Extraordinary annulment for omitted appeal of adverse party dismissed for lack of legal interest in civil land construction dispute

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 7 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş şi în garanţie pe Statul Român prin Ministerul de Finanţe, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta:

l. în temeiul art. 582 alin. (1), lit. b) pct. 2 C. civ. să ridice pe cheltuiala proprie imobilele construite în mod nelegal, abuziv în curtea casei sale (sala de nunti, garaj şi suprafaţa de 33,12 mp din dispensarul veterinar);

2. să cureţe de toate deşeurile şi să aducă în stare de folosinţă agricolă terenul;

3. să aducă terenul rămas nebetonat la nivelul celui pe care l-au betonat, prin nivelarea acestuia cu pământ fertil;

4. să-i achite daune morale în cuantum de 2.000.000 euro;

5. să-i achite, pentru lipsa de folosinţă a terenului, conform prevederilor art. 582 alin. (2) C. civ. despăgubiri în cuantum de 5 Euro/mp pe lună, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului, pentru suprafaţa de 2944 mp începând cu 1 ianuarie 1991 până la 30 octombrie 2002, pentru suprafaţa de 1834 mp începând cu 31 octombrie 2002 până la 21 ianuarie 2009 şi pentru suprafaţa de 829,81 mp începând cu 22 ianuarie 2009 până la eliberarea terenului de construcţiile arătate mai sus, ridicate nelegal în curtea casei sale. Din suma rezultată urmează a fi scăzută suma de 47.400 RON (aproximativ 11.000 euro) plătită de UAT Zemeş, pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2012 - 25 mai 2014, conform contractului de închiriere încheiat la 6 iulie 2012 şi a actului adiţional nr. x din 5 iulie 2013, contract reziliat prin HCL 56 din 19 martie 2014 începând cu 25 mai 2014.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 117 din 13 februarie 2019, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş şi chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul de Finanţe.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia nr. 227 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr. x din 13 decembrie 1993.

A admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 13 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, a schimbat în parte sentinţa apelată şi a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a obligat pe pârâtă să ridice pe cheltuiala proprie imobilul garaj în suprafaţă de 25,40 mp identificat în expertiza B..

A fost obligată pârâta să aducă în stare de folosinţă agricolă terenul aflat sub garaj, după ridicarea construcţiei.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă totală de 519,95 mp (compus din 25,40 mp ocupaţi de garaj şi 494,55 mp teren aflaţi sub construcţia "sală de nunţi") în cuantum de 2,4 RON/mp/lună începând cu 29 noiembrie 2017 (data formulării acţiunii) şi până la data pronunţării hotărârii, iar în continuare, doar pentru terenul aflat sub garaj până la ridicarea acestuia.

Au fost respinse celelalte pretenţii ca nefondate.

A fost menţinută soluţia de respingere cu privire la cererea de chemare în garanţie.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 227 din 22 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş au formulat recurs.

5. Decizia pronunţată de instanţa de recurs:

Prin decizia nr. 1773 din 23 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 227 din 22 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

6. Contestaţia în anulare:

Împotriva deciziei nr. 1773 din 23 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, cale de atac înregistrată la 15 aprilie 2022 pe rolul instanţei supreme.

În motivare, contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş, solicitând admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi fixarea unui termen pentru administrarea unor noi probe necesare judecării fondului cauzei, în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) d) justifică un interes."

Interesul procesual - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, în oricare dintre formele sale de manifestare - cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia. Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în formularea contestaţiei în anulare.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., ce poartă denumirea marginală "subiectele căilor de atac" şi care dispun:

"căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

Verificând condiţia interesului exercitării prezentei contestaţii în anulare, Înalta Curte constată că singura critică adusă de contestatorul A. hotărârii contestate, de natură a fi încadrată în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se referă la faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş.

Contestaţia în anulare prin care contestatorul pretinde că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursului altei părţii este lipsită de interes, având în vedere că respectiva parte are interes contradictoriu în raport cu acesta. Altfel spus, în eventualitatea admiterii contestaţiei în anulare şi desfiinţării soluţiei din recurs, admiterea recursului părţii adverse nu l-ar avantaja pe contestator. Tot asemenea, contestatorul nu justifică folosul practic nici în eventualitatea respingerii aceluiaşi recurs.

De altfel, pentru ipoteza asemănătoare prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. care se referă la situaţia în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, Curtea Constituţională a reţinut constant în jurisprudenţa sa faptul că recurentul este singurul care are interesul de a ataca pe calea contestaţiei în anulare specială hotărârea pronunţată în recurs, pentru motivul că instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate. Altfel s-ar ajunge în situaţia în care intimatul ar susţine, contrar propriilor interese, motivele invocate de recurent în cererea sa (Decizia nr. 572 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau Decizia nr. 646 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 31 iulie 2012).

Aplicând, prin analogie, raţionamentul instanţei de contencios constituţional şi în privinţa ipotezei reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., are interes în promovarea contestaţiei în anulare pentru nepronunţarea asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, doar recurentul care a declarat acel recurs asupra căruia instanţa nu s-a pronunţat, nu şi cel al cărui recurs a fost soluţionat prin hotărârea supusă reformării.

Aşadar, contestaţia în anulare promovată de contestatorul A. este lipsită de interes, demersul procesual fiind fără finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere critica formulată - nepronunţarea asupra recursului părţii adverse, aspect ce nu aduce contestatorului vreo vătămare procesuală.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 458 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare, ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsită de interes, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1773 din 23 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2022.