Appeal against recusal rejection: standalone recourse to Supreme Court barred by mandatory rule of joinder with final merits judgment.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 13 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D., E., F. şi G., în calitate de moştenitori ai numitului F., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin DGRFP Braşov şi S.C. H. S.R.L., solicitând: în temeiul art. 1560 C. civ. intabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF x Braşov, nr. top x, compus din teren în suprafaţă de 480 mp şi casă de piatră cu etaj şi opt camere, două camere de baie, două coridoare, două bucătării, două cămări, pivniţă, bucătărie de spălat, un garaj, şură pentru trăsură, cu titlu de drept naţionalizare conform art. I şi V poziţia 481 din Decretul nr. 92/1950; să se constate că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra celor trei apartamente de la mansarda imobilului înscris în CF x Braşov, nr. top x, situat în Braşov, str. x în baza Autorizaţiei pentru executare lucrări nr. x şi a Certificatului de urbanism nr. x din data de 7 ianuarie 1997, în suprafaţă construită de 215 mp; să se dispună dezlipirea (apartamentarea) imobilului în apartamente de sine stătătoare, prin atribuirea de numere topografice noi şi înscrierea în cărţi funciare noi a imobilelor apartamente, respectiv apartamentele nr. x şi 6 mansardă, cumpărate în baza Decretului-lege nr. 61/1990, conform contractelor de vânzare cumpărare nr. x din data de 23 aprilie 1999 şi nr. y din data de 18 februarie 1997, contracte care au fost constatate ca fiind valabile, în mod definitiv şi irevocabil, în dosarul civil nr. x/62/007, prin respingerea ca prescris al capătului de cererea având ca obiect constatarea nulităţii acestor contracte de vânzare cumpărare; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 01 noiembrie 2017, reclamanţii au depus la dosar o cerere prin care au modificat acţiunea iniţială în sensul că l-au chemat în judecată şi pe pârâtul I., în calitate de moştenitor după F..

La data de 11 aprilie 2018, pârâta D. a depus cerere reconvenţională şi cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând, în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi reconvenţionali A. şi B., precum şi cu pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), S.C. H. S.R.L., respectiv cu terţii intervenienţi Municipiul Braşov, reprezentat de Primarul Municipiului Braşov, J., K., L., M., N., O. şi P.: să se constate că Municipiul Braşov este administratorul imobilului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF x Braşov sub nr. top. x; să se constate că este, împreună cu ceilalţi moştenitori ai defunctului F., proprietara imobilului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov; să se dispună înscrierea în CF x Braşov, sub nr. top. x, a dreptului său de proprietate, cu titlu de drept de moştenire.

Prin încheierea de şedinţă din 08 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Braşov a apreciat că cererea reconvenţională a fost formulată la un interval de aproximativ 3 luni după termenul la care s-au formulat, sau trebuia să fie formulate, întâmpinări în cauză, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (1) coroborat cu art. 209 alin. (5) C. proc. civ., a constatat că a fost tardiv depusă, motiv pentru care a decăzut partea pârâtă din dreptul de a formula cerere reconvenţională în prezentul litigiu, reţinând că aceasta are posibilitatea de a formula cereri pe cale separată.

Prin sentinţa civilă nr. 250 din data de 22 noiembrie 2018, Tribunalul Braşov a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. prin mandatar Q., D., E., F., G. şi I., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi S.C. H. S.R.L., ca inadmisibilă; a respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii J., K. şi P., ca inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1473 Ap din 25 octombrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins excepţia lipsei de interes a apelanţilor D. şi F., invocată de către intimaţii A. şi B.; a respins apelul declarat de către apelanţii-intervenienţi J., K. şi P., apelul declarat de către apelanta-pârâtă C. şi apelantul-pârât F., toate îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 250/22.11.2018 a Tribunalului Braşov; a admis apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi A. şi B. şi apelul declarat de către apelanta D. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a anulat-o în parte şi anume cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă; a admis apelul declarat de către apelanta D. împotriva încheierii de şedinţă din data de 08 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, pe care a anulat-o în parte şi anume în ceea ce priveşte dispoziţia de decădere a apelantei din dreptul de a formula cerere reconvenţională şi cerere de chemare în judecată a altor persoane; a reţinut spre judecare cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A. şi B., precum şi cererea reconvenţională şi cererea de chemare în judecată a altor persoane formulate de către pârâta-reclamantă reconvenţională D..

