Absolute nullity of price-modification instrument: ex officio invocation in appellate retrial and contradictory judicial reasoning on object determination

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.09.2017 pe rolul Judecătoriei Zărneşti, reclamanţii Scola Angelo şi A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., să se constate nulitatea absolută a înscrisului denumit proces-verbal încheiat între părţi la data de 09.05.2017 în ceea ce priveşte suma de 55000 euro, din care reclamanţii ar trebui să mai plătească suma de 25.000 euro, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâţilor la plata, către reclamanţi, a sumei de 30.000 euro achitată în baza acestui proces-verbal şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii şi cerere reconvenţională prin care au solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, acesta având conţinutul din procesul-verbal din 09.05.2017.

Reclamanţii-pârâţi au formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care au solicitat respingerea acestei cereri ca netemeinică.

Pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată o altă cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul Scola Angelo în contradictoriu cu pârâţii C. şi B., prin care s-a solicitat radierea dreptului de ipotecă legală înscrisă în CF x Râşnov, ca urmare a achitării integrale a preţului convenit, cerere care a fost înregistrată în dosarul nr. x/2017. Şi în acest dosar, pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamantului Scola Angelo şi a soţiei A. la plata sumei de 25.000 euro, sumă arătată ca datorată în baza procesului-verbal de renegociere şi fixare a preţului, încheiat la data de 09.05.2017.

Această cerere reconvenţională a fost disjunsă din dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Zărneşti, înregistrată sub numărul de dosar x/2018 al aceleiaşi instanţe, iar acest din urmă dosar a fost conexat la dosarul x/2017 al Judecătoriei Zărneşti.

Prin sentinţa nr. 362/11.04.2019 a Judecătoriei Zărneşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În faţa Tribunalului Braşov, instanţă competentă să soluţioneze cauza, reclamanţii au formulat o precizare de acţiune în sensul că a fost completat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată cu dispoziţiile art. 1214 - 1215 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa nr. 96/S/16.07.2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută a înscrisului denumit proces-verbal încheiat între părţi la data de 09.05.2017, a respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor-pârâţi; a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi B. şi C. în prezentul dosar, a respins cererea formulată de pârâţii-reclamanţi B. şi C. în contradictoriu cu Scola Angelo în dosarul x/2018 al Judecătoriei Zărneşti, conexat la prezentul dosar; a obligat pe pârâţii B. şi C. să plătească reclamanţilor Scola Angelo şi A. suma de 8630 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia nr. 1297/Ap/21.12.2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei, a anulat sentinţa apelată, a reţinut cauza pentru judecarea fondului şi a acordat termen în acest sens.

Prin decizia nr. 199/Ap/24.02.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Scola Angelo şi A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi B. şi C. în contradictoriu Scola Angelo şi A., în cauza care formează obiectul dosarului cu nr. de mai sus, precum şi cererea reconvenţională formulată în contradictoriu cu pârâtul Scola Angelo, în dosarul conexat nr. x/2018; a respins cererile reclamanţilor-pârâţi reconvenţionali Scola Angelo şi A. privind obligarea pârâţilor-reclamanţi B. şi C., la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia judecăţii în primă instanţă; a respins cererile pârâţilor-reclamanţi B. şi C. privind obligarea reclamanţilor-pârâţi Scola Angelo şi A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia judecăţii în primă instanţă, a respins cererile intimaţilor-apelanţi Scola Angelo şi A. privind obligarea apelanţilor-intimaţi B. şi C. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva celor două decizii ale curţii de apel au declarat recursuri toate părţile.

1).Recurenţii-reclamanţi Scola Angelo şi A. au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., susţinând următoarele critici de nelegalitate:

-Referitor la decizia nr. 1297/Ap/21.12.2020, recurenţii precizează că recursul nu vizează soluţia de anulare a sentinţei, ci considerentele hotărârii atacate (art. 461 alin. (2) C. proc. civ.), despre care arată că sunt greşite şi îi prejudiciază. Astfel, considerentul că nespecificarea la plata cărei sume s-a obligat reclamantul Scola Angelo se poate rezolva apelând la dispoziţiile art. 1423 C. civ. referitoare la prezumţia de egalitate între codebitori este nelegal, făcându-se o greşită aplicare a textului de lege menţionat;

