Timeliness of cassation grounds submission and validity of service at an unupdated procedural domicile

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 05 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, S.C B. S.R.L. şi C., a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 de euro, obligarea primului pârât la plata unei amenzi civile în cuantum de 100 de ron pe zi, obligarea celui de-al treilea pârât la restabilirea situaţiei prin eliberarea unei adeverinţe medicale, conform legislaţiei în vigoare.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1327 din 03 iulie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, S.C. B., C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie accesorie formulată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia de perimare; a constatat perimarea cererii de apel formulată împotriva sentinţei civile nr. 1327 din 03 iulie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2016, în cauza civilă având ca obiect acţiune în răspundere delictuală privind pe apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii, S.C. B., C. şi cu intimatul-intervenient Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2016, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.1. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs depusă la data de 10 noiembrie 2021, la oficiul poştal, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

A arătat că urmează să detalieze motivele de recurs printr-un memoriu separat, după redactarea hotărârii atacate.

II.2. Memoriul de recurs

Prin memoriul de recurs depus la data de 14 ianuarie 2021, la oficiul poştal, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului declarat la data de 09 noiembrie 2021, în termenul de 5 zile de la pronunţarea deciziei civile nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, reiterând solicitarea de admitere a recursului, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

În motivare, a arătat că doamna avocat D. nu îl mai reprezintă din 27 iulie 2020, întrucât a fost suspendată din exercitarea profesiei de avocat, iar la data de 09 noiembrie 2021, noul avocat E. a transmis cererea de recurs împreună cu împuternicirea avocaţială şi cererea de acces la dosarul electronic .

A mai arătat că împuternicirea avocaţială prevede dreptul de asistenţă juridică şi reprezentare, în dosarul nr. x/2016, în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în cererea de recurs a precizat în mod expres datele de identificare ale reprezentantului recurentului-reclamant şi sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură, însă comunicarea deciziei atacate s-a realizat la sediul fostului avocat, la data de 08 decembrie 2021.

Împrejurarea reclamată a fost constatată în urma programării prealabile a solicitării de studiu şi fotocopiere a dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în data de 05 ianuarie 2022.

A susţinut că prin comunicarea deciziei atacate la adresa greşită ce s-a realizat prin depunerea actului de procedură la cutia poştală, în lipsa destinatarului de la adresă, conform procesului-verbal de înmânare, s-a aflat în imposibilitate de a redacta şi transmite instanţei dezvoltarea motivelor de recurs, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, în condiţiile în care comunicarea legală a deciziei recurate este inerentă activităţii judiciare şi reprezintă o garanţie a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

În considerarea dispoziţiile art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.

Pe fondul recursului, printr-o primă critică, a invocat nelegalitatea deciziei atacate prin prisma încălcării regulilor de drept privind perimarea cauzelor.

În acest context, a susţinut că prin încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2016 şi nr. y/2016 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosare care au fost soluţionate definitiv în favoarea recurentului, la data de 04 noiembrie 2020 şi, respectiv, la data de 15 decembrie 2020, prin respingerea recursurilor declarate de Ministeriul Sănătăţii şi de S.C. B. S.R.L., iar hotărârile pronunţate în aceste dosare, pe care le consideră esenţiale şi utile prezentei cauze, i-au fost comunicate la data de 07 aprilie 2021 şi, respectiv, la data de 03 ianuarie 2022.

A precizat că dispoziţiile C. proc. civ. nu prevăd în mod expres şi previzibil modalitatea de realizare a repunerii pe rol a cauzei în condiţiile suspendării judecăţii, în baza art. 413 C. proc. civ.

Cum perimarea reprezintă cea mai gravă sancţiune a procesului civil, în special în calea de atac a apelului, având în vedere că, după intervenirea sa, hotărârea dată rămâne definitivă şi intră în puterea autorităţii de lucru judecat, C. proc. civ. nu prevede o reglementare a comportamentului pe care părţile trebuie să îl adopte pentru a nu interveni această sancţiune în urma suspendării facultative în temeiul textului de lege anterior menţionat.

Având în vedere că art. 415 C. proc. civ. nu tratează printre ipotezele sale repunerea pe rol în cazul suspendării facultative şi de către cine trebuie efectuată, creând astfel confuzie, practică neunitară şi consecinţe grave pentru justiţiabili (respectiv perimarea fără culpa părţii), o atare situaţie contravine dreptului părţii de acces la justiţie şi la un proces echitabil.

Invocând jurisprudenţa şi doctrina în materie în ceea ce priveşte suspendarea facultativă a judecării cauzei, în contextul modificării art. 413 alin. (1) prin Legea nr. 310/2018, şi adăugarea pct. 11, a susţinut că nu poate fl aplicabil un tratament diferenţiat unor situaţii tratate anterior prin acelaşi articol şi a căror reglementare vizează aceeaşi raţiune din perspectiva scopului urmărit de legiuitor.

