Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2/2022 AI generated

Property ownership dispute over whether a local association branch without separate legal personality validly acquired real estate, turning on the interpretation of a notarial contract and the scope of res judicata.

Case Number Decizia nr. 2/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision that ordered the defendant association to return a residential property to the plaintiff association and to correct the land registry to reflect the plaintiff's sole ownership without references to a local branch. The dispute centered on a 1997 sale contract authenticated by a notary where the buyer was listed as a "branch" of an association that lacked separate legal personality at the time, leading the first-instance court to rule in favor of a distinct, later-established regional entity; however, the appellate court determined that only the central association, which possessed legal capacity and paid the purchase price, validly acquired the property, as the branch was merely a component of the central entity and the later-established regional organization was a separate legal person with no succession rights. The High Court affirmed that the appellate court correctly applied principles of contract interpretation and relative effects, rejecting arguments of absolute nullity or misapplication of res judicata, and held that because the branch lacked independent legal personality in 1997, the property right could only have been acquired by the central association, rendering the "branch" notation in the land registry an inexact entry subject to correction under civil code provisions regarding the correction of real property records.

Legislator headnote

AI generated

art. 963 C. civ, art. 973 C. civ, art. 942 C. civ, art. 1312 C. civ, art. 563 C. civ, art. 948 C. civ; Property ownership dispute over whether a local association branch without separate legal personality validly acquired real estate, turning on the interpretation of a notarial contract and the scope of res judicata: - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în materia acţiunii în revendicare, fiind nesocotite prevederile art. 563 C. civ.

Keywords

AI generated
acquisition of real property contract interpretation legal entity right to property res judicata separate property

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 24 noiembrie 2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele A. - Filiala Târgu-Mureş şi A., solicitând să se dispună:

- că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate al imobilului situat în municipiul Tg. -Mureş, str. x, jud. Mureş, înscris în CF nr. x Tg. -Mureş (transcris din C.F. nr. x-Tg. -Mureş) nr. cadastral x, 4689/14 pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 august 1997 de către notarul Public B., contract în care figurează în calitate de cumpărătoare pârâta A. - Filiala Târgu-Mureş, persoană lipsită de personalitate juridică;

- rectificarea încheierii de întabulare nr. 17582 din 04.09.1997 şi înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei;

- constatarea că pârâta A. nu este proprietara imobilului sus-menţionat, deţinut fără niciun titlu;

- obligarea pârâtei A. la restituirea imobilului situat în municipiul Tg. -Mureş, judeţul Mureş, înscris în CF nr. x Tg. -Mureş, nr. cadastral x, 4889/14.

Reclamanta a precizat că valoarea imobilului revendicat este de 202.000 RON.

Prin cererea reconvenţională formulată la data de 4 ianuarie 2018, pârâta reclamantă reconvenţională A. a solicitat:

- constatarea calităţii sale de proprietar al imobilului situat în municipiul Târgu Mureş, str. x, jud. Mureş, înscris în CF nr. x Târgu Mureş, cu număr topografic x, 468/14 compus iniţial din casă cu 3 camere, bucătărie, hol, chicinetă, cămară, terasă acoperită la parter, bucătărie, spălătorie, pivniţă şi wc. la subsol şi garaj din cărămidă, cu teren aferent în suprafaţă de 313 mp (înscris iniţial în CF nr. x Târgu Mureş);

- obligarea pârâtelor reconvenţionale să respecte dreptul de proprietate al reclamantei reconvenţionale asupra imobilului;

- rectificarea CF nr. x Târgu Mureş, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat mai sus în favoarea reclamantei reconvenţionale A.;

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Tribunalul Mureş, secţia a I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1316 din 15 noiembrie 2018, a respins excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere nr. x şi 3 şi a tardivităţii capătului de cerere nr. x din acţiunea principală, invocate de pârâta A..

A respins ca nefondată acţiunea civilă exercitată de reclamanta A., împotriva pârâtelor A. - Filiala Tg. -Mureş şi A..