-Referitor la decizia nr. 199/Ap/24.02.2021, recurenţii arată că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 247 alin. (1), art. 248 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., în sensul că, deşi instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de nulitate absolută a procesului-verbal din 09.05.2017, nu s-a pronunţat asupra acesteia. Mai arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că recurenţii s-au prevalat de propria turpitudine, aspect ce nu rezultă din situaţia dedusă judecăţii. De asemenea, au fost nesocotite prevederile art. 1254 alin. (3) C. civ., conform cărora "În cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1639-1647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu". Suma de 29.000 era achitată sub constrângere de către recurenţi la data convenţiei nule absolut (09.05.2017) constituie o prestaţie primită de pârâţi ca urmare a acestei convenţii a cărei nulitate absolută se reţine. Deşi instanţa de apel reţine că ar fi existat o înţelegere anterioară în baza căreia suma menţionată încasată de către pârâţi să nu fie considerată primită în baza actului nul absolut, din probatoriu administrat nu rezultă existenţa uneri asemenea înţelegeri, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., respectiv obligaţia de a expune situaţia de fapt pe baza probelor administrate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

2).Recurenţii-pârâţi B. şi C. au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând următoarele critici de nelegalitate:

- Instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), respectiv deşi anularea sentinţei a fost determinate exclusiv prin raportare la motivele de apel ale recurenţilor-pârâţi, prin dispozitivul hotărârii de anulare a sentinţei a fost admis şi apelul părţilor adverse, fără însă a se arăta pentru ce argumente a fost admis acest apel. Faţă de această situaţie, au fost încălcate dispoziţiile art. 425 C. proc. civ.

De asemenea, deşi instanţa de apel în rejudecare este sesizată doar cu modul în care Tribunalul Braşov a rezolvat cererea reclamanţilor de a fi repuşi în situaţia anterioară încheierii procesului-verbal din 09.05.2017, cu toate acestea, Curtea de Apel Braşov a invocat din oficiu, în rejudecare, după anularea sentinţei de primă instanţă, motivul de nulitate constând în lipsa de determinare a obiectului obligaţiei pârâţilor (art. 1226 C. civ.).

În lipsa unei dispoziţii exprese, excepţia de nulitate a unui contract nu poate fi invocată din oficiu în apel, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o achiesare parţială a reclamanţilor, iar efectul devolutiv este limitat la criticile făcute prin cererea de apel. Cererea de apel nu vizează motive de nulitate a contractului, astfel că instanţa de apel nu poate depăşi limitele investirii şi anula un grad de jurisdicţie prin invocarea unor motive de nulitate pe care reclamanţii nu le-au avut în vedere.

Totodată, prin invocarea unui motiv de nulitate, din oficiu, în propriul apel al pârâţilor (în condiţiile în care apelul declarat de Scola Angelo şi A. a fost admis cu încălcarea normelor referitoare la conţinutul unei hotărâri judecătoreşti, ceea ce atrage casarea parţială a deciziei nr. 1297/21.12.2020) s-a ajuns ca aceştia să-şi vadă înrăutăţită situaţia, contrar art. 481 C. proc. civ.

- Hotărârea recurată conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Recurenţii arată că la fila x din decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că la data de 09.05.2017 între părţi s-a încheiat un contract, intitulat proces-verbal, din conţinutul căruia rezultă că Scola Angelo şi A. au cumpărat de la B. şi C. un imobil şi o afacere comercială în Râşnov, str. x cu preţul de 100.000 euro, iar B. şi C. s-au obligat să repare acoperişul şi uşile, să transfere monitorul la camerele video şi să efectueze inventarul mărfurilor şi mijloacelor fixe. Instanţa de apel, reţine, deci, că procesul-verbal din 09.05.2017 are un obiect al obligaţiei pârâţilor, aşa cum a fost el descris mai sus.

La fila x din decizia recurată, instanţa de apel reţine că Scola Angelo a înţeles care era contra prestaţia plăţii suplimentare la care s-a obligat, aceasta constând în ajutorul primit de la pârâţi pentru efectuarea reparaţiilor la imobilul cumpărat şi pentru a obţine profit din activitatea firmei.

La fila x din decizia recurată, instanţa de apel concluzionează că actul intitulat proces-verbal încheiat la 09.05.2017, în accepţiunea părţilor, reprezintă o convenţie de modificare a două contracte, respectiv: contractul de vânzare autentificat sub nr. x/3.05.2017, prin care pârâţii au vândut reclamanţilor imobilul din Râşnov, str. x, înscris în CF x Râşnov şi contractul de cesiune a 3514 părţi sociale, cu semnătura legalizată conform încheierii nr. 74/3.05.2017 de notarul public D., prin care A. a dobândit părţile sociale emise de E. S.R.L. de la C..

Cu toate acestea, în mod inexplicabil, instanţa de apei reţine la fila x că în procesul-verbal din 09.05.2017 nu este identificat în concret imobilul despre care se afirmă că a fost cumpărat de Scola Angelo de la B. şi C., putând fi vorba despre un alt imobil; la fel, adică tot inexplicabil, faţă de cele reţinute anterior, instanţa de apel arată că nu se ştie la ce anume se referă activitatea comercială afirmată de părţi a fi cumpărată de A. de la C., putând fi vorba foarte bine de altceva decât de cesiunea de părţi sociale de mai sus.

