data de 12 iunie 1996;

- să se dispună obligarea pârâţilor să lase în deplină posesie şi proprietate imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor), înscris în CF x - Lăzarea Borsec, cu nr. topo x -transnotat în CF x - nr. topo x Lăzarea II Borsec;

- să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâţilor din CF x Lăzarea II Borsec de sub B7;

- să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor în CF potrivit Hotărârii nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean Galaţi;

- să se dispună obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă asupra construcţiei şi terenului aferent, reprezentând contravaloarea chiriei pentru ultimii 3 ani anterior promovării acţiunii;

- să se dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxe de timbru etc.

La data de 3 ianuarie 2019 a fost înregistrată întâmpinarea pârâţilor D. şi E., acţiunea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi, prin care aceştia au invocat necompetenţa materială a instanţei învestite de reclamante, în temeiul prevederilor art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ.

S-a solicitat să se reţină excepţia inadmisibilităţii petitelor nr. 1 - 5 din cererea de chemare în judecată, prin raportare la prevederile art. 953 din C. civ., imobilul menţionat neaflându-se în patrimoniul defunctei la momentul decesului său.

S-a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată privitoare la toate petitele, relativ la situaţia imobilului G. din Borsec, str. x, înscrisă în C.F. nr. x - Lăzarea partea a - II - a Borsec, nr. top. x şi 486/S/l ca nefondate.

A fost invocată excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean Galaţi nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000, prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că la momentul emiterii ei Statul Roman nu mai era proprietarul imobilului cu privire la care a dispus, neavând astfel aptitudinea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 112/1995. Urmare admiterii acestei excepţii, s-a solicitat anularea Actului notarial nr. x din data de 31 august 2009 al B.N.P. H., precum şi a înscrierii în C.F. nr. x - Borsec şi respectiv C.F. nr. x - Borsec a dreptului de proprietate înscris pe numele reclamantelor, cu consecinţa revenirii terenului în proprietatea Statului Roman.

S-a solicitat să se dispună în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie în raport de I., pentru cazul în care pârâţii vor fi evinşi, ca acesta să le restituie contravaloarea actualizată a imobilului (construcţie) înstrăinat prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2006 la B.N.P. J..

A fost chemat în garanţie şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în caz de evicţiune.

Prin întâmpinare, DGRFP Braşov, AJFP Harghita, în baza art. 74 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă. De asemenea s-a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentare a Statului Român, prin Ministerului Finanţelor Publice.

La data de 8 februarie 2019 a fost înregistrată întâmpinarea şi cererea de chemare în garanţie formulată de I. prin care a solicitat respingerea acţiunii introductive formulată de reclamante ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, respingerea şi a cererii de chemare în garanţie ca lipsită de obiect, în cazul respingerii acţiunii principale. În cazul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâţii D. şi E., urmează să se ia act de solicitarea sa de a se admite şi cererea sa de chemare în garanţie faţă de numita K. şi faţă de Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile art. 1337 şi următoarele din C. proc. civ., în această din urma ipoteză solicitându-se şi obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 mai 2019 Consiliul Judeţean Galaţi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a consiliului, solicitând admiterea acestora.

I.2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Harghita, secţia civilă:

La data de 11 septembrie 2019 s-a dispus disjungerea petitului 6 din cererea de chemare în judecată, privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă asupra construcţiei şi terenului aferent, reprezentând contravaloarea chiriei pentru ultimii 3 ani anterior promovării acţiunii, a cererilor de chemare în garanţie în raport de I. şi cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate de pârâţi şi a cererilor de chemare în garanţie faţă de numita K. şi faţă de Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate de I., precum şi a capetelor de cerere nr. x şi 7 din întâmpinarea, acţiunea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii D. şi E., dosar nr. x/2019, în care, prin încheierea din data de 9 octombrie 2019 s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 şi art. 74 alin. (4) din C. proc. civ., suspendarea judecării petitului 6 din cererea de chemare în judecată, privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă asupra construcţiei şi terenului aferent, reprezentând contravaloarea chiriei pentru ultimii 3 ani anterior promovării acţiunii, a cererilor de chemare în garanţie în raport de I. şi cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate de pârâţi şi a cererilor de chemare în garanţie faţă de numita K. şi faţă de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, formulate de I., precum şi a capetelor de cerere nr. x şi 7 din întâmpinarea, acţiunea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii D. şi E., până la soluţionarea dosarului nr. x/2018

Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2020 s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de introducere în cauză în calitate de intervenient forţat a Consiliului Judeţean Galaţi şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză în calitate de intervenient forţat a Consiliului Judeţean Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 319 din data de 11 martie 2020 a Tribunalului Harghita, secţia civilă: au fost respinse excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean Galaţi nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000 şi excepţia inadmisibilităţii petitelor 1-5 din cererea de chemare în judecată; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii E. şi L., moştenitor al pârâtului D., prin E.; s-a constatat că în masa succesorală rămasă în urma defunctei F., decedată la data de 15 iulie 2001, se include cota de 1/2 parte din imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor), înscris în CF x Lăzarea - Borsec, transnotat în CF x -nr. topo x Lăzarea II Borsec; s-a constatat calitatea de unic moştenitor asupra acestei mase succesorale a reclamantei A., în baza testamentului autentic nr. 2261 din data de 12 iunie 1996; s-a dispus obligarea pârâţilor să lase în deplină posesie şi proprietate imobilul "G.", situat în localitatea Borsec, str. x (Vânătorilor), înscris în CF x -Lăzarea Borsec, cu nr. topo x, transnotat în CF x - nr. topo x Lăzarea II Borsec şi radierea dreptului de proprietate al pârâţilor din CF x Lăzarea II Borsec de sub B7 şi B8; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor în CF, potrivit Hotărârii nr. 676 din data de 20 noiembrie 2000 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean Galaţi.

Prin sentinţa menţionată instanţa a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţi şi i-a obligat pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.588 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă:

Prin decizia civilă nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâţii E. şi L. împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Harghita în data de 29 ianuarie 2020 în dosarul nr. x/2018 şi în consecinţă a respins ca tardiv apelul formulat împotriva încheierii menţionate.

A respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii E. şi L. împotriva sentinţei civile nr. 319 din data de 11 martie 2020 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018.în apel

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii E. şi L..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi E. şi L., în esenţă, au susţinut următoarele:

- hotărârea instanţei de apel este nelegală prin prisma neacordării căii de atac a recursului, cu toate că această cale de atac este dată prin lege, iar nu prin hotărârea unei instanţe de judecată;

- prezentul recurs este admisibil, având în vedere dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., precum şi împrejurarea că petitele 3-5 ale acţiunii introductive de instanţa, vizează revendicarea imobilului, prin compararea titlurilor cu care părţile deţin imobilul în litigiu;

- caracterul nelegal al hotărârii instanţei de apel rezidă şi din modul în care aceasta a abordat şi dezlegat apelul pe fondul său;

- instanţa de apel îşi fundamentează soluţia de respingere pe fond a apelului pe o interpretare complet eronată a efectelor deciziei civile nr. 584 din data de 20 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, hotărâre pronunţată în cadrul litigiului în contencios administrativ pe care l-au iniţiat, apreciind că aceasta prezintă autoritate de lucru judecat, inclusiv în privinţa comparării titlurilor de proprietate, deşi doar valabilitatea titlului intimatelor a fost verificată de instanţă pe această cale; nu s-a pus problema vreunei comparări a titlului intimatelor în raport de cel pe care îl deţin, pentru ca să se poată desprinde vreo autoritate de lucru judecat de natura celei reţinute de instanţa de apel;

- titlul lor de proprietate nu a fost comparat nici în precedentul litigiu şi nici în prezenta cauză;

- excepţia autorităţii de lucru judecat este vădit nefondată, compararea titlurilor de proprietate neprimind nicio dezlegare anterior acestui litigiu, astfel încât să împiedice efectuarea acesteia în prezenta cauză;

- nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între acţiunea de faţa şi cea în care a fost pronunţată hotărârea la care părţile adverse se referă;

- instanţele de fond şi de apel nu au analizat cerinţa privind identitatea de părţi, obiect şi cauză;

- faptul că, prin decizia menţionată, instanţa de contencios administrativ a apreciat că H.C.L. nr. 636/2000 poate fi considerată legală, nu este suficient în sine, atât timp cât cauza (temeiul juridic) şi obiectul celor două cereri sunt diferite;

- antamarea de către instanţa de apel a faptului că hotărârea judecătorească pronunţată în contencios administrativ nu ar putea face obiectul unei noi verificări din partea instanţei, cu privire la legalitatea hotărârii de retrocedare, nu poate fi considerată legală, atât timp cât instanţa de contencios administrativ nu a fost sesizată cu analiza unei excepţii de nelegalitate care, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, poate fi invocată oricând şi în cadrul oricărui litigiu, aşadar, inclusiv în prezentul litigiu;

