Civil damages reimbursement and the validity of appellate remand for unexamined merits under the res judicata of a pending criminal decision

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă la data de 24.10.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP Braşov - AJFP Alba, C., D., E. şi F.: să se constate că reclamanta a achitat către ANAF despăgubirile civile în cuantum de 3.353.594 RON cuprinse în hotărârea penală nr. 177/2018 pronunţată de ICCJ în dosar nr. x/2011 precum şi suma de 4.163.970 RON din care 3.673.024 RON majorări de întârziere si 444.946 RON penalităţi; să fie obligaţi pârâţii să restituie reclamantei suma de 3.353.594 RON cuprinsă în hotărârea penală menţionată precum şi suma de 4.163970 RON din care 3.673.024 RON majorări de întârziere şi 444.946 RON penalităţi (sume pe care reclamanta le-a achitat în calitate de parte responsabilă civilmente către ANAF; să fie obligaţi pârâţii B., E., D., C., F. să achite reclamantei suma de 1.280.071 RON prejudiciu rezultat din vânzările ilegale de beton, reprezentând impozit pe profit şi TVA precum şi majorări în cuantum de 1.500.517 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 192.006 RON; să fie obligaţi pârâţii B., E., D., C., F. să achite reclamantei suma de 843.457 RON prejudiciu rezultat din scăzăminte 3% eroare de cântărire reprezentând impozit pe profit şi TVA precum si majorări în cuantum de 513.433 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 80.224 RON; să fie obligaţi pârâţii B., E., F. să achite reclamantei suma de 55.200 RON vânzări beton pentru drumul de acces la S.C.

G. S.R.L., reprezentând impozit pe profit şi TVA precum şi majorări în cuantum de 67.880 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 8280 RON; să fie obligaţi pârâţii B., E., F. să achite reclamantei suma de 105.296,08 RON prejudiciu rezultat din necolectarea TVA-ului prin nefacturarea lucrărilor către S.C. G. S.R.L. precum şi majorări în cuantum de 66.879 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de50.000 RON; să fie obligaţi pârâţii B., E., să achite reclamantei suma de 124.786 RON prejudiciu rezultat din contract de întreţinere spaţii verzi fictiv, între S.C.

G. S.R.L. şi S.C. A. S.A. precum şi majorări în cuantum de 152.761 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 18.718 RON; să fie obligaţi pârâţii B., F. să achite reclamantei suma de 884.874 RON prejudiciu rezultat din reevaluarea terenurilor vândute de S.C. A. S.A. la S.C. H. S.A. reprezentând impozit pe profit precum şi majorări în cuantum de 1.371.555 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 132.731 RON; să fie obligaţi pârâţii B., E., D., C. să achite reclamantei suma de 59.910 RON prejudiciu rezultat din diminuarea redevenţelor miniere precum şi majorări în cuantum de 67.880 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 8280 RON; să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1373, 1382, 1383, 1384, 1385 C. civ., art. 28 C. proc. pen.

Reclamanta a formulat precizare la acţiune prin care a reiterat aspectele învederate prin cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinările formulate în cauză au fost invocate excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei de obiect, excepţia tardivităţii depunerii precizării de acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF-DGRFP Braşov prin AJFP Alba şi a DGRFP Timiş, excepţia prematurităţii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Alba

Prin sentinţa nr. 741/23.06.2020, Tribunalul Alba, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei de obiect, excepţia tardivităţii depunerii precizării de acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor ANAF - DGRFP Braşov prin AJFP Alba, DGRFP Timiş - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi excepţia prescripţiei; a admis excepţia inadmisibilităţii petitului I din cererea de chemare în judecată, pe care l-a respins; a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii; a respins acţiunea, ca fiind prematur introdusă; a obligat reclamanta la plata, în favoarea pârâtului B., a sumei de 7140 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial; a obligat reclamanta la plata, în favoarea pârâtei E., a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 479/29.03.2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. Simeria, de pârâţii E., B., C. precum şi apelul incident formulat de către AJFP Hunedoara, împotriva sentinţei; a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri distincte, pârâţii B., F. şi E..