Cele două categorii de motive sunt contradictorii: fie prin procesul-verbal din 09.05.2017 au fost modificate elemente ale contractului de vânzare imobiliară şi de cesiune de părţi sociale, fie părţile s-au referit la alte, presupuse, convenţii dintre ele ceea ce duce la imposibilitatea determinării obiectului obligaţiei pârâţilor.

Acest conflict între motivele decizorii ale hotărârii recurate trebuie soluţionat în sensul evidenţei care rezultă din dosar şi anume că prin procesul-verbal din 09.05.2017 părţile au modificat preţul vânzării imobilului şi preţul cesiunii părţilor sociale, preţuri ce sunt precizate în cele două contracte amintite mai sus.

Prin urmare, ca efect al procesului-verbal din 09.05.2017 s-a ajuns ca B. şi C. să vândă lui Scola Angelo imobilul din Râşnov, str. x iar C. să vândă lui A. 3514 părţi sociale, cu preţul total şi global de 100.000 euro, cu obligaţia suplimentară a lui C. şi B. de a repara acoperişul şi uşile imobilului vândut.

Obiectul obligaţiei pârâţilor este evident şi determinat, în sensul că ei şi-au asumat obligaţia de a vinde imobilul/părţile sociale, obligaţie executată deja şi, suplimentar, să repare imobilul vândut.

Instanţa de apel reţine că obligaţia pârâţilor de reparare a imobilului este una accesorie, subsidiar, marginală, în condiţiile în care arată că procesul-verbal din 09.05.2017 a modificat contractul de vânzare imobiliară şi contractul de cesiune, cu observaţia că nu a putut determina care ar fi obligaţia principală a pârâţilor.

Obligaţia principală a pârâţilor este aceea de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului şi asupra părţilor sociale şi această obligaţie este una vădită, neechivocă.

Potrivit procesului-verbal din 09.05.2017, se confirmă că "A. şi Scola Angelo au cumpărat de la C. şi B. un imobil şi o activitate comercială în str. x, în valoare de 100.000 euro". Indicând adresa imobilului şi a afacerii comerciale ca fiind în str. x este evident că obligaţia pârâţilor este una specifică contractului de vânzare: transmiterea proprietăţii bunului imobil şi bunurilor mobile şi că ea a fost executată deja.

De asemenea, A. şi Scola Angelo arată în actul scris chiar de A. că au achitat suma de 75.000 euro, urmând să plătească restul de 25.000 euro, evident, ca efect al celor două contracte, cel de vânzare imobiliară, şi cel de cesiune de părţi sociale, şi prin care C. şi B. şi-au îndeplinit obligaţia de a da, de a transfera proprietatea bunurilor vândute.

Instanţa de apel a reţinut, cu temei, că procesul-verbal din 09.05.2017 este un act care modifică cele două contracte şi, în acest context, el trebuie văzut prin raportare la actele pe care le modifică, iar nu singular. În sine, poate că actul nu spune nimic, însă prin raportare la actele pe care le modifică, actul este inteligibil şi conţine toate elementele de fond ale unui contract.

Separat de cele de mai sus, părţile, în actele lor de procedură, recunosc că prin procesul-verbal din 09.05.2017 s-a ajuns la o majorare a preţului contractelor de vânzare imobiliară şi de cesiune de părţi sociale.

Dacă părţile arată în mod explicit că prin procesul-verbal din 09.05.2017 s-a stabilit un alt preţ al celor două vânzări, fiecare din ele contestând sau apărând legalitatea unei asemenea operaţiuni, atunci este inexplicabil cum instanţa de apel găseşte că nu se cunoaşte şi nu poate fi cunoscut care este pretenţia la care s-au obligat vânzătorii.

Vânzătorii s-au obligat să transmită proprietatea bunurilor vândute şi să repare imobilul vândut în schimbul unui preţ renegociat de 100.000 euro, iar hotărârea recurată se impune a fi casată pentru ca instanţa de trimitere să rezolve conflictul dintre cele două categorii de motive;

- Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Potrivit art. 1270 C. civ., contractul are forţă obligatorie faţă de părţi, întocmai ca dispoziţiile unei legi imperative.

