Negative Jurisdiction Conflict Resolved: Minor's Domicile Stays with Mother, Case Assigned to Sighetu Marmației Court

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de 06.09.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea domiciliului minorei C., la tată; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503-505, art. 400-401, art. 483, art. 486 şi art. 496 din C. civ., art. 148-151, art. 192 şi 194-197 din C. proc. civ.

La data de 15.10.2021, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 12072/15.11.2021, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

A reţinut instanţa că părţile au divorţat, conform sentinţei nr. 1209/02.02.2011 pronunţate de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2010, minorul fiind încredinţat mamei.

Ulterior, prin sentinţa nr. 8558/18.06.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun şi stabilirea unui program de vizită în favoarea tatălui. De asemenea, în cadrul considerentelor sentinţei civile menţionate s-a stabilit că locuinţa minorului este la mamă, fără stabilirea expresă a adresei de domiciliu.

Apoi, prin sentinţa nr. 237/29.01.2019 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 499/A/01.10.2019 pronunţată de Tribunalul Maramureş, a fost respinsă cererea reclamantului de stabilire a locuinţei minorului la tată şi s-a dispus stabilirea unui nou program de vizită în favoarea acestuia.

Din susţinerile ambelor părţi rezultă că în cursul anului 2017, mama s-a mutat împreună cu minorul în Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, unde au locuit de atunci până în prezent. De asemenea, din susţinerile ambelor părţi rezultă că în luna august minorul a venit, conform programului de vizită, la locuinţa tatălui, şi că nu a mai revenit la locuinţa mamei.

Întrucât părţile au stabilit în mod tacit locuinţa copilului în Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află această localitate, respectiv Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

Prin sentinţa nr. 889/11.05.2022, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că din susţinerile ambelor părţi a rezultat că în cursul anului 2017, mama s-a mutat împreună cu minora în Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, unde au locuit de atunci până în prezent, iar că în luna august minora a venit, conform programului de vizită, la locuinţa tatălui şi că nu a mai revenit la locuinţa mamei.

Din discuţiile purtate cu minora C., a rezultat că aceasta a locuit în Bucureşti împreună cu părinţii până în clasa a treia, iar când părinţii săi s-au despărţit, a fost dusă de către mamă în Berbeşti, unde a continuat cursurile şcolare. În prezent, locuieşte în Bucureşti cu tatăl său şi actuala sa soţie, D., unde este înscrisă la şcoală, iar cu mama sa are o relaţie tensionată.

Instanţa a constatat că modificarea locuinţei copilului nu a fost una spontană, ci durează de aproape un an de zile, astfel că se poate afirma că în Bucureşti este reşedinţa minorei.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului, de stabilire a domiciliului minorei C. la acesta se circumscrie dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menţionate.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, pentru a se reţine că domiciliul minorului este la unul dintre părinţi, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, minora este încredinţată spre creştere şi educare mamei prin hotărâre judecătorească.

În acest sens se reţine că prin sentinţa civilă nr. 1209/02.02.2011 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosar nr. x/2010, urmare a divorţului dintre părţi, minora C. a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei, începând cu data introducerii acţiunii (10.12.2010) şi până la majorat.

Prin sentinţa civilă nr. 8558/18.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosar nr. x/2013 s-a stabilit ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în comun de către ambii părinţi şi s-a încuviinţat tatălui să aibă legături personale cu minora potrivit celor statuate în dispozitivul acelei sentinţe.

Ulterior, reclamantul din prezenta cauză, tatăl minorei a promovat o acţiune de stabilire domiciliu minor, soluţionată prin sentinţa nr. 237/29.01.2019 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosar nr. x/2017 doar în sensul admiterii cererii subsidiare având ca obiect legăturile personale cu minora, solicitarea de stabilire a domiciliului acesteia la tată fiind respinsă. Sentinţa a rămas definitivă urmare a respingerii apelului prin decizia nr. 499/A/01.10.2019 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă.

Faţă de cele arătate, rezultă că minora a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei, pârâta B. (aspect dovedit cu hotărârile judecătoreşti depuse la dosar), ceea ce înseamnă, în sensul dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. civ., că domiciliul acesteia se află la mamă.

Împrejurarea că minora a fost luată de tată, la care locuieşte în prezent, nu se poate constitui într-un criteriu legal de determinare a competenţei, în sensul art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

O interpretare în sens contrar, ar însemna să i se permită reclamantului invocarea propriei culpe, respectiv aceea de a schimba, în lipsa unui drept legal, locuinţa stabilită pentru minor printr-o hotărâre judecătorească, precum şi de a permite oricând, oricărei părţi, ca în mod indirect, prin fapta sa, luând minorul în mod abuziv de la locuinţa astfel stabilită, să pună cealaltă parte în situaţia de a se judeca la instanţa de la locul în care s-a stabilit, în mod faptic, locuinţa minorului.

Întrucât pârâta are domiciliul în judeţul Maramureş, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei iar minora a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei (adică pârâtei), cu luarea în considerare şi a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 92 C. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.