Recurentul-pârât B. a arătat că în cauză au fost încălcate normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), dar şi că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), şi anume:

-Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 9, art. 480 alin. (3), art. 480 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare deşi părţile au solicitat contrariul, situaţie faţă de care pricina trebuia reţinută pentru evocarea fondului. De asemenea, instanţa de apel statuând asupra admisibilităţii primului petit privind inexistenţa unui drept de creanţă, analizează, în esenţă, fondul cauzei, aspect ce rezultă şi din examinarea autorităţii de lucru judecat a deciziei penale nr. 177/A/05.07.2018, decizie care nu a fost motivată la iniţierea acţiunii civile, nici la pronunţarea sentinţei de fond. Soluţia încalcă dispoziţiile procesuale menţionate dar conţine şi motive contradictorii, întrucât deşi se dispune trimiterea spre rejudecare conform art. 480 alin. (3) C. proc. civ., se face aplicarea alin. (6) al art. 480, fiind creată, în mod nepermis, o structură procedurală mixtă, contradictorie şi neprocedurală;

-Instanţa de apel încalcă principiul contradictorialităţii (art. 14 C. proc. civ.), principiul oralităţii (art. 15 C. proc. civ.), dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.), dreptul la un proces echitabil (art. 6 C. proc. civ., art. 6 CEDO), iar hotărârea astfel pronunţată nu conţine motivele pe care se sprijină. Deşi rămâne în pronunţare asupra admisibilităţii apelurilor, instanţa nu se mai pronunţă asupra acestei chestiuni şi nici nu arată de ce au fost admise apelurile recurentului şi ANAF, aspect esenţial pentru trimiterea cauzei spre rejudecare;

-Au fost încălcate cazurile de incompatibilitate absolută prevăzute de art. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ., ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil (art. 6 şi 13 C. proc. civ., art. 6 CEDO). Prezenta acţiune civilă derivă dintr-o acţiune penală în cadrul căreia d-nul judecător I. (care a redactat hotărârea recurată) s-a abţinut de la judecată, cererea fiind admisă, întrucât a soluţionat propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor (încheierea de şedinţă din 08.12.2011). Or, dacă la acel moment s-a apreciat că d-nul judecător nu poate soluţiona cauza penală nr. 960/57/2011, este cert că acesta nu putea soluţiona nici prezenta cauză civilă, care derivă din acea cauză penală;

-Mai învederează recurentul că avocatul reclamantei este d-na J., soţia d-nului K., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, situaţie faţă de care se impune ca pricina să fie judecată de o altă instanţă egală în grad.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recurentul-pârât F. a arătat că:

- Au fost încălcate dispoziţiile art. 248, art. 425 alin. (1) lit. c), art. 482 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii apelului (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.);

- Au fost încălcate dispoziţiile art. 6, 13, 14, 15 C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, respectiv principiul contradictorialităţii, principiul oralităţii, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât hotărârea recurată nu conţine concluziile părţilor cu privire la apelurile declarate în cauză şi nici motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.);

- Instanţa de apel a analizat în mod eronat condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în regres, şi anume în cadrul acestei acţiuni partea trebuie să dovedească faptul pozitiv al efectuării plăţii, iar nu faptul negativ al inexistenţei unei creanţe. În acest mod, instanţa de apel nu a avut în vedere aspectele cuprinse în dispoziţiile art. 1384 C. civ. şi a soluţionat apelul cu încălcarea acestor norme de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.);

- Au fost încălcate cazurile de incompatibilitate absolute reglementate de art. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ., cu consecinţa încălcării dreptului la apărare şi la un proces echitabil prin aceea că judecătorului care a redactat hotărârea recurată în prezenta cauză i-a fost admisă cererea de abţinere în cauza penală din care provine prezentul litigiu, sens în care nu putea participa nici la această judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă E. a arătat că:

- În mod greşit şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 480 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a exista acordul tuturor părţilor cu privire la acest aspect (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).Prevalând principiul dispoziţiei părţilor, instanţa era obligată să reţină cauza, dispoziţiile art. 480 alin. (3) statuând asupra obligativităţii evocării fondului;