Prin procesul-verbal din 09.05.2017 reclamanţii A. şi Scola Angelo s-au obligat să plătească suma de 100.000 euro, din care au plătit 75.000 euro, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil şi asupra unui număr de părţi sociale, aflate în proprietatea pârâţilor B. şi C.. Ambele părţi, ambii soţi, atât A. şi Scola Angelo, cât şi B. şi C. au ştiut la ce s-au angajat, la ce s-au obligat, contractele de vânzare fiind comutative. Din motive de rea-credinţă, A. şi Scola Angelo au încercat, pe calea prezentului proces, fraudarea lui B. şi C. şi reducerea preţului de cumpărare.

Contractul din 09.05.2017 trebuie interpretat conform art. 1266-1269 C. civ. pentru a se identifica obiectul obligaţiei asumate de pârâţi.

Curtea de Apel Braşov a arătat la fila x din decizie că "determinarea sau indicarea bunurilor ori a criteriilor de determinare a acestora trebuie să rezulte din voinţa părţilor contractante, aceasta determinare neputând fi făcută de către instanţa de judecată".

Făcând o asemenea afirmaţie, nu doar că instanţa de apel a refuzat să judece, dar a nesocotit şi dispoziţiile textelor referitoare la interpretarea contractului. În caz de neînţelegeri cu privire la efectele unui contract, revine tocmai instanţei de judecată rolul de a-l interpreta, ceea ce Curtea de Apel Braşov a refuzat.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 16.03.2022 completul de filtru a admis în principiu recursurile şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestora la data de 15.06.2022.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 28.09.2021 (data poştei), în termen legal, recurenţii-pârâţi B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului reclamanţilor, ca nefondat. Obligaţia asumată de reclamanţi prin procesul-verbal din 09.05.2017 este determinată în mod expres, aceştia s-au angajat să plătească suma de 25.000 euro astfel: 5000 euro până la data de 25.06.2017, iar diferenţa de 20.000 euro în rate lunare egale, începând cu luna iulie 2017. Referitor la nemulţumirea recurenţilor-reclamanţi privind "omisiunea" instanţei de apel de a consemna în dispozitivul hotărârii soluţia de nulitate a procesului-verbal din 09.05.2017, arată că instanţa nu se poate pronunţa, prin dispozitiv, decât asupra lucrurilor cu care a fost sesizată în mod expres de către părţi. Legea permite/obligă instanţa de judecată să invoce din oficiu nulitatea absolută a contractului (art. 1247 C. civ.) iar această nulitate trebuie reflectată doar în considerente, instanţa urmând a nu ţine seama de actul pe care îl consideră nul. Invocarea art. 247 şi 248 C. proc. civ. este greşită, întrucât cele două texte se referă la excepţii de procedură, în timp ce nulitatea contractului este reglementată de C. civ.. Motivul de recurs constând în aceea că respingerea motivului de nulitate dat de cauza ilicită se întemeiază pe o greşită apreciere a probelor este inadmisibil. De asemenea, este inadmisibilă orice critică referitoare la probe.

La data de 21.10.2021 (data poştei), în termen legal, recurenţii-reclamanţi Scola Angelo, A. au formulat întâmpinare la recursul pârâţilor, solicitând respingerea, ca nefondat, a acestuia. În mod corect instanţa de apel a calificat cererea părţilor de repunere în situaţia anterioară ca fiind o cerere accesorie celei de constatare a nulităţii actului juridic. De asemenea, în mod corect, instanţa de apel a anulat hotărârea primei instanţe pentru motive de procedură, reţinând că aceasta a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului. Reţinând cauza pentru judecata pe fond, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre amplu motivată, care susţine ambele soluţii din dispozitiv, respectiv admiterea ambelor apeluri. În mod corect, prin hotărârea intermediară, nu au fost analizate motivele de netemeinicie expuse de către părţi, acest lucru realizându-se prin hotărârea pronunţată asupra fondului. Instanţa de apel s-a pronunţat în limitele învestirii şi ale efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă.

Referitor la hotărâre pronunţată pe fond de către instanţa de apel, arată că motivele invocate de către recurenţii-pârâţi sunt nefondate, respectiv motivele de casare nu sunt cele prezentate de către aceştia. Împrejurarea că toate părţile au declarat apel, a determinat ca devoluţiunea cauzei să fie totală, fiecare dintre părţi aducând propriile critici asupra sentinţei tribunalului. Cele două cauze de nulitate absolută (lipsa obiectului contractului şi lipsa obiectului obligaţiei pârâţilor recurenţi) nu au fost invocate pentru prima dată în apel, au fost invocate şi la prima instanţă, care, de altfel, a şi întemeiat hotărârea pe acestea, dându-le eficienţă. Nu prezintă relevanţă când şi de către cine au fost invocate aceste două cauze de nulitate absolută, întrucât art. 1247 alin. (2) şi (3) C. civ. stabileşte că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, şi că instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

Hotărârea recurată conţine motive contradictorii, în sensul că dispoziţia respingerii cererii de constatare a nulităţii absolute a convenţiei din 09.05.2017 este contradictorie cu considerentele instanţei, astfel cum acest aspect este prezentat în recursul reclamanţilor.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

a) Recursurile îndreptate împotriva deciziei civile nr. 1297 Ap/21 decembrie 2020 sunt nefondate.

