Judicial appeal nullity for lack of specific illegality critiques and reliance on factual re-argumentation.

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 06 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi şi Tribunalul Constanţa, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâţilor la plata sumei de 1500 RON reprezentând contravaloarea uşii de la intrarea în locuinţa sa; plata sumei de 5000 RON reprezentând daune morale şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest proces.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Mehedinţi.

Prin sentinţa nr. 28 din 10 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, s-a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

La data de 05 iulie 2021, reclamanta A. a formulat cerere de lămurire şi completare a sentinţei civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.

Prin sentinţa civilă nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a respins cererea de lămurire dispozitiv, ca neîntemeiată, şi cererea de completare a dispozitivului, ca tardiv formulată.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin decizia civilă nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis excepţia tardivităţii, s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019 şi, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurenta a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţele de judecată au respins cererea de chemare în judecată, în condiţiile în care eroarea judiciară s-a produs în baza mandatului de percheziţie nr. x/2015, iar aceasta a depus la dosar toate dovezile care probau despăgubirile solicitate reprezentând prejudiciul material şi moral suferit.

Totodată, a susţinut că este bolnavă şi are venituri modeste, iar Statul Român trebuie să asigure despăgubirile pentru fapta reclamată.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31 ianuarie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată părţilor la data de 11 decembrie 2021, iar intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluţia din 25 martie 2022, s-a stabilit termen la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii de atac, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere şi prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Interpretarea prevederilor legale mai sus menţionate impune concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca partea recurentă să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Astfel, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Drept urmare, nu pot fi deduse judecăţii instanţei de recurs argumente prin care se critică stabilirea situaţiei de fapt ori interpretarea dată de instanţele de fond probelor administrate în cauză, având în vedere că instanţa de recurs nu exercită un control judiciar asupra temeiniciei hotărârii recurate.

În cauză, prin decizia civilă nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis excepţia tardivităţii, s-a respins, ca tardiv, apelul formulat de către reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019 şi, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.

Prin recursul formulat, aspectele dezvoltate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs vizează situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului, arătând doar simpla nemulţumire a acesteia cu privire la soluţia pronunţată de instanţele de judecată, fără a se aduce critici de nelegalitate împotriva hotărârii pronunţate de curtea de apel.

Or, cum obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de respingere a apelului împotriva sentinţei civile nr. 28/2019 din 10 septembrie 2019, ca tardiv, şi a apelului împotriva sentinţei civile nr. 38/2021 din 14 septembrie 2021, ca nefondat, astfel încât criticile din recurs trebuiau a se circumscrie acestor dezlegări.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenţii, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 277,5 RON, prin încheierea din data de 02 martie 2022, taxa judiciară de timbru datorată de recurenta-reclamantă A. în vederea soluţionării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 346/2021 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.