Exclusive jurisdiction of deceased's domicile court for creditor claims against heirs during undivided succession
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff’s position on the negative competence conflict, definitively assigning exclusive jurisdiction to the first-instance court of the deceased’s last domicile (Medgidia) to resolve the dispute. The case involved a claim for 8,000 RON in construction expenses and consequential damages against a defendant, stemming from the plaintiff’s contribution to a property built by the defendant’s deceased parents, which triggered a jurisdictional conflict between the defendant’s domicile court (Râmnicu-Vâlcea) and the location of the property/deceased’s domicile. The decisive legal basis was the recharacterization of the claim from a delictual action to a succession matter under Article 118(1)(3) of the Code of Civil Procedure, which mandates that claims by creditors of a deceased person against heirs are subject to the exclusive jurisdiction of the court of the deceased’s last domicile until the succession partition is completed, overriding the general territorial competence rules under Article 107 and the specific property-related competence under Article 113.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Exclusive jurisdiction of deceased's domicile court for creditor claims against heirs during undivided succession: The case involved a claim for 8,000 RON in construction expenses and consequential damages against a defendant, stemming from the plaintiff’s contribution to a property built by the defendant’s deceased parents, which triggered a jurisdictional conflict between the defendant’s domicile court (Râmnicu-Vâlcea) and the location of the property/deceased’s domicile. The decisive legal basis was the recharacterization of the claim from a delictual action to a succession matter under Article 118(1)(3) of the Code of Civil Procedure, which mandates that claims by creditors of a deceased person against heirs are subject to the exclusive jurisdiction of the court of the deceased’s last domicile until the succession partition is completed, overriding the general territorial competence rules under Article 107 and the specific property-related competence under Article 113.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for establishing the jurisdiction of the court to resolve the negative competence conflict.
Full text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
I. Obiectul litigiului:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe 6 octombrie 2021 pe rolul Judecătoriei Medgidia, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli efectuate la imobilul situat în comuna Castelu, judeţul Constanţa, imobil pe care pârâta l-a înstrăinat abuziv şi fără forme legale, precum şi la acordarea dobânzilor penalizatoare.
În motivare, a arătat că a construit imobilul împreună cu cumnatul său, C. şi sora sa, D., imobilul fiind amplasat pe un teren ce aparţinea fostului IAS Medgidia, cu acordul conducerii acestei entităţi şi în schimbul plăţii unei chirii modice. A susţinut că a contribuit la construirea şi îmbunătăţirea locuinţei. După decesul părinţilor adoptivi, C. şi D., pârâta a revendicat diverse bunuri printre care şi locuinţa şi anexele gospodăreşti.
În drept, a invocat prevederile art. 1381, art. 1386, art. 1516, art. 1528, art. 1530 şi urm. din C. civ.
II. Hotărârea Judecătoriei Medgidia:
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Medgidia, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.
În motivare, instanţa a constatat că pârâta are domiciliu în Râmnicu- Vâlcea, făcând aplicarea art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
Raportat la obiectul cauzei, respectiv pretenţii privind plata sumei de 8.000 RON reprezentând cheltuieli efectuate la imobilul situat în comuna Castelu, judeţul Constanta, instanţa a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., aşa cum a susţinut reclamantul, pretenţiile neizvorând dintr-un raport de locaţiune a imobilului şi nici dintr-o faptă ilicită.
III. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea:
Prin sentinţa civilă nr. 1735 din 19 aprilie 2022, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta B. în favoarea Judecătoriei Medgidia. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În considerente, instanţa a reţinut că, după decesul celor doi autori alături de care reclamantul pretinde că a contribuit la ridicarea imobilului, acţiunea civilă prin care acesta pretinde moştenitorilor dreptul de creanţă echivalent contribuţiei sale are regimul juridic al unei cereri în materie de moştenire, mai exact al acţiunii prevăzute de art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Potrivit normei arătate, în materie de moştenire şi până la ieşirea din indiviziune, cererile creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urma domiciliu al defunctului.
Astfel, cum ambii defuncţi faţă de care reclamantul se pretinde creditor au avut ultimul domiciliu în circumscripţia Judecătoriei Medgidia, iar din probele administrate nu rezultă că activul sau pasivul succesoral al acestora ar fi făcut obiectul unui partaj succesoral, instanţa a reţinut că pretenţiile formulate de reclamant revin în competenţa exclusivă a Judecătoriei Medgidia, în temeiul art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, instanţele aflate în conflict s-au raport fie la dispoziţiile art. 107 alin. (1), fie la art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., declinările succesive de competenţă fiind generate de aprecierile diferite cu privire la calificarea cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte constată că deşi reclamantul a invocat răspunderea civilă delictuală ca izvor al pretenţiilor sale, în motivarea cererii nu a expus o argumentaţie în sensul că suma solicitată pârâtei ar constitui contravaloarea prejudiciului cauzat de vreo faptă ilicită a acesteia. Dimpotrivă, din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că pretenţia solicitată constituie echivalentul unui drept de creanţă născut din contribuţia reclamantului, alături de autorii pârâtei, la construirea, întreţinerea şi îmbunătăţirea imobilului amplasat pe terenul unui terţ.
Prin urmare, întrucât reclamantul se pretinde creditor al defuncţilor C. şi D. şi solicită valorificarea unui drept de creanţă faţă de pârâtă în calitate de moştenitoare, cererea de chemare în judecată are regimul juridic al unei cereri în materie de moştenire, fiind incidente normele de competenţă prevăzute de dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Potrivit normei arătate, în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar.
Cum ambii defuncţi faţă de care reclamantul se pretinde creditor au avut ultimul domiciliu în circumscripţia Judecătoriei Medgidia, iar din probele administrate nu rezultă că indiviziunea succesorală s-a sistat prin partaj, rezultă că este competentă exclusiv Judecătoria Medgidia, în temeiul art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.