Prin recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei decizii au fost criticate exclusiv considerentele (iar nu soluţia adoptată) prin care instanţa de apel, într-o argumentare suplimentară a măsurii de anulare a hotărârii de primă instanţă cu reţinerea cauzei pentru evocarea fondului, a considerat incidente dispoziţiile art. 1423 din C. civ., ca modalitate legală de soluţionare a acuzaţiilor acestor părţi relative la lipsa obiectului obligaţiei pe care şi-au asumat-o prin procesul-verbal din 9.05.2017, acuzaţii deduse din nespecificarea sumei individuale datorate de fiecare dintre reclamanţi.

Criticând acest considerent - se înţelege, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.-, reclamanţii-pârâţi s-au rezumat însă a afirma că el este greşit, că îi prejudiciază întrucât, odată trecut în puterea lucrului judecat, ar putea sprijini o soluţie de fond contrară legii, după casare, fără a se argumenta în vreun fel calificarea sa ca fiind nelegal.

Singurul mod în care şi-au susţinut punctul de vedere, a fost afirmând că obligaţia lor nu va putea fi divizibilă sau împărţită în părţi egale deoarece nu se poate divide ceva ce nu este definit, determinat prin convenţia părţilor sau determinabil pe baza unor criterii. Or, aceasta constituie o argumentare redundantă întrucât lipsa obiectului obligaţiei reclamanţilor-pârâţi a fost susţinută tocmai în considerarea lipsei oricărei specificări a sumei pe care fiecare ar datora-o pârâţilor-reclamanţi în urma procesului-verbal din 9.05.2017, astfel că imposibilitatea divizării obligaţiei argumentată pe caracterul nedeterminat al acesteia ilustrează un raţionament circular.

Înalta Curte mai are în vedere că acest considerent criticat prin recursul reclamanţilor nu face decât să exprime ideea corectă, în sensul că nedeterminarea întinderii obligaţiei de plată asumată de debitori prin înscrisul contestat (proces-verbal din 9.05.2017) nu ridică o problemă de lipsă a obiectului obligaţiei, ci de identificare a criteriilor de departajare care pot fi unele convenţionale (după cum înşişi reclamanţii afirmă în critica lor) ori legale, sens în care instanţa de apel a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1423 din C. civ.. Prin urmare, nu există argumente pertinente de înlăturare a acestui considerent din cuprinsul deciziei intermediare de apel, astfel cum au propus prin recursul lor reclamanţii-pârâţi.

Recursul declarat de pârâţii-reclamanţi împotriva aceleiaşi decizii a instanţei de apel a criticat soluţia acesteia de admitere (şi) a apelului formulat de soţii Scola Angelo şi A., despre care s-a arătat că îi lipsesc argumentele justificative, susţinându-se că e afectată de viciul nemotivării.

Recursul pârâţilor-reclamanţi, întemeiat de aceştia pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, dar încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat, observându-se că decizia nr. 1297/21 decembrie 2020 prezintă argumentele necesare şi suficiente fundamentării soluţiei adoptate în privinţa apelului exercitat de reclamanţii-pârâţi împotriva hotărârii de primă instanţă.

Este adevărat că argumentul fundamental, care a justificat soluţia din decizia supusă examinării, a fost susţinută prin apelul pârâţilor-reclamanţi şi a vizat depăşirea, prin sentinţa tribunalului, a limitelor învestirii instanţei atunci când a reţinut şi pronunţat o soluţie de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal din 9.05.2017 pentru motive neinvocate de reclamanţi ori neinvocate din oficiu de instanţă şi nepuse în dezbaterea contradictorie a părţilor (cum ar fi lipsa obiectului contractului sau lipsa obiectului obligaţiei pârâţilor-reclamanţi F.). Chiar dacă apelul reclamanţilor-pârâţi a criticat, din hotărârea de primă instanţă, doar soluţia de respingere a cererii lor de obligare a pârâţilor-reclamanţi la restituirea sumei de 30.000 de euro, câtă vreme instanţa de apel a concluzionat (în rezolvarea apelului pârâţilor-reclamanţi) asupra realizării unei judecăţi în primă instanţă viciate şi fără o soluţionare a fondului pretenţiilor principale, este corectă şi justificată deplin soluţia admiterii, alături de apelul pârâţilor, şi a celui al reclamanţilor, ale cărui critici vizau rezolvarea pe fond a unor chestiuni litigioase (restituirea sumei de 30.000 euro) aflate în legătură de determinare cu cele dintâi, vizând nulitatea procesului-verbal din 9.05.2017.

