Inadmissibility of cassation challenging merit-based calculation of performance bond value and termination restitution of construction contract

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la 3 mai 2019 sub nr. x/03.05.2019, reclamanta Antrepriză Construcţii Montaj nr. 4 Bucureşti S.A. - în insolvenţă, prin administrator special A. şi consorţiul format din: B.. şi C.. în calitate de administrator judiciar, au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Slobozia solicitând obligarea acesteia la emiterea unui înscris prin care să corecteze plata sumei de 223.205,61 RON reprezentând contravaloarea situaţiei de lucrări nr. x, respectiv suma de 204.448,84 RON să fie transferată în contul curent al ACM4, iar suma de 18.756,77 RON să fie menţinută în contul de garanţie de bună execuţie deschis pe numele ACM4. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 26.987,25 RON reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere în cuantumul contractual prevăzut, calculate până la 23 aprilie 2019 şi la plata în continuare a penalităţilor de întârziere, calculate de la 23 aprilie 2019 şi până la încasarea în contul curent a sumei de 204.448,84 RON.

La 12 august 2019, reclamanta şi-a completat acţiunea majorând obiectul dedus judecăţii şi cu privire la obligarea pârâtei la corectarea plăţii în sumă de 807.274,71 RON achitată în contul de garanţie de bună execuţie la 10 iulie 2019.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal

Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, învestit cu soluţionarea cauzei ca urmare a pronunţării regulatorului de competenţă de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 725F din 22 septembrie 2020 a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la emiterea unui înscris prin care să corecteze plata sumei de 807.274,71 RON din contul de garanţie de bună execuţie deschis pe numele ACM 4 în contul curent al ACM 4. A respins capătul de cerere privind emiterea unui astfel de înscris pentru suma de 223.205,61 RON. A respins capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 204.448,84 RON.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a promovat apel.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel

Prin decizia civilă nr. 486A din 25 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

4. Recursul exercitat în cauză

Hotărârea din apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamanta Antrepriză Construcţii Montaj nr. 4 Bucureşti S.A.

Criticile aduse de parte au vizat dispoziţia de respingere a solicitării privind emiterea unui înscris prin care să se corecteze plata sumei de 223.205,61 RON, reprezentând contravaloarea situaţiei de lucrări nr. x, respectiv suma de 204.448,84 RON să fie transferată în contul curent al reclamantei, iar suma de 18.756,77 RON să fie menţinută în contul garanţiei de bună execuţie, obligarea pârâtei la plata sumei de 26.987,25 RON reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în cuantumul contractual prevăzut, calculate până la 23 aprilie 2019 şi obligarea la plata în continuare a penalităţilor calculate de la 23 aprilie 2019 şi până la încasarea în contul curent a sumei de 204.448,84 RON.

Instanţa de apel a reţinut greşit valoarea garanţiei de bună execuţie -3.054.910,46 RON, luând în calcul valoarea totală a contractului. Numai în ipoteza în care contractul ar fi fost executat integral s-ar fi impus o astfel de raportare, or, în speţă, acesta a încetat la un moment anterior ca urmare a voinţei intimatei. Din acest considerent, valoarea iniţială a contractului nu poate fi avută în vedere, ci numai valoarea lucrărilor efectuate anterior acestui moment.

Recurenta a explicat că, iniţial, a constituit garanţia de bună execuţie prin poliţa de asigurare nr. x/31.07.2014, iar în perioada 27.10.2016-28.09.2018 prin reţineri lunare succesive în procent de 10% din valoarea fără TVA a facturilor emise şi comunicate intimatei pârâte.

A arătat că a întâmpinat dificultăţi în executarea lucrărilor ce nu au fost realizate integral, iar contractul a încetat la 30 octombrie 2018, în condiţiile în care intimata nu a dorit prelungirea termenelor de execuţie a acestuia.

Până la acest moment, facturile emise de către reclamantă au fost în cuantum de 16.052.778,30 RON (fără TVA), deci valoarea lucrărilor s-a ridicat la această sumă. Astfel, valoarea garanţiei de bună execuţie care trebuia a fi constituită era de 1.605.277,83 RON.

În opinia recurentei, garanţia de bună execuţie, atât în ceea ce priveşte procentul de 70% ce trebuia restituit la momentul efectuării recepţiei la terminarea lucrărilor, cât şi integralitatea ei, nu poate rămâne sine die la dispoziţia beneficiarului. Încetarea contractului prin ajungerea la termen, fără a fi încheiat un act de prelungire a efectelor echivalează de facto ca termen cu momentul încheierii procesului-verbal la terminarea lucrărilor, moment la care, valoarea garanţiei de bună execuţie prin raportare la valoarea totală executată, trebuia eliberată în proporţie de 70%.

Curtea de Apel nu a analizat aceste apărări, iar de la data încetării contractului reclamanta a fost privată de sumele de bani ce îi erau datorate. Mai mult, perioada garanţiei de bună execuţie stabilită contractual a fost depăşită având în vedere data încetării contractului, astfel că se impunea a fi eliberată şi diferenţa de 30% din garanţia de bună execuţie.

Recurenta a detaliat că la 30 octombrie 2018 datora o garanţie de bună execuţie în cuantum de 1.605.277,83 RON, compusă din următoarele sume: 712.127,11 RON - contravaloarea reţinerilor în procent de 10% din valoarea facturilor fără TVA efectuate în perioada 27.10.2016-28.09.2018; 223.205,61 RON - contravaloarea facturii seria x nr. x/12.11.2018 reţinută integral în contul garanţiei de bună execuţie; 807.274,71- contravaloarea facturii seria x nr. x/03.06.2016.