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, la data de 26 septembrie 2019, astfel cum a fost motivată prin cererea înregistrată la data de 01 octombrie 2019, apelanta C., prin mandatar Q., a recuzat membrii completului de judecată C7 apel civil, constituit din doamnele judecător R. şi S., precum şi din doamna grefier T..

Prin decizia civilă nr. 535 Ap din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., reprezentată prin mandatar Q., D., E., F., G., I., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, S.C. H. S.R.L. Braşov; a respins cererea reconvenţională şi cererea de chemare în judecată a altor persoane formulate de către pârâta-reclamantă reconvenţională D. în contradictoriu cu reclamanţii A. şi B., cu pârâţii Statul Român, prin MFP, S.C. H. S.R.L. şi cu intervenienţii Municipiul Braşov, reprezentat legal prin Primarul Municipiului Braşov, J., K., L., M., N., O. şi P.; a respins cererea reclamanţilor A. şi B. privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de îndreptare, lămurire şi înlăturare a dispoziţiilor contradictorii formulată de către petenţii C., D., F., prin mandatar Q., cu privire la decizia civilă nr. 1473/2019 şi a deciziei civile nr. 535/2020 ale Curţii de Apel Braşov.

Prin decizia civilă nr. 882 Ap din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de completare dispozitiv formulată de către petenţii C., D., F., prin mandatar Q., cu privire la decizia civilă nr. 1473/2019 şi la decizia civilă nr. 535/2020 ale Curţii de Apel Braşov.

I.2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă

Prin încheierea de şedinţă din 03 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de recuzare a completului de judecată C7 Ap. noul C. pen..civ., constituit din doamnele judecător R. şi S., precum şi din doamna grefier T., formulată de petenta C..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au declarat recurs petenţii C., D. şi F..

Calea de atac a fost înregistrată la data de 04 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2017/a2, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenţii-petenţi au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, au susţinut că la data de 26 septembrie 2019, au formulat o cerere de recuzare împotriva întregului complet de judecată, pentru bănuială legitimă, cerere pe care au motivat-o în fapt şi în drept şi au timbrat-o, la data de 01 octombrie 2019, după ce au aflat că doamnele judecător R. (învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov) şi U. (de la Tribunalul Braşov) au semnat în fals decizia civilă nr. 693R pronunţată în dosarul nr. x/2007, însă Curtea de Apel Braşov a soluţionat cererea de recuzare ignorând dispoziţiile legale.

Au apreciat, pe de o parte, că era vorba despre o acuzare directă a doamnei judecător R. de o infracţiune (fals intelectual), precum şi a celuilalt judecător din cadrul completului de judecată (S.), care era obligat să se abţină de la judecată, conform propriei declaraţii de abţinere de la dosarul de apel, iar, pe de altă parte, au arătat că a fost nesocotită autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 13405 din 16 noiembrie 1999, pronunţate de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/1999.

Au precizat că emiterea nelegală în dosarul de apel a încheierii din 03 octombrie 2019 a produs consecinţe juridice în sensul validării unei hotărâri judecătoreşti - încheierea de şedinţă publică din 26 septembrie 2019 -, pronunţată de un complet recuzat la acea dată şi, ulterior, netemeinic şi nelegal, la aceeaşi dată de 03 octombrie 2019 - încheierea de şedinţă publică din 03 octombrie 2019 -, care a fost înregistrată nesemnată de către completul de judecată.

II.2. Procedura de filtrare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la data de 19 mai 2021, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 31 mai 2021, la data de 02 iunie 20211, la data de 02 iunie 2021, la data de 04 iunie 2021 şi, respectiv, la data de 07 iunie 2021, iar prin notele de şedinţă depuse la data de 11 iunie 2021, intimaţii-pârâţi A. şi B. au arătat, în acord cu cele menţionate în concluziile raportului, că recursul este tardiv formulat, este insuficient timbrat, motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege, iar recurenţii D. şi F. nu au calitate procesuală activă în promovarea acestui recurs cât timp nu au formulat cerere de recuzare.