- Nepronunţându-se asupra admisibilităţii apelului astfel cum a fost pusă în discuţia părţilor, instanţa de apel a încălcat principiile contradictorialităţii şi oralităţii, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, aşa cum sunt reglementate de art. 6, 13, 14, 15 C. proc. civ. şi art. 6 CEDO (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), hotărârea recurată neconţinând nici motivele pe care se sprijină (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.);

- Au fost încălcate dispoziţiile art. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ., cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, întrucât hotărârea recurată a fost redactată de către un magistrat căruia i-a fost admisă cererea de abţinere în cauza penală din care provine prezentul litigiu, sens în care nu putea participa nici la această judecată;

- Solicită a se dispune judecarea cauzei de către o altă instanţă de apel, datorită faptului că avocatul reclamantei este d-na J., soţia d-nului K., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 16.03.2022 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 15.06.2022.

Recurentul-pârât F. a formulat punct de vedere la raport prin care a arătat că îşi menţine apărările formulate în cadrul memoriului de recurs şi solicită admiterea acestuia.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 15.10.2021 (data înregistrării), în termen legal, intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, interesul părţilor fiind unul comun, în condiţiile în care s-a încălcat principiul contradictorialităţii prin prisma art. 14 C. proc. civ., dreptul la apărare fiind golit în substanţă şi conţinut.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii apelului intimatei reclamante A. S.R.L., invocată din oficiu de către instanţă potrivit încheierii de şedinţă din 18.03.2021. Excepţia prematurităţii cererii a fost analizată din perspectiva unor considerente contradictorii, iar apelurile nu au fost puse în discuţie, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, nu a depus nicio probă care să ateste cele invocate şi nu a avut o atitudine procesuală corespunzătoare.

Pentru acurateţe, apreciază că trebuie introduşi în cauză şi inculpaţii L., M., N., O., P., Q..

La data de 15.10.2021 (data poştei), în termen legal, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu consecinţa menţinerii, ca legală şi temeinică, a hotărârii prin care instanţa de apel a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

La data de 18.10.2021 (data poştei electronice), în termen legal, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor şi a arătat că excepţiile invocate au fost analizate în condiţii de contradictorialitate, excepţia de inadmisibilitate a apelului este neîntemeiată, excepţia de prematuritate a fost corect analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. au fost corect aplicate.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2526 C. civ. coroborate cu art. 254 alin. (1) din Codul muncii, iar reclamanta a arătat că a efectuat plăţile în vederea acoperirii întregului prejudiciu, deşi la data plăţii nu cunoştea în concret persoanele responsabile de crearea acestui prejudiciu. Momentul la care a fost încunoştiinţată de cuantumul total al prejudiciului a coincis cu momentul efectuării controlului fiscal realizat de ANAF şi emiterea deciziei de impunere nr. x/13.04.2012. Ca urmare a pronunţării deciziei penale nr. 177/2018, prin care s-a stabilit prejudiciul, fapta şi vinovăţia, s-a născut şi dreptul reclamantei de a se întoarce împotriva celor vinovaţi pe calea acţiunii în regres. Plata nu s-a făcut în baza deciziei Înaltei Curţi, ci în baza deciziei de impunere nr. x/13.04.2012, din cuprinsul adresei nr. x/12.12.2018 emisă de ANAF-DGRFP Timişoara rezultând faptul că prejudiciul stabilit în dosarul nr. x/2011 a fost inclus în suma totală stabilită prin decizia de impunere.

În mod corect instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii capătului 1 din acţiune constând în solicitarea de a se constata inexistenţa unui drept de creanţă al ANAF împotriva reclamantei, ca rezultat al plăţii efectuate prin decizia de impunere nr. x/13.04.2012. Acest capăt de cerere are ca scop tocmai dovedirea îndeplinirii obligaţiilor de plată de către reclamantă.

