Nullity of donation contract: trial court's failure to administer requested evidence on consent and discernment constitutes a violation of procedural norms rather than a mere error on the merits.

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 07.04.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 30 martie 2017 de Biroul Individual Notarial C. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 447/27.02.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 806A din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a admis apelul, a anulat sentinţa civilă atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

A constatat că asupra cererii intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente fazei procesuale a apelului se va pronunţa instanţa în rejudecare.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în esenţă, următoarele critici:

- prima instanţă, analizând probatoriul administrat în cauză, în mod corect a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului, prevăzute de art. 1204 C. civ.;

- instanţa de apel, în mod greşit, a apreciat că nu s-a cercetat fondul pricinii şi că nu s-a administrat un probatoriu corespunzător;

- la termenul de judecată din 30 ianuarie 2018, când prima instanţă a pus în discuţie administrarea de probe, reclamantul, prin apărător, a renunţat în mod expres la proba cu expertiza medico-legală prin care să se constate existenţa discernământului, precum şi la proba cu martori, singura probă administrată fiind cea cu înscrisuri; or, având în vedere poziţia părţii, nu se poate aprecia că nu a existat o administrare a probatoriului;

- proba cu martori şi cu interogatoriul pârâtei nu ar fi fost concludentă pentru stabilirea existenţei discernământului în persoana reclamantului la data încheierii contractului de donaţie;

- reclamantul a depus înscrisuri medicale din care reiese că ar avea afecţiuni abdominale, iar nu probleme legate de discernământ;

- reclamantul a avut o poziţie oscilantă pe parcursul litigiului întrucât prin cererea de chemare în judecată invocă faptul că dolul constă în omisiunea introducerii soţiei sale în contractul de donaţie, iar în motivele de apel susţine că a fost în eroare cu privire la actul încheiat, având convingerea că a consimţit la un contract de întreţinere, iar nu la unul de donaţie;

- contractul de donaţie poate fi revocat pentru ingratitudine sau pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul, or - în cauză - nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera aceste două cazuri;

- reclamantul a consimţit liber la încheierea contractului de donaţie;

- recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecinţa menţinerii hotărârii tribunalului;

- în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

5. Apărările în recurs

La data de 30.10.2020, intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

La data de 24 iunie 2021, recurenta-pârâtă a formulat punct de vedere la raport prin care a precizat că înţelege să îşi întemeieze calea de atac şi pe cazul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 295A din 26 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 18 noiembrie 2021.

Prin aceeaşi încheiere, s-a pus în vedere recurentei să indice moştenitorii intimatului - decedat, sub sancţiunea suspendării cauzei prevăzută de art. 412 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat de pârâta B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reţine că deşi pârâta invocă în susţinerea motivelor de nelegalitate formulate împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material-, în realitate din criticile formulate, ce vizează-în esenţă-greşita apreciere a instanţei de apel cu privire la faptul că prima instanţă nu a cercetat fondul pricinii deduse judecăţii-reclamă încălcarea unor norme de procedură, aspect ce se poate subsuma cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă sunt nefondate.

Obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecăţii prin elementele cererii introductive şi analizat de instanţele de fond, îl constituie nulitatea absolută a donaţiei cu care a fost gratificată pârâta pentru lipsa consimţământului valabil dat de reclamant la încheierea actului şi a lipsei discernământului datorat bolilor de care suferă şi vârstei înaintate, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Faptic, astfel cum judicios a expus instanţa de apel situaţia de fapt rezultată din dosarul cauzei, în susţinerea, respectiv combaterea pretenţiilor expuse prin cererea introductivă, atât reclamantul, cât şi pârâta au formulat cerere de probatorii, în sensul următor: reclamantul - proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriul pârâtei şi a expertizei medico-legale, iar pârâta - proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriul reclamantului şi înregistrări video Biroul Notarial C..

Pârâtul a renunţat la administrarea probei cu expertiza medico-legală la termenul de judecată din data de 30.01.2018 - momentul discutării probatoriului, ambele părţi solicitând admiterea celorlate probe solicitate în cauză. Prin încheierea din data de 30.01.2018, prima instanţă a respins probele solicitate, ca fiind neutile soluţionării cauzei, faţă de "având în vedere conţinutul cererii de chemare în judecată şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei".

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. 447/27.02.2018, tribunalul a respins acţiunea în anularea contractului de donaţie, reţinând în considerentele hotărârii pronunţate că "ansamblul probatoriului administrat în cauză nu confirmă ipotezele susţinute de reclamant".

În raport de această situaţie de fapt este just raţionamentul curţii de apel, în cenzurarea hotărârii primei instanţe, potrivit căruia modul de soluţionare a cauzei de către tribunal echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi încălcarea dreptului la apărare al părţilor în condiţiile în care prima instanţă, fără a administra în mod direct probe în acest sens, a conchis că din probatoriul administrat contractul de donaţie nu este afectat de vicii de nevalabilitate.

Dacă în privinţa motivului de nevalabilitate a contractului de donaţie constând în lipsa discernământului reclamantului la momentul încheierii acestuia, reclamantul, deşi a propus în termen legal, printre alte probe, şi pe cea cu expertiza medico-legală, a renunţat la administrarea acesteia, prima instanţă analizând susţinerile părţii prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în ce priveşte motivul de nevalabilitate constând în vicierea consimţământului prin eroare sau dol, în lipsa administrării unor probe utile pentru stabilirea stării de fapt, tribunalul nu putea respinge cererea de chemare în judecată bazându-se doar pe susţinerile părţilor.

Astfel, corect a reţinut curtea de apel lipsa de substanţă a aserţiunilor primei instanţe conform cărora "ansamblul probatoriului administrat în cauză nu confirmă ipoteza susţinută de reclamant în sensul că acesta a dorit să încheie un contract de donaţie cu sarcini, nu un contract de donaţie fără sarcini", respectiv "ansamblul probatoriului administrat nu se confirmă ipoteza susţinută de reclamant", deşi probele solicitate de reclamant au fost respinse ca fiind neutile soluţionării cauzei.

În egală măsură, sunt criticabile şi aprecierile primei instanţe cu privire la voinţa reclamantului strict prin prisma poziţiei şi afirmaţiilor pârâtei din întâmpinare, care a concluzionat - în lipsa administrării unor probe în cursul judecăţii-, că pârâta nu a efectuat manopere dolosive asupra reclamantului pentru a-l determina să încheie contractul de donaţie.

Faptul că donaţia reprezintă un contract solemn, a cărui valabilă încheiere presupune forma autentică, conform art. 1011 C. civ., nu conduce la ataşarea unei prezumţii irefragabile de valabilitate actului încheiat în faţa notarului public, cu respectarea formei solicitate de dispoziţiile legale anterior indicate, partea interesată având posibilitatea să invoce şi să facă dovada cauzelor care lipsesc de efecte actul încheiat, iar instanţa are îndatorirea să administreze probe pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi soluţionarea legală a cauzei.

Reţinând netemeinicia criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 806A din 21 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2022.