A admis acţiunea reconvenţională exercitată de reclamanta reconvenţională A. împotriva pârâtelor reconvenţionale A. şi A. - Filiala Mureş şi, în consecinţă:

- a constatat că reclamanta reconvenţională A. a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Târgu Mureş, str. x, jud. Mureş, înscris în CF nr. x Târgu Mureş, cu număr topografic x, 468/14, compus iniţial din casă cu 3 camere, bucătărie, hol, chicinetă, cămară, terasă acoperită la parter, bucătărie, spălătorie, pivniţă şi wc la subsol şi garaj din cărămidă, cu teren aferent în suprafaţă de 313 mp (înscris iniţial în CF nr. x Târgu Mureş);

- obligat pârâtele reconvenţionale să respecte dreptul de proprietate al reclamantei reconvenţionale asupra imobilului;

- a dispus rectificarea CF nr. x Târgu Mureş în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat mai sus în favoarea reclamantei reconvenţionale A..

- a obligat reclamanta, pârâtă-reconvenţională, la plata către pârâta, reclamantă reconvenţională A. a sumei de 20.327 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 355/A din 6 august 2020, Curtea de Apel Mureş, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1316 din 15 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/2017, a schimbat în tot hotărârea atacată, şi:

- a admis în parte acţiunea civila exercitată de reclamanta A. împotriva pârâtelor A. - Filiala Tg. -Mureş şi A.;

- a obligat pârâta A., la restituirea imobilului situat în municipiul Tg. -Mureş, str. x, jud. Mureş, înscris în CF nr. x Tg. -Mureş (transcris din CF. nr. x-Tg. -Mureş), nr. cadastral x, 4689/14;

- a dispus rectificarea menţiunilor din CF nr. x Tg. -Mureş, nr. cadastral x, 4689/14 în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei A., fără alte menţiuni (filială, organizaţie etc.);

- a respins cererea privind constatarea că pârâta A. nu este proprietara acestui imobil;

- a respins acţiunea reconvenţională exercitată de reclamanta reconvenţională A. împotriva pârâtelor reconvenţionale A. şi A. - Filiala Mureş.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, pârâta-reclamantă reconvenţională A. a declarat recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

- instanţa de apel a încălcat şi a aplicat greşit principiul forţei obligatorii a contractului prevăzut de art. 963 C. civ. 1864, respectiv principiul relativităţii efectelor actului juridic, prevăzut de art. 973 C. civ. 1864 şi, implicit, principiul opozabilităţii actului juridic civil;

- instanţa de apel a nesocotit normele juridice privind conţinutul raportului juridic izvorât din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.1997, fiind astfel încălcate prevederile art. 942 C. civ. 1864;

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în materia vânzării, fiind nesocotite dispoziţiile art. 1294-1295 şi art. 1312 C. civ. 1864;

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în materia acţiunii în revendicare, fiind nesocotite prevederile art. 563 C. civ.

- instanţa de apel a "acoperit" o eventuală sancţiune a nulităţii absolute a contractului cu "înlocuirea" calităţii de parte în contractul de vânzare-cumpărare, fiind încălcate normele în materia nulităţii actului juridic, prevăzute de art. 948 C. civ. 1864;

- instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ. 1864 privind prezumţia puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti care nu a dezlegat fondul litigiului;

- hotărârea recurată conţine motive contradictorii, în condiţiile în care există o lipsă vădită de consecvenţă în soluţionarea unui aspect deosebit de important - continuitatea de facto şi de jure dintre entităţile din litigiu.

II.2. Apărările formulate în cauză

Se constată că intimatele nu au depus întâmpinare la dosar.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 16 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 355/A din data de 6 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă şi a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 355 A din 06 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, încălcarea prevederilor art. 963 C. civ. 1864, art. 973 C. civ., a prevederilor art. 942 şi 948 C. civ., a dispoziţiilor art. 1294-1295 şi a art. 1312 C. civ. 1864, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Instanţa de apel, în mod just a obligat pârâta A., la restituirea imobilului situat în municipiul Tg. -Mureş, str. x, jud. Mureş, şi a dispus rectificarea menţiunilor din CF nr. x Tg. -Mureş în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei A., fără alte menţiuni (filială, organizaţie etc.).

Prin cele reţinute în decizia recurată, nu se poate considera că a avut loc o schimbare a conţinutului contractului de vânzare-cumpărare nr. x/28.08.1997, de către instanţa de apel, aşa cum susţine recurenta, în sensul înlocuirii uneia dintre părţile contractante. Instanţa de apel nu a statuat în sensul că dreptul real subiectiv ar fi fost transmis de vânzători în favoarea unei terţe persoane, neparticipante la încheierea actului civil, aşa cum acreditează recurenta, fiind respectate principiul forţei obligatorii a contractului, principiul relativităţii efectelor actului juridic, normele juridice privind conţinutul raportului juridic, precum şi dispoziţiile din materia revendicării imobiliare.