Nu există o acţiune în contencios care să se suspende până se judecă penalul, ci dimpotrivă, s-a emis o decizie de impunere către reclamantă şi pentru faptele reţinute în sarcin ainculpaţilor în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011

La data de 15.10.2021 (data poştei) în termen legal, intimatul-pârât D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, interesul părţilor fiind unul comun, în condiţiile în care s-a încălcat principiul contradictorialităţii prin prisma art. 14 C. proc. civ., dreptul la apărare fiind golit în substanţă şi conţinut.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii apelului intimatei reclamante A. S.R.L., invocată din oficiu de către instanţă potrivit încheierii de şedinţă din 18.03.2021. Excepţia prematurităţii cererii a fost analizată din perspectiva unor considerente contradictorii, iar apelurile nu au fost puse în discuţie, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, nu a depus nicio probă care să ateste cele invocate şi nu a avut o atitudine procesuală corespunzătoare.

Pentru acurateţe, apreciază că trebuie introduşi în cauză şi inculpaţii L., M., N., O., P., Q..

La data de 02.11.2021 (data poştei) în termen legal, recurentul-pârât F. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea tuturor acelor apărări ale intimaţilor care tind către respingerea recursului. A reiterat, în cadrul răspunsului la întâmpinare, aspecte deduse judecăţii prin memoriul de recurs şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat.

A arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi că argumentele subsumate acestor dispoziţii legale sunt cele prezentate prin memoriul de recurs.

Referitor la întâmpinarea intimatei-reclamante arată că aceasta nu răspunde criticilor expuse în cadrul recursului şi conţine susţineri contradictorii.

La data de 26.10.2021 (data poştei), AJFP Hunedoara a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate în cauză

La data de 29.10.2021 (data înregistrării) recurentul-pârât B. a formulat răspuns la întâmpinarea lui S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea apărărilor din actul procedural şi a arătat că solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat.

La data de 02.11.2021 (data poştei), recurentul F. a formulat răspuns la întâmpinarea S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea apărărilor din actul procedural. A solicitat admiterea recursului propriu conform memoriului de recurs şi a precizat că apărările din întâmpinarea depusă de C. converg apărărilor formulate prin recursul propriu.

La data de 05.11.2021 (data înregistrării), C. a formulat răspuns la întâmpinare şi a solicitat admiterea recursurilor pârâţilor.

La data de 11.11.2021 data înregistrării), D. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor din cadrul întâmpinărilor formulate de AJFP Hunedoara şi S.C. A. S.R.L., admiterea recursurilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că în cea mai mare parte aspectele de nelegalitate deduse judecăţii prin cele trei recursuri sunt similare, fapt pentru care vor fi analizate în cadrul unor considerente comune, urmând a fi evidenţiate eventualele particularităţi specifice fiecărui recurent.

Astfel, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate comune celor trei recursuri, subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ., vizează următoarele: instanţa de apel în mod greşit a trimis cauza spre rejudecare, câtă vreme nu exista acordul tuturor părţilor în acest sens, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 9, art. 480 alin. (3), art. 480 alin. (6) C. proc. civ. instanţa de apel a rămas în pronunţare asupra inadmisibilităţii dar nu se mai pronunţă asupra acesteia, ci asupra tuturor apelurilor, fără punerea lor în discuţia părţilor, fiind încălcat astfel principiul contradictorialităţii, principiul oralităţii, dreptul la apărare şi la un proces echitabil (art. 6, art. 13, art. 14, art. 15 C. proc. civ., art. 6 CEDO); încălcarea dispoziţiilor art. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ., a dreptului la apărare şi la un proces echitabil prin participarea la judecată în apel a unui magistrat care a participat la judecată în dosarul penal din care izvorăsc prezentele pretenţii civile.

În plus faţă de aceste chestiuni, recurentul-pârât B. învederează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul acestuia şi al ANAF, nici motivele cu privire la chestiunea inadmisibilităţii apelului referitor la care a rămas în pronunţare la termenul din 18.03.2021. În ce priveşte chestiunea incompatibilităţii magistratului care a participat la judecata cauzei în apel, recurentul-pârât arată, ca o precizare suplimentară, că avocatul reclamantei este soţia unui judecător ce activează la Curtea de Apel Alba Iulia.

Tot ca o particularitate faţă de aspectele comune ale celor trei recursuri, recurentul-pârât F. învederează că instanţa de apel a analizat în mod eronat condiţiile acţiunii în regres şi a apreciat greşit asupra excepţiei de prematuritate.

