Territorial competence for enforcement objection determined by court granting execution authorization under unity of enforcing court doctrine

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 24 martie 2021, contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii şi anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al B.E.J. B..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 5600 din 1 septembrie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, a reţinut aplicabilitatea normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că instanţei de executare îi revine competenţa de a soluţiona contestaţia, iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A mai notat că, în procedura execuţională demarată în dosarul de executare nr. 21/2021 al B.E.J. B., calitatea de debitor o are Inspectoratul General al Poliţiei Române, chiar dacă în cuprinsul titlului executoriu pus în executare secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj a fost obligată prin I.G.P.R.

În raport de sediul social al debitorului, competenţa a fost determinată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 403 din 19 ianuarie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a reţinut în sinteză că, în procedura execuţională, calitatea de debitor îi revine secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Cluj, parte a acţiunii soluţionată prin sentinţa civilă nr. 130/2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 26.06.2020, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată de aceeaşi instanţă la 18.12.2020, iar, prin pretinsul titlu executoriu, în sarcina acesteia au fost instituite obligaţiile de a stabili, calcula şi plăti intimatului o serie de drepturi salariale conform criteriilor prescrise, cea din urmă obligaţie urmând a se realiza, conform dispoziţiilor titlului executoriu, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Sub un alt aspect, prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., intimatul creditor a solicitat ca executarea silită să se realizeze faţă de secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române şi vizează toate obligaţiile instituite prin titlul executoriu, respectiv calcularea, stabilirea şi plata drepturilor salariale.

Judecătoria a conchis că, în raport de înscrisurile de la dosar, calitatea de debitor în cadrul procedurii execuţionale aparţine secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Cluj, iar împrejurarea că obligaţia de plată a drepturilor salariale urmează a se realiza prin Inspectoratul General al Poliţiei Române nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, de vreme ce această din urmă instituţie execută obligaţia instituită prin pretinsul titlu executoriu în numele şi pentru cea dintâi.

Cum sediul instituţiei debitoare este situat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj, aceasta este instanţa competentă teritorial în a soluţiona contestaţia la executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în contradictoriu cu intimatul A., în cadrul căreia a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei şi anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al B.E.J. B..

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar norma înscrisă în art. 651 alin. (3) din acelaşi cod defineşte instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ. "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

În speţă, prin încheierea civilă nr. 1584 din 9 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a încuviinţat executarea silită la cererea creditorului A. împotriva debitorului secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 130/2020 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea menţionată, a Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor dispuse în art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Acest raţionament este în acord cu Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat în paragraful 71,,...ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.