Argumentul indiscutabil al dependenţei criticilor din apelul reclamanţilor-pârâţi de modul de soluţionare a petitului privind nulitatea procesului-verbal din 9.05.2017 - prin care instanţa de apel a justificat soluţia de admitere (şi) a apelului reclamanţilor-pârâţi, chiar în contextul necercetării sale pe fond, considerată fără temei o argumentare generală prin recursul pârâţilor-reclamanţi - este dat de raportul de accesorietate existent între cererea de obligare a pârâţilor-reclamanţi la restituirea sumei de 30.000 euro faţă de cea privind nulitatea procesului-verbal, potrivit petitelor şi motivării cererii de chemare în judecată.

Contrar criticilor din recursul pârâţilor-reclamanţi, admiterea apelului reclamanţilor Scola Angelo şi A. nu presupunea în mod necesar un răspuns din partea instanţei asupra temeiului plăţii sumei de 29.000 euro (dacă acesta era dat sau nu de procesul-verbal din 9.05.2017) întrucât, în circumstanţele date, aceasta nu putea cerceta doar parţial fondul raporturilor juridice în apel, ci se impunea realizarea unei judecăţi unitare asupra cauzei şi, în tot cazul, cu întâietate a uneia prin care să se dea răspuns pretenţiilor privind nulitatea procesului-verbal din 9.05.2017, fără de care luarea în discuţie a cererii de restituire a sumelor de bani nu îşi avea rostul, dat fiind modul de justificare a pretenţiilor din cererea principală. Or, instanţa de apel nu a mai răspuns criticilor din apelul reclamanţilor-pârâţi tocmai întrucât, în apelul pârâţilor-reclamanţi, au fost identificate vicii ale hotărârii atacate care au impus soluţia prevăzută în cuprinsul art. 480 alin. (2), (3) şi 6 din C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, recursurile formulate de toate părţile litigiului împotriva deciziei civile nr. 1297 Ap/21 decembrie 2020 a instanţei de apel vor fi respinse ca nefondate.

b) Recursurile declarate de reclamanţii-pârâţi şi de pârâţii-reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 199Ap/24 februarie 2021 sunt fondate în considerarea şi în limitele următoarele aspecte:

Decizia nr. 199Ap/24 februarie 2021 este una pronunţată în evocarea fondului cauzei în apel, subsecvent anulării sentinţei tribunalului prin decizia intermediară a instanţei de apel nr. 1247/Ap/21 decembrie 2020.

Decizia de evocare a fondului în apel a fost criticată pentru nelegalitate de ambele părţi litigante, care au susţinut împotriva acesteia, deopotrivă, argumente de nelegalitate de ordin procedural şi substanţial. În timp ce reclamanţii-pârâţi au criticat procedeul instanţei de apel, care a invocat din oficiu motive de ordine publică (constând în lipsa obiectului contractului şi lipsa obiectului obligaţiei pârâţilor-reclamanţi) pe care le-a găsit întemeiate dar nu le-a pronunţat, rezolvarea dată cauzei de nulitate constând în cauza ilicită a procesului-verbal din 9.05.2017 şi a cererii de restituire a sumei de 29.000 euro, pârâţii-reclamanţi au contestat însuşi dreptul instanţei de apel de a invoca motive de ordine publică, date fiind limitele cadrului procesual existent în apel, ca şi rezultatul judecăţii înfăptuite pe baza unor considerente contradictorii şi printr-un refuz al interpretării contractului semnat de părţi la 9.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 1266 - 1269 din C. civ.

Examinând în comun aceste critici, în ordinea impusă de obiectul lor, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticii pârâţilor-reclamanţi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care au contestat legitimitatea invocării din oficiu de către instanţa de apel a motivelor de ordine publică, constând în motive suplimentare de nulitate a convenţiei părţilor constatată în cuprinsul procesului-verbal din 9.05.2017, pentru argumente legate de cadrul procesual al judecăţii în apel conturat de limitele stabilite expres sau implicit prin cele două memorii de apel, cu trimitere la dispoziţiile art. 477 alin. (2) şi art. 479 alin. (1) C. proc. civ., ori la cele ale art. 478 alin. (3) C. proc. civ. (aceştia opinând că nulitatea absolută a convenţiei pentru motive suplimentare putea fi invocată doar de către prima instanţă, nu însă şi în calea de atac a apelului întrucât astfel s-ar ajunge la rezultatul schimbării cauzei cererii de chemare în judecată direct în apel).