Referitor la critica privind soluţia instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., "În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată". Alin. 3 al aceluiaşi articol statuează că "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Textul legal condiţionează trimiterea spre rejudecare instanţei de fond în cele două cazuri expres reglementate (necercetarea fondului sau nelegala citare) dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Contrar susţinerilor recurenţilor, dispoziţiile legale menţionate nu stipulează necesitatea existenţei unui acord al părţilor în acest sens, ci impun ca trimiterea spre rejudecare să fie solicitată prin cererea de apel sau prin întâmpinare, lucru care poate fi realizat de oricare dintre părţi, de una sau mai multe părţi, după caz, nefiind consacrată legal condiţia ca toate părţile să solicite acest lucru.

În speţă, prin hotărârea de primă instanţă a fost respins, ca inadmisibil, petitul I din cererea de chemare în judecată (solicitarea de constatare că reclamanta a achitat către ANAF despăgubirile civile în cuantum de 3.353.594 RON cuprinse în hotărârea penală nr. 177/2018 pronunţată de ICCJ în dosar nr. x/2011 precum şi suma de 4.163.970 RON din care 3.673.024 RON majorări de întârziere si 444.946 RON penalităţi); a fost respinsă acţiunea, ca prematur introdusă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri principale reclamanta S.C. A. S.R.L., pârâţii B., C., E. şi apel incident pârâta DGRFP Timiş, prin AJFP Hunedoara.

Prin apelul formulat, reclamanta a solicitat "anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, iar în subsidiar reţinerea spre rejudecare pe fond a cauzei..." .

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 18.03.2021, această solicitare a fost pusă în discuţia părţilor din oficiu, de către instanţă. Apelanta-reclamantă a arătat că îşi menţine solicitarea principală, de trimitere spre rejudecare, întrucât pricina a fost soluţionată la fond pe cale de excepţie, iar instanţa, acordând cuvântul pe această cerere, a învederat că va amâna pronunţarea, "...pentru a da posibilitate părţilor de a depune concluzii scrise, cu privire la chestiunea de drept invocată."

Contrar apărărilor recurenţilor şi având în vedere cele consemnate în practicaua încheierii de şedinţă din 18.03.2021, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac a apelului reclamantei, cum eronat învederează recurenţii, ci solicitarea apelantei-reclamante de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Împrejurarea că apelanta-reclamantă a formulat două solicitări pretins contradictorii (una de trimitere spre rejudecare, alta de reţinere pentru evocare a fondului) nu atrage nelegalitatea soluţiei dispuse, câtă vreme la interpelarea instanţei, aceasta a arătat că îşi menţine cererea principală de trimitere spre rejudecare, chestiunea a fost pusă în discuţia părţilor, iar cauza fusese soluţionată în fond pe cale de excepţie, fiind, astfel, îndeplinite condiţiile art. 480 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., care au fost corect aplicate.

De altfel cele două solicitări nu au fost formulate într-o manieră contradictorie, ci într-o relaţie de subsidiaritate una faţă de cealaltă, în care prioritatea aparţinea trimiterii cauzei la fond.

De asemenea, faptul că apelanta-reclamantă a formulat o cerere de probe anterior momentului dezbaterilor asupra solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare este irelevant şi nu echivalează cu o renunţare la această solicitare, cum eronat pretind recurenţii, câtă vreme instanţa de apel nu a procedat la o analiză a fondului care să impună dezbaterea şi administrarea de probatorii, ci a pus în discuţie şi a rămas în pronunţare asupra aspectului procedural al necercetării cauzei pe fond de către prima instanţă.

Invocarea, de către una din părţi, a inadmisibilităţii cererii de probe formulată de către apelanta-reclamantă în contextul solicitării de trimitere a cauzei spre rejudecare, urmată de invocarea excepţiei de inadmisibilitate a apelului pe acest considerent, nu putea fi avută în vedere de către instanţa de apel, raportat la soluţia pe care a pronunţat-o. Trimiţând cauza spre rejudecarea fondului la prima instanţă, instanţa de apel nu avea posibilitatea legală de a se pronunţa asupra chestiunilor de drept deduse judecăţii prin intermediul apelurilor formulate. În cauză nu este vorba de omisiunea de a se pronunţa, astfel cum este ea reglementată, ca o chestiune de nelegalitate, ci de obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra acelor aspecte procedurale a căror analiză se impune cu prioritatea dată de lege.