Astfel, pentru a ajunge la soluţia de admitere a apelului, instanţa a analizat în mod legal existenţa dreptului de proprietate în persoana părţilor din proces, reţinând că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997, referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Tg. -Mureş, str. x, jud. Mureş, înscris în CF nr. x Tg. -Mureş, nr. cad. x, 4689/14, A. Sucursala Judeţeană Mureş nu avea capacitate de folosinţă, nici măcar una restrânsă, deoarece nu exista un act de înfiinţare, în sensul art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954.

Pe de altă parte, corect s-a învederat că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, notarul public nu a respectat prevederile Legii nr. 36/1995 şi ale Regulamentului de aplicare a acesteia, astfel cum erau în vigoare la acel moment.

De altfel, chiar recurenta precizează că A. - Filiala Târgu Mureş, la momentul cumpărării imobilelor, nu deţinea capacitate de exerciţiu, neavând personalitate juridică.

Corect se constată în decizia recurată că A., având personalitate juridică şi la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997, este cea care a îndeplinit cerinţele dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Tg. -Mureş, str. x, astfel că în anul 1997 preţul de vânzare-cumpărare al imobilului din litigiu a fost şi a putut fi achitat exclusiv de către reclamantă.

Aşadar, cum la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 28.08.1997, pârâta A. -"Filiala Târgu Mureş" era sucursala reclamantei, neavând personalitate juridică distinctă de cea a organizaţiei centrale, în mod legal s-a concluzionat de instanţa de apel că dreptul de proprietate a putut şi a fost dobândit doar de către reclamanta A., persoană care avea capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu. Nu se poate conchide, aşa cum acreditează recurenta, că instanţa de apel a "acoperit" eventuala sancţiune a nulităţii absolute a contractului cu "înlocuirea" calităţii de parte în contractul de vânzare-cumpărare, nefiind încălcate prevederile din materia nulităţii actului juridic.

Dimpotrivă, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a regulilor privind interpretarea actului juridic civil, în special a normei de la art. 978 din C. civ.:

"Când o clauză este primitoare de două înţelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul."

În altă ordine de idei, şi dispoziţiile art. 563 alin. (1) C. civ. au fost interpretate în mod just de instanţă, precum şi ale art. 907 C. civ. potrivit cărora "Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară."

Considerând că părţi ale contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.1997 de către notarul public B. din Târgu-Mureş, sunt vânzătorii C. şi D. şi cumpărătoarea A.A.M.R., că persoanele care au împuternicit pe mandatarul E., au semnat împuternicirea ca vicepreşedinţi ai Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România, fără alte menţiuni - filială, organizaţie etc, curtea de apel a constatat în mod just că dreptul de proprietate aparţine Asociaţiei Agricultorilor Maghiari din România, fără alte menţiuni (filială, organizaţie etc.), iar menţiunea "filiala Târgu-Mureş" este inexactă în cartea funciară, concluzionându-se astfel, că acest contract de vânzare cumpărare este lovit de nulitate parţială cu privire la această menţiune.

Aşadar, criticile recurentei pârâte, îmtemeiate pe aceste aspecte sunt nefondate, instanţa de apel constatând în mod just că, chiar prin statutul reclamantei reconvenţionale se recunoaşte că bunurile nu sunt proprietatea A.A.M.R. Organizaţia Mureş şi că aceasta nu este continuatoarea de jure a A., având doar gestiunea lor şi fiind necesară întocmirea unui protocol cu A.A.M.R. România (organizaţia pe ţară).

Pe de altă parte, A. a devenit persoană juridică urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 43 din 9 februarie 2000, astfel că recurenta pârâtă este o persoană juridică de sine stătătoare.

De asemenea, instanţa de apel a observat în mod corect că, din actul de constituire al Organizaţiei Judeţene Mureş a A. nu rezultă că ar fi succesorul în drepturi a Filialei Tg. -Mureş a A., ci, dimpotrivă, s-a constituit ca o asociaţie nouă, de sine stătătoare, la o data ulterioară celei de referinţă pentru speţă.

Instanţa de apel a reţinut că acesta este motivul pentru care, la pct. 1.05. din statut, s-a menţionat că "A. poate să se afilieze la A. cu sediul în Cluj Napoca, înfiinţată în anul 1990". De aici, s-a concluzionat că dacă ar fi fost continuatoarea Sucursalei judeţene Mureş, nu mai era necesară această precizare, deoarece ar fi fost deja afiliată din 1991 la această asociaţie.

