Cassation appeal annulled for failure to motivate within the statutory deadline in constitutional referral proceedings.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale:

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2021 în dosarul nr. x/2018, având ca obiect recursul declarat împotriva deciziei nr. 621A din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel, secţia a IV-a civilă, recurentul-reclamant A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului în ansamblul său, considerând că încalcă art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 20 şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârea atacată:

Prin încheierea din 10 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 35/2008, formulată de A..

Instanţa a reţinut că s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 35/2008 în cadrul unui dosar având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 621 A din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 464 din 10 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 621 A din 26 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 35/2008, formulată de A., instanţa a constatat că nu poate fi primită solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu aspecte de neconstituţionalitate, altele decât cele care pot viza cadrul formal al judecăţii (referitor la obligativitatea încadrării criticilor în anumite motive de nelegalitate), în condiţiile în care recursul în cadrul căruia s-a formulat cererea de sesizare a fost anulat pentru că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

De asemenea, instanţa a reţinut că cerinţele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu sunt îndeplinite, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 35/2008, formulată de A..

3. Calea de atac a recursului:

Petentul A. a declarat recurs la 11 martie 2021 împotriva încheierii din 10 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, motivele de recurs fiind transmise prin e-mail, ulterior, la 31 martie 2021. Încheierea recurată a fost comunicată petentului la 26 martie 2021 (dovadă la dosarul nr. x/2018).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport cu excepţia nulităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Calea de atac a recursului a fost declarată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială, limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În evidenţierea caracterului special al acestei proceduri, Curtea Constituţională a statuat că "instanţa de judecată în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate realizează un control al condiţiilor de admisibilitate a acesteia în exercitarea rolului său de filtru, fără a o putea respinge pe motive ce ţin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, aspecte care ţin de resortul instanţei de contencios constituţional, ci doar cu privire la motivele care privesc îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ar putea privi exclusiv condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei" (Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018).

Aşadar, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate avea loc exclusiv pentru motivele expres şi limitativ enumerate în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, care sunt pur obiective şi strict legate de îndeplinirea unor condiţii procedurale.

Prin urmare, prin cererea de recurs pe care o formulează, autorului excepţiei îi va reveni sarcina de a demonstra, printr-o motivare corespunzătoare, că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind nelegală soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Simpla declarare a recursului nu determină controlul instanţei superioare, fiind necesară motivarea căii de atac. Dacă ar proceda la examinarea recursului într-o asemenea manieră, instanţa de recurs s-ar substitui practic autorului excepţiei de neconstituţionalitate în formularea unor critici de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi implicit a unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi."

Pentru a se putea verifica legalitatea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod expres de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, trebuie ca în cuprinsul cererii de recurs să existe critici concrete, din care să rezulte care dintre condiţiile de admisibilitate se apreciază a fi îndeplinite şi care este greşeala imputată instanţei ierarhic inferioare, chiar dacă "dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută prin concluzii scrise sau susţineri orale" - astfel cum se reţine în Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, anterior menţionată.

Procedura instituită pentru sesizarea Curţii Constituţionale nu cuprinde reguli speciale în ceea ce priveşte motivarea recursului, astfel încât se aplică normele de drept comun existente în C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor", iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Făcând aplicarea acestor dispoziţii la speţa dedusă judecăţii, reiese că, astfel cum prevede art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (în cauză, termenul de 48 de ore curge de la pronunţare), motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată care curge însă de la data comunicării hotărârii.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, petentul A., în termen legal, la 11 martie 2021, a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, precizând că, după comunicarea încheierii atacate, va formula şi va înainta instanţei motivele de recurs.

Încheierea recurată a fost comunicată părţii la 26 martie 2022 (dovadă la dosarul nr. x/2018), dată de la care începea să curgă termenul de 48 ore pentru motivarea căii de atac, iar motivele de recurs au fost transmise, prin e-mail, la 31 martie 2022, cu încălcarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 487 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

În conformitate cu menţiunile existente pe dovada de comunicare a hotărârii, reiese faptul că încheierea din 10 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost comunicată petentului la 26 martie 2021, dată de la care începe să curgă termenul de 48 de ore, prevăzut de lege, pentru motivarea căii de atac.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, reiese că termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la 29 martie 2021 (luni), dată până la care petentul nu a depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menţionate.

Înalta Curte constată că cererea de recurs nu este motivată în termenul legal, fiind o simplă declaraţie de recurs ce nu conţine vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că recursul nu a fost motivat, în condiţiile prevăzute de art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a dispune anularea căii de atac exercitate împotriva încheierii din 10 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 10 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.