Separat de împrejurarea că reclamanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, atrăgând astfel incidenţa normei art. 480 alin. (3) C. proc. civ., se constată că şi pârâţii B., E. au indicat, cu ocazia dezbaterilor (conform încheierii de şedinţă din 18.03.2021), ca soluţie procedurală, aceeaşi măsură, a trimiterii cauzei la prima instanţă.

Prin urmare, această critică este apreciată ca neîntemeiată, pentru considerentele mai sus arătate.

Referitor la pretinsa încălcare a principiilor oralităţii, contradictorialităţii, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, ca efect al faptului că instanţa de apel ar fi rămas în pronunţare asupra inadmisibilităţii, dar nu s-a mai pronunţat asupra acesteia, ci asupra tuturor apelurilor, fără punerea lor în discuţia părţilor, şi această critică este nefondată, în justificarea acestei soluţii, urmând a fi avute în vedere, pe lângă argumentele ce se vor arăta şi considerentele precedente.

Aşa cum s-a constatat anterior, instanţa de apel nu a pus în discuţie o excepţie de inadmisibilitate, ci a dezbătut, în condiţii de publicitate şi oralitate, solicitarea apelantei reclamante de anulare a sentinţei atacate şi trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Pe cale de consecinţă, nu au fost dezbătute nici aspectele învederate prin apelurile declarate de celelalte părţi, întrucât trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal s-a făcut pentru ipoteza necercetării fondului.

Mai mult, întrucât în speţă au fost invocate mai multe excepţii, instanţa de apel a învederat părţilor să precizeze dacă, "...în condiţiile în care s-a pus în discuţia părţilor solicitarea principală din apelul reclamantei se pot discuta celelalte apeluri...", reprezentanţii părţilor arătând că "...acestea nu pot fi puse în discuţie şi nu se pot pune concluzii cu privire la acestea...".

Întrucât din punct de vedere procedural solicitarea de anulare a hotărârii de fond şi trimitere a cauzei spre rejudecare asupra căreia instanţa de apel a rămas în pronunţare avea caracter prioritar, în mod corect nu au mai fost dezbătute celelalte excepţii şi apărări, reprezentanţii părţilor exprimându-şi, la interpelarea instanţei, opiniile în acest sens.

Recurenţii pretind în prezenta cale de atac că instanţa anterioară s-a pronunţat asupra celorlalte apeluri fără a le pune în discuţie, susţinere care nu corespunde realităţii. Instanţa de apel a trimis cauza în rejudecare întrucât a apreciat că soluţionarea acţiunii pe cale de excepţie a împiedicat, în mod greşit, cercetarea temeiniciei acesteia. La acel moment procesual, la solicitarea instanţei de apel, recurenţii, prin reprezentanţi, şi-au exprimat punctul de vedere în sensul că, raportat la solicitarea principală din apelul reclamantei, celelalte apeluri nu mai pot fi puse în discuţie. Împrejurarea că prin efectul admiterii apelului reclamantei au fost admise şi apelurile celorlalte părţi este o consecinţă a necesităţii ca judecata cauzei să fie reluată sub toate aspectele, invocate de către toate părţile inclusiv în căile de atac în care nu au mai fost dezbătute.

De altfel, decizia instanţei de apel nici nu se putea raporta la conţinutul acestor apeluri, faţă de criticile formulate de pârâţi, care aduceau în discuţie aspecte legate de excepţia prescripţiei, a lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF (subsecvente aspectelor invocate prin apelul reclamantei). În acelaşi timp, soluţia adoptată impunea, din punct de vedere procedural, admiterea şi acestor căi de atac, pentru a se asigura o judecată unitară.

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ., a dreptului la apărare şi la un proces echitabil prin participarea la judecata civilă în apel a unui magistrat care ar fi participat la judecată în dosarul penal din care izvorăsc prezentele pretenţii civile, Înalta Curte constată că nici această critică nu poate fi primită.