Critica recurentei pârâte care apreciază că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ. 1864 privind prezumţia de lucru de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti care nu a dezlegat fondul litigiului nu subzistă.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, conform art. 1201 C. civ. şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, art. 1200 C. civ.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu o chestiune litigioasă dezlegată anterior între aceleaşi părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Între excepţia autorităţii de lucru judecat şi prezumţia de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de cereri (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre anterioară între aceleaşi părţi nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre posterioară, pronunţată în privinţa aceloraşi părţi.

Contrar susţinerilor recurentei, analiza autorităţii de lucru judecat a fost efectuată de Curtea de apel din perspectiva dispoziţiilor art. 1200 C. civ. cu referire la art. 431 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu a admis acţiunea în baza autorităţii de lucru judecat, ci a respectat obligaţia de a ţine cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept deduse judecăţii, dând eficienţă efectului de lucru judecat, cu valoarea unei chestiuni prejudiciale în acest nou litigiu.

Curtea de apel a menţionat astfel în mod corect că, aşa cum rezultă din cele statuate prin decizia nr. 694/R/19 iunie 2007 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, A.A.M.R. - Filiala Tg. -Mureş şi A.A.M.R. Organizaţia Mureş sunt entităţi distincte.

Instanţa de apel a mai constatat că recurenta nu putea pretinde că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, în condiţiile în care în litigiul anterior nu a dovedit calitatea sa de proprietar, dovadă pe care, de altfel nu a realizat-o nici în procesul pendinte, deoarece nu a depus nici un act translativ de proprietate, încheiat între cele două entităţi juridice distincte, respectiv persoana juridică aflată înfiinţă în anul 1997 şi persoana juridică recurentă în prezenta cauză şi nici nu a procedat la depunerea altor înscrisuri care să-i atribuie neîndoielnic calitatea de proprietar. Drept urmare, curtea de apel a constatat lipsa dovezii calităţii de proprietar raportat la cauza pendinte, şi nu la dosarul anterior indicat de recurentă, din care a reţinut lipsa identităţii între A.A.M.R. - Filiala Tg. -Mureş şi A.A.M.R. Organizaţia Mureş, recurenta nemaiputând fi îndreptăţită să repună în discuţie o problemă de drept tranşată definitiv de către o altă instanţă cu referire la această chestiune

Aşadar, nu poate fi primită nici critica formulată de recurentă potrivit cu care eventualul motiv de nulitate izvorât din respectiva situaţie de fapt şi de drept a fost acoperit odată cu dobândirea personalităţii juridice sub denumirea de A..

Pe de altă parte, prin motivul de nelegalitate invocat privind incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine, în esenţă, că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, în condiţiile în care există o lipsă vădită de consecvenţă în soluţionarea unui aspect deosebit de important - continuitatea de facto şi de jure dintre entităţile din litigiu.

Critica este nefondată.

Pentru a opera motivul de nelegalitate indicat, este necesar să fie încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Exigenţa motivării hotărârii judecătoreşti este o garanţie a caracterului echitabil al procedurii şi împotriva arbitrariului instanţei, fiind reglementată de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Transpunând dispoziţiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligaţia instanţei de apel de a motiva decizia pe care a pronunţat-o, priveşte, în esenţă, analiza criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel, cu arătarea situaţiei de fapt pe care a reţinut-o şi a considerentelor de fapt şi de drept pentru care a schimbat soluţia primei instanţe, respectiv, a admis apelul reclamantei, criterii legale pe care decizia recurată pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş le îndeplineşte.

De altfel, nu se poate reţine că decizia recurată ar fi lipsită de consecvenţă sub aspectul dezlegării chestiunii continuităţii de facto şi de jure dintre entităţile din litigiu, câtă vreme s-a motivat şi menţionat în cuprinsul hotărârii că, anterior, s-a stabilit cu titlu irevocabil, că A. şi A. - constituită în 1990, sunt două entităţi distincte, fiecare cu patrimoniul propriu şi, ca atare, în lipsa unui act translativ de proprietate între cele două entităţi, nu se poate aprecia că bunul imobil a trecut dintr-un patrimoniu în altul.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 355 A din 06 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 355 A din 06 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.