Negative jurisdictional conflict: territorial competence of private order cannot be invoked ex officio by the court when the defendant fails to plead it.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub numărul, x/2021, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să constate valabilitatea vânzării autoturismului x, potrivit chitanţei din 28 iulie 2010, obligarea pârâtului la îndeplinirea formalităţilor de radiere a autoturismului, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul nu si-a îndeplinit obligaţia de a transfera proprietatea autoturismului pe numele său.

Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 35 si 453 C. proc. civ., art. 1279, 1669 C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti:

Prin sentinţa civilă nr. 1132 din 11 februarie 2022, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, faţă de înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că pârâtul are domiciliul pe raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Prin urmare, a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză din punct de vedere teritorial, prin raportare la domiciliul pârâtei, este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 5295 din 27 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu cauza şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerente, instanţa a reţinut că, în speţă, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, competenţa teritorială se stabileşte conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., normă ce stabileşte o competenţă de ordine privată.

Cum pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare şi având în vedere considerentele din Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă de către pârât prin întâmpinare, Judecătoria Ploieşti a devenit competentă să soluţioneze cauza.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanţei să constate valabilitatea vânzării autoturismului x, potrivit chitanţei din 28 iulie 2010 şi să dispună obligarea pârâtului la îndeplinirea formalităţilor de radiere a autoturismului, cu cheltuieli de judecată.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel."

Se constată că Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că Judecătoria Ploieşti nu putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială de ordine privată.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Competenţa teritorială de drept comun este reglementată de norme de ordine privată. Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze pricina.

În speţă, se constată că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti a fost invocată de instanţă la termenul de judecată din 11 februarie 2022, cu încălcarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de prevederile legale anterior menţionate, Judecătoria Ploieşti, chiar dacă nu este competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze în acest fel de soluţionarea pricinii.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată în recurs în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca urmare, având în vedere că decizia Înaltei Curţi a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, dată de la care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., se reţine că, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârât în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Ploieşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.