Extraordinary appeal against real estate rescission barred for failure to register in insolvency: substantive error not material under Art. 503(2)(2) CPC

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 5 martie 2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.: rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare cu drept de ipotecă şi interdicţie de înstrăinare şi grevare autentificat sub nr. x din 21 februarie 2007 de către notarul public C., pentru neplata preţului; rezoluţiunea convenţiei încheiate la 14 iunie 2007 şi certificată sub nr. x din 14 iunie 2007, prin care s-a convenit modificarea termenului de plata a diferenţei de preţ; restabilirea situaţiei anterioare, după cum urmează: 1. radierea din cartea funciară nr. x Timişoara a dreptului de proprietate al S.C. B. S.A. şi a tuturor menţiunilor referitoare la prezenta tranzacţie: 2. înscrierea în cartea funciară nr. x Timişoara a dreptului de proprietate al reclamantei A. în cotă de 1/1 ca urmare a rezoluţiunii contractului de vânzare-cumpărare şi a intervenirii contractului de cesiune de creanţa pentru terenul în suprafaţă de 11.509 mp; 3. stabilirea obligaţiei corelative a reclamantei de a restitui contravaloarea avansului în sumă de 300.000 euro către S.C. B. S.A. la momentul efectuării menţiunilor de radiere, respectiv intabulare a dreptului de proprietate.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1232 din 10 octombrie 2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată.

A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca inadmisibilă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 172 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelurile formulate de apelanta-reclamantă A..

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Prin decizia nr. 2294 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 172 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă. De asemenea, a obligat pe reclamanta A. la plata sumei de 11.900 RON către pârâta S.C. B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A.. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 decembrie 2021, conform dovezii de la dosar recurs.

Prin rezoluţia din data de 07 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 25 ianuarie 2022.

Prin contestaţia în anulară formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei civile nr. 2294 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019 şi, în consecinţă, admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 172/2020 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

A motivat contestatoarea că notificarea trimisă de D.. către antecesorul său în drepturi, E., nu a fost comunicată, plicul fiind returnat de către Poşta Română expeditorului cu menţiunea că acesta nu mai locuieşte la adresa menţionată pe plic. Astfel, D.. în calitatea sa de administrator judiciar al B. S.A., nu a comunicat antecesorului contestatoarei o astfel de notificare a deschiderii procedurii - condiţie prealabilă pentru înscrierea la masa credală, acesta neavând calitatea de creditor în cadrul procedurii de insolvenţă.

Apreciază contestatoarea că eroarea materială constă în confundarea noţiunilor de citare şi comunicare a actelor procedurale cu noţiunea de comunicare a notificării de deschidere a procedurii de insolvenţă, astfel că, în speţă, antecesorul contestatoarei în drepturi, E., nu a avut calitatea de creditor în cadrul procedurii de insolvenţă a B. S.A. tocmai din culpa administratorului judiciar, excepţia prevăzută la art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 fiind pe deplin aplicabilă.

A arătat că dezlegarea dată prin decizia civilă nr. 2294 din 28.10.2021 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în soluţionarea dosarului nr. x/2019 este rezultatul unei erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., raportat la citarea fragmentară a art. 76 din Legea nr. 85/2006, cu eludarea însăşi a excepţiei prevăzute de teza întâi a alin. (1) al art. 76.

Contestatoarea opinează că nu a operat decăderea din dreptul de a-şi recupera creanţa, dat fiind faptul că antecesorul său în drepturi, E., nu a fost notificat cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 76 alin. (1) teza întâi - excepţia - din Legea nr. 85/2006.

Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 7, art. 61, art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 86 C. proc. civ. de la 1865.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă societatea B. S.A. a formulat şi depus întâmpinare în termen legal, la 17 ianuarie 2022, prin care a solicitat respingerea, în principal, ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare şi, în subsidiar, ca nefondată, întrucât motivele invocate nu se încadrează în ipoteza configurată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Arată că aspectele invocate nu fac trimitere, în mod factual, la nicio eroare materială concretă care să fi fost comisă de redactorii deciziei contestate, fiind vorba, în realitate, de nemulţumiri de fond şi reluarea aceloraşi teze pe care contestatoarea reclamantă le-a susţinut anterior în faţa instanţelor de judecată.

Contestatoarea nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte constată:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Pe această cale nu pot fi puse în discuţie probleme de fond ori săvârşirea unor greşeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Contestatoarea îşi întemeiază contestaţia în anulare pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Erorile materiale la care se referă norma procedurală anterior menţionată vizează aspecte formale ale judecăţii, care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei. Pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, şi nu de reformare a unei decizii definitive. Astfel, contestaţia nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuţie nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greşeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanţă cererii de recurs.

În cadrul contestaţiei în anulare, contestatoarea a evocat drept eroare materială împrejurarea că instanţa de recurs şi-a motivat hotărârea exclusiv pe argumentul că nelegala citare dintr-un dosar nu poate fi invocată în cauză.

A apreciat contestatoarea că eroarea materială constă în confundarea noţiunilor de citare şi comunicare a actelor procedurale cu noţiunea de comunicare a notificării de deschidere a procedurii de insolvenţă, dezlegarea dată prin decizia civilă nr. 2294 din 28.10.2021 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în soluţionarea dosarului nr. x/2019 fiind rezultatul unei erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., raportat la citarea fragmentară a art. 76 din Legea nr. 85/2006, cu eludarea însăşi a excepţiei prevăzute de teza întâi a alin. (1) al art. 76 din aceeaşi lege.

Analizând motivele contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că, în cauză, contestatoarea critică, în concret, o pretinsă greşeală de judecată, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale şi nu a indicat care sunt greşelile materiale, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin prisma acestor constatări, se reţine că, în realitate, prin formularea căii de atac a contestaţiei în anulare, contestatoarea este nemulţumită şi formulează critici cu privire la modalitatea în care instanţa de recurs a apreciat asupra caracterului nefondat al motivelor de casare invocate de aceasta.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2294 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondată.

Având în vedere soluţia pronunţată, conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, formulată de intimata S.C. B. S.A., însă suma pretinsă, în cuantum de 11.900 RON, este apreciată ca fiind exagerat de mare faţă de complexitatea speţei, apărările formulate în cauză şi faptul că pricina s-a soluţionat la primul termen de judecată. În aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reduce onorariul de avocat datorat de contestatoarea A. către intimata S.C. B. S.A. la suma de 3000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., împotriva deciziei nr. 2294 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata S.C. B. S.A., cu aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2022.