Niciunul din argumentele pârâţilor-reclamanţi, expuse la filele x memoriul de recurs în susţinerea acestui motiv de nelegalitate a deciziei atacate nu poate fi primit, deoarece ignoră etapa procesuală în care s-a efectuat judecata criticată şi caracteristicile acesteia, respectiv subsecvent judecării apelurilor declarate de părţi printr-o decizie intermediară care a pronunţat o soluţie pe temeiul art. 480 alin. (3) C. proc. civ., de anulare a sentinţei tribunalului cu reţinerea cauzei în vederea evocării fondului. Dispoziţiile legale a căror nesocotire a fost criticată - art. 477 alin. (2), art. 479 alin. (1) şi art. 478 alin. (4) C. proc. civ. - sunt cele care cârmuiesc judecata pe care o realizează instanţa în controlul judiciar al apelului, nu însă şi judecata pe care instanţa de apel o realizează în abilitarea sa specială dată de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., de a soluţia procesul, evocând fondul, când aceasta se supune regulilor care cârmuiesc judecata în primă instanţă.

De vreme ce, prin decizia intermediară nr. 1297Ap/12 decembrie 2020, curtea de apel - în considerarea unei judecăţi viciate şi realizate prin necercetarea fondului de către tribunal, reţinând şi dependenţa criticilor din apelul reclamanţilor-pârâţi de modul de soluţionare a petitului privind nulitatea convenţiei din 9.05.2017 - anulase hotărârea de primă instanţă cu reţinerea cauzei pentru judecarea fondului în întregime, aceasta era liberă să înfăptuiască o judecată care să presupună inclusiv invocarea de motive de ordine publică (în aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), art. 389 şi 390 C. proc. civ., dar şi a art. 1247 alin. (3) C. civ.) vizând cauze suplimentare de nulitate absolută ale actului juridic contestat, nemaifiind ţinută de limitele impuse prin dispoziţiile legale invocate de recurenţii-pârâţi, care cârmuiesc strict judecată înfăptuită ca instanţă de apel.

În plus, chiar dacă apelul reclamanţilor-pârâţi nu atacase partea din sentinţa tribunalului referitoare la cercetarea motivelor de nulitate a convenţiei, recurenţii-pârâţi omit că o atare învestire a instanţei de apel se realizase prin chiar propriul apel, astfel că nicio limită decurgând din prevederile art. 477 C. proc. civ. nu se impunea judecăţii de apel a instanţei.

Cât priveşte critica de înrăutăţire a propriei situaţii în proces a pârâţilor-reclamanţi, dat fiind că motivele de ordine publică reţinute din oficiu de instanţă operau în defavoarea lor, Înalta Curte apreciază nu se poate reţine o nesocotire a dispoziţiilor art. 481 C. proc. civ. tocmai întrucât, cum s-a arătat, învestirea instanţei de apel cu cercetarea tuturor elementelor cauzei s-a realizat prin apelul ambelor părţi, iar deschiderea etapei soluţionării procesului prin evocarea cauzei în apel a fost consecinţa admiterii ambelor apeluri formulate de părţile cu interese contrare în cauză.

- Sunt însă fondate criticile din recursul reclamanţilor-pârâţi întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., privitoare la omisiunea ori refuzul nejustificat al instanţei de a se pronunţa asupra motivului de ordine publică invocat din oficiu şi considerat de aceasta întemeiat, ca şi acelea susţinute prin recursul pârâţilor-reclamanţi relative la motivele contradictorii regăsite în decizia pronunţată în evocarea fondului.

Astfel, deşi a invocat din oficiu motivele de ordine publică constând în cauzele de nulitate a procesului-verbal din 9.05.2017 întemeiate pe lipsa obiectului contractului (art. 1225 alin. (2) C. civ.) şi lipsa obiectului obligaţiei pârâţilor-reclamanţi (art. 1226 alin. (2) C. proc. civ.), rezultă din considerentele deciziei că instanţa de apel a stabilit că, deşi există un obiect al contractului (în sensul art. 1225 alin. (1) şi (2) C. civ.), procesul-verbal din 9.05.2017 ar fi lovit de nulitate întrucât obiectul obligaţiilor pârâţilor-reclamanţi nu este determinat şi nici determinabil, în sensul dispoziţiilor art. 1226 din C. civ.. Cu toate acestea, deşi extrage o atare concluzie în urma unei analize întinse pe două pagini ale hotărârii sale, curtea de apel reţine nulitatea convenţiei părţilor pe acest temei, declarând însă că nu se va pronunţa în acest sens, lipsind astfel de orice finalitate procedeul la care a apelat (invocarea de motive de ordine publică din oficiu), analiza întreprinsă şi judecata înfăptuită.

