Exclusion of cassation for labor disputes below statutory threshold

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la 23 iunie 2015 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., obligarea acestora la plata sumei de 37.869,56 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a gestiunii frauduloase produse în perioada în care au fost angajatele ei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 1349, art. 1350 şi următoarele, art. 1381, art. 1386 şi următoarele, art. 1516 şi art. 1530 C. civ..

Prin sentinţa civilă nr. 2042 din 18 noiembrie 2015, Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Vâlcea.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin încheierea din 21 aprilie 2017, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, instanţa a dispus amânarea pronunţării la 26 aprilie 2017 şi 3 mai 2017. Prin sentinţa civilă nr. 570 din 3 mai 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii şi a încheierii din 21 aprilie 2017 a formulat apel reclamanta.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel

La termenul de judecată din 13 octombrie 2020 s-a dispus amânarea pronunţării asupra căii de atac, la solicitarea apelantei reclamante de a depune concluzii scrise, precum şi pentru a avea nevoie de timp în a delibera, la 19 octombrie 2020. Prin decizia civilă nr. 2865 din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul şi a obligat pe apelantă la plata către intimate a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a exercitat contestaţie în anulare împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 şi a deciziei de apel.

4. Decizia pronunţată în calea de atac a contestaţiei în anulare

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1522 din 7 aprilie 2021 a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare.

5. Recursul exercitat în cauză

Decizia dată în calea extraordinară de atac formează obiect al recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., cu care Înalta Curte a fost învestită la 13 octombrie 2021.

În motivare, recurenta a adus în discuţie aspecte care ţin de fondul cauzei şi a susţinut că nu era depăşit termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor potrivit dovezilor de înmânare de la dosar recurs, iar acestea nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere.

Prin rezoluţia din 3 mai 2022 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 16 iunie 2022.

7. Apărările formulate în recurs

Intimaţii nu au depus întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, semnalată şi prin raportul de admisibilitate în principiu a recursului, excepţie a cărei analiză este prioritară conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, instanţa a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva hotărârii prin care s-a respins ca tardivă o contestaţie în anulare - decizia civilă nr. 1522 din 7 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prescriu că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Hotărârea împotriva căreia s-a exercitat contestaţie în anulare este reprezentată de decizia civilă nr. 2865 din 19 octombrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea apelului declarat contra sentinţei civile nr. 570 din 3 mai 2017, într-un litigiu în materia conflictelor de muncă. Aceasta se explică prin faptul că acţiunea reclamantei, în fond, vizează antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtelor B. şi C. pentru prejudiciul cauzat ca urmare a gestiunii frauduloase efectuate în perioada cât au fost angajate, iar suma solicitată în cauză, 37.869,56 RON, s-a constatat că este lipsă în gestiune.

Pentru o atare categorie de cereri, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului prin dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în vigoare la data iniţierii demersului judiciar al reclamantei, potrivit cărora: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.’’

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate referitor numai la sintagma, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv’’ cuprinsă în dispoziţiile anterior redate, constatând că este neconstituţională, iar restul prevederilor la care se face referire în text au rămas în vigoare.

Astfel, decizia civilă nr. 2865 din 19 octombrie 2020 prezintă caracter definitiv, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive’’, şi, deci, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Or, în aplicarea dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., enunţate anterior, nici hotărârea dată în contestaţia în anulare, respectiv decizia civilă nr. 1522 din 7 aprilie 2021, nu poate forma obiect al căii de atac a recursului, având acelaşi regim juridic cu decizia de apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În considerarea argumentelor şi temeiurilor expuse, raportat şi la principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul promovat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1522 din 7 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.