- motivarea hotărârii atacate este contradictorie şi deficitară, neabordând şi neanalizând în final criticile pe care le-au formulat, mărginindu-se doar să achieseze la raţionamentul primei instanţe: a considerat că acţiunea în revendicare poate fi soluţionată chiar în condiţiile în care titlul lor de proprietate nu a fost atacat (contractul de vânzare-cumpărare); a confirmat dezlegarea nelegală a unui capăt de cerere - excepţia de nelegalitate - fără ca emitentul actului administrativ să fie parte în proces; a dat eficienţă unei pretinse autorităţi de lucru judecat izvorâte din hotărâri pronunţate în dosare în care nu au fost părţi; s-a pronunţat asupra comparării drepturilor de proprietate fără a lua în considerare faptul că fiecare dintre părţi au drepturi de proprietate înscrise în cărţi funciare diferite, pentru imobile diferite (recurenţii-pârâţi erau şi sunt proprietari pe construcţie, iar intimatele-reclamante au în proprietate terenul);

- instanţa de apel a consfinţit asupra unei dezlegări nelegale a unui cadru procesual incomplet clarificat;

- prin încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2020, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de introducere în cauza, în calitate de intervenient forţat, a Consiliului Judeţean Galaţi, apreciind că nu ar fi fost întrunite condiţiile impuse de prevederile art. 68 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa de apel în mod nelegal a validat această soluţie;

- prin aceeaşi încheiere, instanţa a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a aceleiaşi instituţii nu ar mai avea obiect, astfel că instanţa de fond a înlăturat din cauză Consiliul Judeţean Galaţi conchizând că acesta nu ar mai deţine nici calitatea de intimat, respectiv nu ar mai avea calitatea procesuală pasivă necesară pentru a sta în cauză, ca emitent al hotărârii pe care illo tempore, o emisese - cererea făcea, de asemenea, obiect al prezentei judecăţi;

- raportat la obiectul şi petitele cererii reconvenţionale pe care au formulat-o, dispoziţii art. 68 alin. (1) C. proc. civ. sunt incidente în speţă - în ipoteza în care instanţa ar admite cererea reconvenţională şi ar dispune anularea Hotărârii nr. 676/2000, intervenientul forţat poate pretinde de la pârâţii-reclamanţi reconvenţionali aceleaşi drepturi ca şi aceştia în privinţa imobilului pe care îl deţin;

- la momentul la care au înţeles să atace cu excepţie de nelegalitate hotărârea anterior menţionată, în mod necesar cadrul procesual trebuia să fie întregit prin participarea tuturor actorilor implicaţi în procesul de emitere al acestei hotărâri, motiv pentru care au indicat în mod explicit necesitatea introducerii în cauză, în calitate de intervenient forţat, a Consiliului Judeţean Galaţi;

- prima instanţă nu s-a pronunţat şi asupra lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii, în ciuda faptului că însăşi această instituţie a invocat excepţia prin întâmpinare, fiind reţinută ca atare prin încheierea din data de 22 mai 2019; cum nu a dispus în mod expres asupra acestei chestiuni, nu se putea anticipa că la termenul de judecată din data de 26 februarie 2020 nu va lua în calcul pronunţarea asupra acestei excepţii, tocmai din necesitatea de a putea dezlega excepţia de nelegalitate - validarea de către instanţa de apel a măsurii adoptate de prima instanţă reprezintă o greşită aplicare a dispoziţiilor procedurale aplicabile încheierii în sine;

- manierea în care a procedat instanţa de fond, când a respins excepţia de inadmisibilitate a petitelor 1-5 ale acţiunii principale, a rămas neexaminată de instanţa de apel care s-a mărginit să considere că niciun fel de chestiuni dintre cele pe care le-au ridicat nu mai prezentau interes, atât timp cât autoritatea de lucru judecat se impunea a fi reţinută;

- raportat la situaţia juridică a imobilului (a cărei evoluţie în timp au prezentat-o detaliat), apare un conflict de drepturi cu privire la imobilul în discuţie, terenul aparţinând intimatelor-reclamante, iar construcţia aparţinând recurenţilor-pârâţi - acest conflict a fost dedus instanţelor de judecată, generând litigiile pe care le prezintă în cuprinsul cererii de recurs (dosarele nr. x/2009; nr. 2211/326/2011);