Încălcarea dispoziţiilor art. 42 pct. 1 şi 13 C. proc. civ. este remediabilă într-o procedură specială prevăzută de lege, respectiv cea care reglementează formularea unei cereri de abţinere sau de recuzare la anumite momente procesuale (conform art. 43, art. 44 C. proc. civ.), remedii procedurale la care părţile nu au apelat.

În speţă, nu este vorba despre un caz de incompatibilitate absolută, cum greşit pretind recurenţii-pârâţi, nefiind dată nicio ipoteză a normei art. 41 C. proc. civ. (potrivit căruia "Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs") care reglementează această instituţie, pentru a putea fi invocată oricând pe parcursul judecăţii, astfel cum prevede art. 45 C. proc. civ.

În ce priveşte criticile recurentului-pârât B. în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul acestuia şi al ANAF, nici motivele cu privire la chestiunea inadmisibilităţii apelului referitor la care a rămas în pronunţare la termenul din 18.03.2021, Înalta Curte reţine că s-a răspuns acestora, în cadrul considerentelor care au avut în vedere aspectele comune ale celor trei recursuri.

Precizarea făcută de acest recurent, cu referire la motivul de recurs prin care se învederează lipsa de imparţialitate, respectiv faptul că soţul reprezentantei convenţionale a reclamantei este judecător la Curtea de Apel Alba Iulia nu are consecinţele pretinse, ale nelegalităţii soluţiei, putându-se circumscrie, eventual, unei alte instituţii procesuale, referitoare la prorogarea judiciară de competenţă atunci când există şi se face dovada suspiciunilor întemeiate la adresa instanţei.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât F., în sensul că instanţa de apel ar fi analizat în mod eronat condiţiile acţiunii în regres şi ar fi apreciat greşit asupra excepţiei de prematuritate, critici subsumate de către recurent motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Soluţia instanţei de apel, de trimitere spre rejudecare, s-a fundamentat pe faptul că, respingând acţiunea ca prematură, instanţa de fond s-a raportat la puterea de lucru judecat a unei hotărâri care, la acel moment, nu era redactată (decizia penală nr. 177/A/05.07.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosar nr. x/2011) şi ale cărei considerente erau necesar a fi cunoscute din perspectiva dreptului dedus judecăţii. Aceasta întrucât, s-a arătat că, în cadrul dosarului penal care a generat actualul demers judiciar, instanţa penală ar fi statuat şi asupra laturii civile care interesează prezenta cauză, întrucât poartă asupra aceloraşi despăgubiri civile.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că excepţia prematurităţii acţiunii nu putea fi verificată în absenţa considerentelor hotărârii a căror autoritate de lucru judecat se invoca şi raportat la care urma să se evalueze dacă plăţile pretins efectuate de către pârâţi au fost anterioare sau ulterioare acesteia.

Trimiţând cauza în rejudecare, instanţa de apel nu a procedat la analiza condiţiilor acţiunii în regres, cum greşit afirmă recurentul, ci a constatat, pe de o parte, că evocarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri ce nu a fost redactată nu poate fundamenta, în mod legal, soluţionarea litigiului, întrucât nu sunt cunoscute considerentele respectivei hotărâri. Pe de altă parte, a reţinut că "...acţiunea în constatare privind inexistenţa unui drept de creanţă este admisibilă, însă analiza ei nu se poate realiza fără a se observa autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, ce a fost invocată."

Astfel, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corect, constatând caracterul admisibil al capătului de cerere care vizează constatarea inexistenţei unui drept de creanţă (iar nu constatarea existenţei unei situaţii de fapt, cum greşit apreciase prima instanţă) şi, de asemenea, asupra greşitei reţineri a excepţiei prematurităţii acţiunii, în contextul în care evaluarea primei instanţe pe acest aspect a vizat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri penale ale cărei considerente nu-i erau cunoscute.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii E., B., F. împotriva deciziei nr. 479 din 29 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii E., B., F. împotriva deciziei nr. 479 din 29 martie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.