Din acest motiv, soluţia instanţei de apel, de respingere a cererii principale de chemare în judecată se află în contradicţie cu acele considerente prin care se reţine nulitatea contractului pentru motivul că obiectul obligaţiilor pârâţilor-reclamanţi nu ar fi determinat şi nici determinabil, fiind îndreptăţită critica reclamanţilor-pârâţi în sensul că excepţia de ordin substanţial a nulităţii procesului-verbal din 9.05.2017, odată invocată din oficiu de instanţă şi constatată întemeiată, nu putea fi lăsată nesoluţionată, contrar procedeului curţii de apel, pentru care aceasta nu a oferit nici o justificare legală.

În pofida considerentelor explicite asupra nulităţii contractului (constatat prin procesul-verbal in 9.05.2017) pentru lipsa/nedeterminarea obiectului obligaţiei pârâţilor-reclamanţi, curtea de apel arată că "Având în vedere considerentele expuse, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii (. . . . . . . . . .), urmează a fi respinsă ca neîntemeiată", deşi considerentele expuse în analiza acestei pretenţii impuneau o altă soluţie, pentru ca, în alineatul imediat următor, să justifice respingerea cererilor reconvenţionale existente în dosar, privitoare la pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract şi la obligarea soţilor Scola Angelo şi A. la plata sumei de 25.000 euro (dosar conexat nr. x/2018), ca fiind o consecinţă a reţinerii nulităţii absolute a contractului intitulat proces-verbal, nulitatea absolută pe care aceeaşi instanţă a arătat că o reţine "însă, fără a se pronunţa în acest sens" şi că a respins-o în soluţionarea cererii principale de chemare în judecată.

Cele expuse anterior nu constituie însă singurele contradicţii grave regăsite în considerentele deciziei atacate, de natură să împiedice urmărirea şi verificarea raţionamentului instanţei de apel, fiind deplin îndreptăţite şi criticile pârâţilor-reclamanţii care au semnalat existenţa de motive contradictorii sub aspectul aprecierilor instanţei în privinţa naturii şi scopului încheierii între părţi a convenţiei din 9.05.2017.

Dacă în expunerea analizei dedicate verificării obiectului obligaţiei pârâţilor-reclamanţi, instanţa de apel se raportează în mod ferm la procesul-verbal din 9.05.2017 ca fiind o convenţie de modificare a celor două contracte anterioare intervenite între aceleaşi părţi (respectiv, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/3.05.2017 şi contractul de cesiune părţi sociale legalizat în baza încheierii nr. 74/3.05.2017) - spre exemplu, par. 3 şi cel penultim de la fila x, par. 2 fila x -, în multe alte paragrafe ale hotărârii pune la îndoială această natură juridică a actului analizat (spre exemplu, în paragrafele 4 şi 5 de la pagina 20, prin care contestă identitatea de imobil ori de afacere comercială transferată) sau chiar o contrazice, o neagă (spre exemplu, la fila x a deciziei) atunci când supune verificării legalitatea actului din punctul de vedere al cerinţei de formă (art. 1244 C. civ.), pe care o reţine îndeplinită, nefiind necesară forma autentică "neputându-se stabili dacă în concret a avut loc o modificare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat, care a avut ca obiect imobilul anterior identificat (. . . . . . . . . .)".

Fiind atât de consistent şi aproape integral afectată de viciul contrarietăţii, precum s-a arătat anterior, decizia curţii de apel pronunţată în evocarea fondului în apel nu permite verificarea şi înţelegerea raţionamentului instanţei, nici înţelegerea viziunii acesteia asupra litigiului şi actelor juridice supuse verificării, făcând imposibilă şi lipsită de sens verificarea celorlalte critici din recursurile părţilor, privitoare la dezlegările pe fond date de instanţa de apel, criticate sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a dreptului material (în privinţa cauzei ilicită a convenţiei, a soluţiei adoptate în privinţa cererii de restituire a sumei de 29.000 euro ori a greşitei interpretări a contractului, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 1266 - 1269 din C. civ.).

Astfel fiind şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri declarate, va casa decizia nr. 199Ap/24 februarie 2021 şi va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel în vederea refacerii integrale a judecăţii constând în evocarea fondului în apel, în privinţa raporturilor juridice litigioase deduse judecăţii prin cererea principală de chemare în judecată şi prin cererile reconvenţionale ale pârâţilor-reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii Scola Angelo, A. şi de pârâţii C., B. împotriva deciziei nr. 1297/Ap din 21 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Admite recursurile declarate de reclamanţii Scola Angelo, A. şi de pârâţii C., B. împotriva deciziei nr. 199/Ap din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.