- H.C.J. Galaţi nu le este opozabilă şi, cu toate că ea nu a fost anulată, pentru considerente care ţin de lipsa unei notificări a M. anterior licitaţiei din 28 decembrie 1995, relativ la depunerea cererii de retrocedare, ea nu poate produce efecte contrare lor, astfel încât, chiar şi menţinută de instanţele de judecată, în baza acestei hotărâri de consiliu, proprietarilor construcţiei D. şi E. nu le poate fi afectat dreptul de proprietate asupra edificatului;

- instanţa de fond a dat o importanţă necorespunzătoare deciziei civile nr. 1094/2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş; chiar daca ar accepta că hotărârea judecătorească ar trebui să producă efectele juridice urmărite la acel moment (imobilul să fie radiat de pe numele societăţii comerciale), proprietatea respectivului imobil trebuia să revină tot aceleiaşi societăţi comerciale, având în vedere că imobilul se afla în administrarea sa la momentul apariţiei Legii nr. 15/1990 şi respectiv al H.G.R. nr. 834/1991, în virtutea cărora, societatea cu pricina a şi deţinut dreptul de proprietate anterior momentului pronunţării sentinţei civile nr. 598/2002, chiar neoperate în cartea funciară;

- în privinţa efectelor deciziei civile menţionate, efectele acesteia le vizează în egală măsură şi pe intimatele-reclamante, dacă ar fi să se reţină autoritatea de lucru judecat:

- Hotărârea emisă de Consiliul Judeţean Galaţi apare a fi emisă de o instituţie necompetentă din punct de vedere teritorial şi material;

- în principal, apreciază că hotărârea primei instanţe se impune a fi desfiinţată, motivat de împrejurarea că sentinţa a fost pronunţată în absenţa unei părţi care se impunea a fi citată şi menţinută ca parte în cauză, relativ la soluţionarea excepţiei de nelegalitate, precum şi motivat de împrejurarea că prima instanţa nu a motivat hotărârea pronunţată, nici în privinţa dezlegării excepţiei de inadmisibilitate şi nici in privinţa dezlegării pe fond a pricinii;

- contractele de vânzare-cumpărare succesive nu au fost atacate şi nu au fost anulate, ele sunt legale şi îşi produc pe deplin efectele juridice, astfel încât dreptul lor de proprietate este mult mai bine calificat decât cel invocat de intimatele-reclamante, în condiţiile în care prima transmitere a dreptului de proprietate s-a efectuat prin procesul-verbal de licitaţie 2658 din data de 28 decembrie 1995, aşadar la un moment la care societatea vânzătoare nu avea de unde să cunoască despre existenţa sau nu a vreunei cereri depuse în temeiul Legii nr. 112/1995;

- la momentul la care a fost organizată licitaţia publică în urma căreia imobilul a fost achiziţionat de numitul N., nici la autoritatea locală ori cea judeţeană şi nici la registratura societăţii vânzătoare nu era înregistrată vreo notificare/cerere, formulată în condiţiile art. 14-15 din Legea nr. 112/1995 pentru restituire în natura ori pentru acordarea despăgubirilor legale de către antecesoarea intimatelor-reclamante de astăzi, în privinţa imobilului supus judecăţii de faţă;

- licitaţia pentru vânzarea acestui imobil s-a săvârşit în condiţii perfect legale, procesul-verbal de adjudecare fiind astfel valid şi conducând la un transfer regulat şi legal de drept de proprietate în patrimoniul numitului N., iar apoi de la acesta la ceilalţi succesivi dobânditori.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatele-reclamante C., A. şi B. au formulat întâmpinare, prin care, în principal, au invocat nulitatea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin cererea aflată la dosarul de recurs, intimatele-reclamante şi-au exprimat acordul ca recursul, în măsura în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Intimatul-chemat în garanţie Consiliul Judeţean Galaţi, în termen legal, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei recurate.

De asemenea, în termen legal, intimatul-chemat în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita a depus întâmpinare.

În cuprinsul acesteia a făcut trimitere la dispoziţiile art. 457 şi art. 483 alin. (2) - în forma în vigoare la data de 14 iunie 2018 - C. proc. civ., solicitând instanţei să aprecieze asupra admisibilităţii prezentei căi de atac.