Valoarea totală a garanţiei de bună execuţie reţinută de către intimata pârâtă este de 1.742.607,43 de RON, în timp ce garanţia ce ar fi trebuit constituită era în cuantum de 1.605.277,83, însă, la încetarea contractului, garanţia ce ar fi trebuit reţinută în continuare de către intimată era de 481.568,349 RON-procentul de 30% din valoarea garanţiei de bună execuţie raportată la valoarea lucrărilor efectuate.

O altă obiecţie a recurentei este că instanţa de apel nu a examinat susţinerea potrivit căreia suma de 807.274,71 RON, cu privire la care s-a admis cererea de chemare în judecată prin sentinţa primei instanţe, este în continuare reţinută de către intimată.

Sintetizând toate cele expuse, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 1270 C. civ., potrivit cărora contractul este legea părţilor şi a apreciat eronat că recurenta nu a constituit garanţia de bună execuţie şi nu a arătat în ce mod ar fi trebuit completată. Or, la momentul de faţă, reclamantei îi sunt reţinute sume de bani peste cuantumul stabilit prin înţelegerea părţilor.

Pentru toate motivele învederate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel şi rejudecarea pricinii cu soluţia în final de admitere în totalitate a cererii de chemare în judecată. Şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale.

5. Apărările în recurs

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Muncipiul Slobozia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 mai 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 3 mai 2019, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Înalta Curte constată că aserţiunile recurentei evocate în memoriul de recurs nu au semnificaţia unor critici care să poată fi spuse controlului de legalitate ce poate fi efectuat în calea de atac a recursului.

Deşi se reclamă aplicarea greşită a prevederilor art. 1270 C. civ. de către Curtea de Apel, dispoziţii potrivit cărora contractul încheiat are putere de lege între părţile contractante, criticile formulate nu au corespondent în acest temei, raportat la considerentele pentru care a fost menţinută soluţia primei instanţe.

În esenţă, prin decizia atacată în prezenta cauză, Curtea a păstrat în aplicarea principiului non reformatio in pejus soluţia tribunalului vizând obligarea pârâtei la emiterea unui înscris prin care să corecteze plata sumei de 807.274,71 RON din contul de garanţie de bună execuţie deschis pe numele reclamantei, în contul curent al acesteia. A apreciat că rectificarea înscrisurilor ce privesc suma de 223.205,61 RON şi acordarea penalităţilor de întârziere aferente sumei de 204.448,84 RON nu este justificată în condiţiile în care garanţia de bună execuţie a contractului, menită a asigura plata despăgubirii în ipoteza semnalării unei neconformităţi a lucrărilor executate, trebuie să fie constituită conform legii pe durata întregii perioade de notificare a defectelor.

Aspectele dezvoltate în prezenta cale de atac nu se circumscriu argumentelor reţinute în demersul de verificare a controlului judiciar a hotărârii de primă instanţă. Recurenta se arată nemulţumită de modalitatea în care a fost determinată valoarea garanţiei de bună execuţie şi consideră că suma s-ar impune a fi calculată numai la valoarea lucrărilor executate până la momentul încetării contractului. Valoarea iniţială a contractului ar fi constituit un reper în stabilirea sumei cu acest titlu doar în situaţia în care contractul ar fi fost respectat până la capăt. Mai susţine că un procent de 70% din garanţie trebuia restituită la momentul efectuării recepţiei la terminarea lucrărilor, iar restul de 30% la data de 30 octombrie 2018, când a încetat contractul dintre părţi.

Înalta Curte reţine că evaluarea garanţiei în modalitatea sugerată de recurentă nu a făcut obiect al judecăţii în fazele procesuale anterioare şi constituie, totodată, o chestiune de temeinicie, necenzurabilă în recurs, cale de atac de reformare prin intermediul căreia se declanşează exclusiv un control de legalitate a hotărârii în limita motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Nici susţinerea referitoare la restituirea procentului de garanţie nu înglobează o critică şi nu poate primi o dezlegare în acest sens, deoarece, aşa cum a subliniat şi Curtea de Apel, obiectul cererii deduse judecăţii nu a fost reprezentat de solicitarea de restituire a garanţiei legal constituite.

Instanţa aminteşte în acest sens că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv, cerinţă care nu este îndeplinită în speţa de faţă de către recurentă.

Se remarcă faptul că întreaga motivare a recursului privită in extenso are în plan stabilirea situaţiei de fapt legate de constituirea garanţiei de bună execuţie aferente contractului de lucrări nr. x/15.07.2015, încheiat între părţile din cauză, aspecte ce ţin de întinderea garanţiei şi aprecierea asupra probelor, toate aceste verificări, de temeinicie a hotărârii, neputând fi efectuate în recurs, în cadrul căruia poate fi examinată numai corecta interpretare şi aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Pentru argumentele înfăţişate, se constată că susţinerile recurentei nu se grefează pe motivele de nelegalitate înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu se identifică, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nici motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu în şedinţa publică de la acest termen de judecată. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) combinat cu art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, se va anula recursul exercitat de reclamanta Antrepriză Construcţii Montaj nr. 4 Bucureşti S.A., prin administrator special A., împotriva deciziei civile nr. 486 A din 25.03.2021.

Faţă de soluţia dispusă, cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului va fi respinsă, aceasta fiind parte căzută în pretenţii, neîndreptăţită la recuperarea sumelor cu acest titlu în temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Antrepriză Construcţii Montaj nr. 4 Bucureşti S.A., prin administrator special A., împotriva deciziei civile nr. 486A din 25.03.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2021.