Prin încheierea de şedinţă din 07 decembrie 2021, completul de filtru a dispus întocmirea unui supliment la raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi continuarea procedurii de filtrare a căii de atac, reţinând împrejurarea că recurenţii-petenţi nu au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 535 Ap/2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, ci împotriva deciziei civile nr. 1473 Ap din 25 octombrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

Suplimentul la raport a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 13 ianuarie 2022, la data de 20 ianuarie 2022, la data de 25 ianuarie 2022, la data de 26 ianuarie 2022, la data de 27 ianuarie 2022 şi, respectiv, la data de 28 ianuarie 2022, iar prin punctul de vedere formulat la data de 12 februarie 2022, recurenta-reclamantă C. a arătat, pe de o parte, că atât raportul, cât şi suplimentul la raport sunt netemeinice şi nelegale, în condiţiile în care în dosarul nr. x/2017 se află în prezent în calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul dosarului nr. x/2017 apare desemnat să soluţioneze cauza completul de filtru nr. 2, iar recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2017 apare supus procedurii judiciare la completul filtru nr. 6, însă hotărârea civilă a fost pronunţată de un alt complet, respectiv completul filtru nr. 3.

Pe de altă parte, a susţinut că dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în temeiul cărora a fost întocmit suplimentul la raport, au fost abrogate prin pct. 56 art. 1 din Legea nr. 310/2018.

Prin punctul de vedere formulat la data de 31 martie 2022, intimaţii-pârâţi A. şi B. au susţinut inadmisibilitatea recursului în condiţiile în care recurenţii-petenţi nu au exercitat calea de atac şi împotriva deciziei nr. 535/Ap/2020 a Curţii de Apel Braşov.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 17 mai 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 14 iunie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de petenţii C., D. şi F. împotriva încheierii de şedinţă din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierahic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiaşi articol dispun că încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea şi încheierea prin care s-a respins recuzarea, în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) C. proc. civ., nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

În speţă, recurenţii-petenţi supun căii extraordinare de atac a recursului încheierea din 03 octombrie 2019, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată C7 Ap noul C. pen..civ., constituit din doamnele judecător R. şi S., precum şi din doamna grefier T., cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, având ca obiect apelurile declarate de către reclamanţii A. şi B., de pârâţii C., F. şi F. şi de intervenienţii J., K. şi P. împotriva sentinţei civile nr. 250 din 22 noiembrie 2018 a Tribunalului Braşov şi apelul declarat de pârâta D. împotriva sentinţei menţionate şi a încheierii de şedinţă din 08 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Braşov.

Din verificările efectuate în cauză, potrivit adresei transmise de către Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, la data de 07 decembrie 2021, pârâţii C., D. şi F. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1473/Ap/2019, la data de 30 octombrie 2020, iar nu împotriva deciziei civile nr. 535/Ap/2020, aspect confirmat şi de menţiunile inserate în sistemul de gestiune a dosarului nr. x/2017, Ecris, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 08 decembrie 2021, în prezent parcurgând procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ.

Este de menţionat că decizia civilă nr. 1473 Ap din 25 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, prin care s-au anulat, în parte, sentinţa civilă nr. 250 din 22 noiembrie 2018 şi încheierea de şedinţă din 08 noiembrie 2018 ale Tribunalului Braşov, fără a se evoca fondul, cu reţinerea cauzei spre judecare, reprezintă o hotărâre intermediară, ce nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce au survin în cursul rezolvării pricinii, declanşând procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond ce s-a finalizat odată cu pronunţarea deciziei civile nr. 535 Ap din 16 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

În acest context procesual, se observă că recurenţii au promovat recursul împotriva încheierii de şedinţă din 03 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în mod distinct, la data de 30 octombrie 2020, iar nu odată cu decizia civilă nr. 535 Ap din 16 iulie 2020 a aceleiaşi instanţe, hotărâre supusă căii de atac a recursului, încălcând dispoziţiile legale imperative ale art. 53 alin. (1) teza I C. proc. civ., ceea ce face ca recursul să fie inadmisibil şi, în aceste condiţii, să fie lipsită de eficienţă analiza criticilor invocate prin demersul judiciar iniţiat.

Or, principiul legalităţii căii de atac, reglementat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este îngăduit să formuleze şi nici să învestească în mod legal instanţa cu judecata unei căi de atac exercitată în afara celei pe care legea o prevede expres pentru o anumită procedură judiciară.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) şi art. 499 coroborat cu art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenţii C., D. şi F. împotriva încheierii de şedinţă din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenţii C., D. şi F. împotriva încheierii de şedinţă din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.