Precizând că, în afara cererilor de chemare în garanţie, faţă de Statul Român nu au fost formulate alte cereri, a lăsat la aprecierea instanţei motivele de recurs formulate de către recurenţii-pârâţi.

Totodată, a menţionat că, în situaţia în care recursul este admisibil în principiu, nu se opune soluţionării acestuia de completul de filtru în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenţii-pârâţi D. şi E. au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatele-reclamante C., A. şi B., solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, precum şi celorlalte apărări formulate de către acestea.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 22 iunie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâţii L. şi E. împotriva deciziei civile nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 5 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin prisma incidenţei art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se consideră că motivarea hotărârii atacate este contradictorie şi deficitară, Curtea de apel neabordând şi neanalizând în final criticile formulate de părţi, mărginindu-se doar să achieseze la raţionamentul primei instanţe şi şă dea eficienţă unei pretinse autorităţi de lucru judecat izvorâte din hotărâri pronunţate în dosare în care nu au fost părţi. De asemenea, susţin recurenţii că instanţa de apel s-ar fi pronunţat asupra comparării drepturilor de proprietate fără a lua în considerare faptul că fiecare dintre părţi au drepturi de proprietate înscrise în cărţi funciare diferite, pentru imobile diferite . Aceste ultime aserţiuni nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate invocat, ce prevede situaţia în care hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, ci celui ce vizează interpretarea dispoziţiilor privind autoritatea de lucru judecat, prin prisma incidenţei art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ce va fi analizat în cele ce urmează.

Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de apel de a motiva decizia pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, analiza criticilor formulate de către pârâtă prin motivele de apel, cu arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a confirmat soluţia primei instanţe, criterii legale pe care decizia recurată pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş le îndeplineşte. Drept urmare, nu poate fi primit acest motiv de recurs invocat.

Se mai critică soluţia instanţei de apel prin prisma neacordării de către instanţa de recurs a căii de atac a recursului, arătând recurenţii că, cu toate că această cale de atac este dată prin lege, iar nu prin hotărârea unei instanţe de judecată, prezentul recurs este admisibil, având în vedere dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., precum şi împrejurarea că petitele 3-5 ale acţiunii introductive de instanţă vizează revendicarea imobilului, prin compararea titlurilor cu care părţile deţin imobilul în litigiu.

Această critică de nelegalitate ce ar putea fi circumscrisă motivului indicat de art. 488 alin. (8) C. proc. civ. nu este fondată. Prin neindicarea posibilităţii de a ataca decizia cu calea de atac a recursului, de către instanţa de apel, nu se poate considera că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, aşa cum susţin recurenţii, nefiind încălcat art. 483 C. proc. civ.

De altfel, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se mai învederează caracterul nelegal al hotărârii instanţei de apel care ar rezida şi din modul în care aceasta a abordat şi dezlegat apelul pe fondul său, instanţa de apel fundamentându-şi soluţia de respingere pe fond a apelului pe o interpretare complet eronată a efectelor deciziei civile nr. 584 din data de 20 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, apreciind că aceasta prezintă autoritate de lucru judecat, inclusiv în privinţa comparării titlurilor de proprietate.

Această critică ce se circumscrie motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu subzistă, Curtea de apel în mod just a procedat la examinare a titlurilor de proprietate ale părţilor. Astfel, a arătat instanţa că pârâţii invocă contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006, prin care au dobândit dreptul de proprietate de la I.,că, prin Hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean Galaţi, nr. 676/20.11.2000, imobilul în cauză a fost restituit, în natură, reclamantelor, în calitate de moştenitoare ale defunctei F. de la care imobilul a fost preluat în mod abuziv. Drept urmare, corect se reţine că legalitatea hotărârii mai sus arătate, a constituit obiectul unui litigiu, ce a fost tranşat în mod definitiv, reţinându-se, prin decizia nr. 584/20.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, în esenţă, că titlul de proprietate al reclamantelor, nu numai că este valabil, dar este preferabil, urmare a comparării titlurilor, dreptului de proprietate al pârâţilor din prezenta cauză.

De altfel, instanţa de apel nu a reţinut incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci a constatat în mod just că, a pune din nou în discuţie aspectele legate de compararea titlurilor, astfel cum solicită pârâţii, ar echivala cu negarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti.

