Objection to process delay rejected for simultaneous filing and absence of statutory grounds under Art. 522 C. proc. civ.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal, upholding the Court of Appeal of Brașov’s decision to reject the objection against process delay. The dispute concerned an objection filed simultaneously with the registration of an appeal against a decision of a Compensation Commission, where the plaintiff argued that the lower courts violated constitutional and procedural norms by not transferring the case to the High Court. The High Court held that no procedural delay existed because the case was registered in December 2021 and decided in February 2022, falling within a reasonable timeframe; consequently, the strict conditions of Article 522 of the Code of Civil Procedure for challenging process delays were not met, and the filing was deemed to violate the principle of good faith as it did not target actual inactivity or abuse by the court.
Legislator headnote
AI generatedart. 524 alin. (4) C. proc. civ, art. 524 alin. (3) C. proc. civ, art. 522 C. proc. civ, art. 522 alin. (2) C. proc. civ, art. 6 C. proc. civ; Objection to process delay rejected for simultaneous filing and absence of statutory grounds under Art. 522 C. proc. civ: Prin urmare, Curtea a reţinut că în speţă nu este incident niciunul din cazurile prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., în care se poate face contestaţie privind tergiversarea procesului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Contestaţia privind tergiversarea procesului:
Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat şi contestaţie la Hotărârea nr. 11 din 19 noiembrie 2020, precum şi contestaţie privind tergiversarea procesului conform art. 524 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, având în vedere Decizia CCR nr. 604 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 976 din 22 octombrie 2020, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, s-a reţinut că prezenta contestaţie se impune a fi soluţionată de un alt complet de judecată, astfel că s-a dispus disjungerea acestui petit şi înregistrarea într-un alt dosar, care a fost repartizat spre soluţionare altui complet.
Prin cererea având ca obiect "contestaţie privind tergiversarea procesului" referitor la nejudecarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 11 din 19 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunii din cadrul Tribunalului Braşov, petentul nu a formulat în concret critici, în conformitate cu prevederile art. 522 C. proc. civ., motivele invocate vizând fondul cauzei.
Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov:
Prin încheierea din 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a fost respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. cu privire la cauza înregistrată cu nr. x/2021.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov a constatat că petentul a formulat contestaţia privind tergiversarea soluţionării cauzei concomitent cu înregistrarea căii de atac a cărei tergiversare se invocă, şi anume la 16 decembrie 2021, în cauză fiind stabilit termen de judecată la 25 ianuarie 2022.
Prin urmare, Curtea a reţinut că în speţă nu este incident niciunul din cazurile prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 522 C. proc. civ., în care se poate face contestaţie privind tergiversarea procesului.
Plângerea împotriva contestaţiei privind tergiversarea procesului:
Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Curtea de Apel Braşov, secţia civilă petentul A. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 5.
Plângerea formulată de petent este informă, iar singurele susţineri ce pot fi extrase din conţinutul acesteia se referă la încălcarea Constituţiei şi a normelor de drept material, procesual, precizându-se că dosarul trebuia soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel cum petentul a precizat.
Examinând încheierea atacată, în raport cu motivele formulate şi de dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată următoarele:
Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a contestaţiei prin care, invocându-se încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
La alin. (2) al articolului anterior menţionat sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Contestaţia la tergiversarea procesului nu trebuie însă privită ca o posibilitate de sancţionare a judecătorului/judecătorilor învestit/învestiţi cu soluţionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil.
Examinând modul de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Braşov a reţinut că nu este incidentă în speţă niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 522 alin. (2) C. proc. civ., din moment ce cauza a fost înregistrată la 16 decembrie, s-a stabilit termen de judecată la 25 ianuarie 2022, şi a fost soluţionată de Curtea de Apel Braşov prin pronunţarea deciziei nr. 84 din 23 februarie 2022 în dosarul nr. x/2021.
Principiul fundamental al procesului civil privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., nu poate înlătura un alt principiu fundamental, cel al bunei-credinţe, ce presupune că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Prin urmare, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Braşov a respins contestaţia formulată de petentul A..
Pentru considerentele expuse, plângerea împotriva încheierii din 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, formulată de petentul A..
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.