Nu subzistă astfel susţinerile recurenţilor în sensul că excepţia autorităţii de lucru judecat este vădit nefondată, compararea titlurilor de proprietate neprimind nicio dezlegare anterior acestui litigiu, astfel încât să împiedice efectuarea acesteia în prezenta cauză; că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între acţiunea de faţa şi cea în care a fost pronunţată hotărârea la care părţile adverse se referă; că instanţele de fond şi de apel nu au analizat cerinţa privind identitatea de părţi, obiect şi cauză; că antamarea de către instanţa de apel a faptului că hotărârea judecătorească pronunţată în contencios administrativ nu ar putea face obiectul unei noi verificări din partea instanţei, cu privire la legalitatea hotărârii de retrocedare, nu poate fi considerată legală, atât timp cât instanţa de contencios administrativ nu a fost sesizată cu analiza unei excepţii de nelegalitate.

Nu pot fi primite nici criticile recurenţilor pârâţi privind soluţia instanţei de apel care ar fi dezlegat în mod nelegal un cadru procesual incomplet clarificat, neputând fi reţinută o astfel de dezlegare nelegală, şi, drept urmare, incidenţa motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pe care, de altfel, recurenţii nu îl dezvoltă în cuprinsul memoriului de recurs. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, nefiind îndeplinite cerinţele art. 488 C. proc. civ.

În mod just prin încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2020, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de introducere în cauză, în calitate de intervenient forţat, a Consiliului Judeţean Galaţi, pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ. şi prin aceeaşi încheiere a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a aceleiaşi instituţii nu ar mai avea obiect, iar în apel, a fost menţinută această soluţie.

Corect s-a constatat de către Curtea de apel că lipsa de procedură putea fi invocată doar de partea care nu a fost citată, respectiv de către Consiliul Judeţean Galaţi care însă nu justifică vreun interes raportat la soluţia pronunţată, nesubzistând critica referitoare la faptul că hotărârea instanţei de fond ar fi nelegală în condiţiile în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei nelegalităţii hotărârii Consiliului Judeţean Galaţi în lipsa citării acestei entităţi. Drept urmare, nu se poate accepta ideea acreditată de recurenţi că în mod obligatoriu cadrul procesual trebuia să fie întregit prin participarea tuturor actorilor implicaţi în procesul de emitere al hotărârii acestui consiliu, automat, inclusiv în calitate de intervenient forţat, a Consiliului Judeţean Galaţi, în calitate de intervenient forţat, fără a fi verificate cerinţele legale privind legitimarea sa procesuală.

Criticile recurenţilor apariţia unui eventual conflict de drepturi cu privire la imobilul în discuţie, terenul aparţinând intimatelor-reclamante, iar construcţia aparţinând recurenţilor-pârâţi, conflict ce a fost dedus instanţelor de judecată, generând litigiile pe care le prezintă în cuprinsul cererii de recurs (dosarele nr. x/2009; nr. 2211/326/2011) nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, ca de altfel, şi faptul că H.C.J. Galaţi nu le este opozabilă sau că instanţa de fond a dat o importanţă necorespunzătoare deciziei civile nr. 1094/2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, efectele acesteia vizându-le în egală măsură şi pe intimatele-reclamante, dacă ar fi să se reţină autoritatea de lucru judecat, acestea fiind aspecte de fapt.

În calea de atac extraordinară a recursului nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ci se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei. În speţă, argumentele la care recurenţii fac trimitere reprezintă critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Pe de altă parte, şi susţinerile recurenţilor pârâţi privind Hotărârea emisă de Consiliul Judeţean Galaţi care ar fi fost emisă de o instituţie necompetentă din punct de vedere teritorial şi material, cele privind contractele de vânzare-cumpărare succesive care nu ar fi fost atacate şi anulate, astfel încât dreptul lor de proprietate este mult mai bine calificat decât cel invocat de intimatele-reclamante, în condiţiile în care prima transmitere a dreptului de proprietate s-a efectuat prin procesul-verbal de licitaţie 2658 din data de 28 decembrie 1995, sau cele privind licitaţia publică în urma căreia imobilul a fost achiziţionat de numitul N. care s-ar fi săvârşit în condiţii perfect legale, procesul-verbal de adjudecare fiind astfel valid şi conducând la un transfer regulat şi legal de drept de proprietate în patrimoniul numitului N. constituie critici de netemeinicie, de apreciere a probelor, care nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs.

Pentru aceste motive, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii E. şi L. împotriva deciziei civile nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii E. şi L. împotriva deciziei civile nr. 542/A din data de 15 octombrie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2021.