Având în vedere raţiunile identice pentru care s-a dispus suspendarea facultativă a judecării şi repunerea pe rol trebuie dispusă în aceleaşi condiţii, din oficiu, întocmai ipotezelor prevăzute în art. 415 pct. 3 C. proc. civ. în ambele variante de redactate, atât cea anterioară, cât şi cea ulterioară Legii nr. 310/2018.

Reţinând dispoziţiile art. 1 C. civ. şi faptul că, în speţă, nu există uzanţe şi o practică constantă care să tranşeze situaţia titularului repunerii pe rol a cauzei suspendate în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se va urmări următorul izvor stabilit de lege, anume dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare.

Or, prin analogie, situaţia asemănătoare în cauză este suspendarea judecăţii în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâre preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, pentru care repunerea procesului pe rol se efectuează din oficiu, conform art. 415 pct. 3 C. proc. civ.

De asemenea, altă situaţie asemănătoare este suspendarea cauzelor până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, însă în baza temeiului de suspendare reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi, ulterior, de art. 413 alin. (1) pct. 11 pentru care practica majoritară şi doctrina au stabilit că soluţia este repunerea pe rol din oficiu a cauzei fără intervenirea perimării cauzei.

Având în vedere că prezenta cauză a început în anul 2016, în raport de art. 25 C. proc. civ., art. 413 din acelaşi act normativ se aplică în forma în vigoare la acea dată ceea ce determină inaplicabilitatea în cauză a pct. 11, iar art. 413 alin. (1) pct. 1 conţine şi această ipoteză adaugată ulterior, despre care doctrina şi jurisprudenţa au arătat că atrage intervenţia repunerii cauzei pe rol din oficiu, a subliniat reţinerea de către instanţă a acestei soluţii şi aplicarea aceluiaşi tratament, potrivit principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.

Aşadar, în contextul în care raţiunea suspendării soluţionării cauzei este identică în ambele situaţii, prevăzute de acelaşi articol, nu este legal, previzibil şi unitar a se aplica două soluţii diferite, respectiv în una din situaţii repunerea pe rol să fie efectuată din oficiu, iar în alta să fie solicitată de parte.

O altă critică sub aspectul nelegalităţii deciziei recurate a vizat sancţiunea aplicării perimării în contextul inexistenţei unei culpe a recurentului-reclamant, în sensul în care cea de-a treia condiţie prevăzută în cazul incidenţei perimării, respectiv lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze culpei părţii, nu este îndeplinită atât timp cât instanţa nu a verificat şi nu a motivat acest aspect, conform cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pasivitatea recurentului-reclamant nu dobândeşte în cauză valenţele unui comportament culpabil, apt să conducă la perimarea cererii de apel, atât timp cât repunerea de rol trebuia făcută, din oficiu, de instanţă, potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

Nelegalitatea deciziei recurate rezidă şi din lipsa de apărare a părţii, în sensul în care, ulterior suspendării judecăţii cauzei, apărătorul iniţial nu i-a asigurat asistenţa juridică necesară, fapt reliefat de lipsa răspunsului la solicitările recurentului începând cu anul 2020 şi până în prezent determinate de împrejurarea că nu locuieşte în România şi este angajat în Anglia.

II.3. Procedura de filtrare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la data de 18 martie 2022, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, la data de 05 aprilie 2022, iar prin precizările depuse la data de 04 aprilie 2022, prin poştă electronică, cu privire la cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, intimata-pârâtă C. a arătat, pe de o parte, că aspectele relevate de recurentul-reclamant din perspectiva relaţiei profesionale cu avocatul său, doamna D., excedează limitelor investirii instanţelor de fond şi apel şi pot fi dovedite pe alte căi legale.

Pe de altă parte, a susţinut că la data de 09 noiembrie 2021, doamna avocat E. a trimis cererea de recurs prin care a indicat noua adresă, la care a ataşat împuternicirea avocaţială, ulterior închiderii dezbaterilor, instanţa de apel procedând în mod corect faţă de dispoziţiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea atacată a fost comunicată la adresa indicată de recurent în timpul procesului, cu respectarea prevederilor art. 154 alin. (4) C. proc. civ.

Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., a arătat că recurentul a dedus judecăţii critici noi ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de apel, iar hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea normelor de drept material şi a regulilor de procedură, neexistând niciun temei legal în baza căruia să se repună cauza pe rol din oficiu, după ce dosarul a fost suspendat la cererea uneia dintre părţi.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 20 aprilie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 14 iunie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1542A din 05 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, formulată prin însăşi memoriul de recurs, se reţine că recurentul-reclamant a invocat o pretinsă nelegalitate a comunicării deciziei recurate prin prisma alegerii domiciliului procesual la sediul profesional al doamnei avocat E., adresă neavută în vedere la momentul comunicării actului de procedură în contextul menţionării datelor de identificare ale reprezentantului convenţional şi a domiciliului procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în cuprinsul cererii de recurs transmise instanţei de apel odată cu cererea de accesare a dosarului electronic şi împuternicirea avocaţială din care reiese dreptul de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, premisa analizării unei astfel de cereri este aceea a valabilităţii comunicării actului de procedură de care legiuitorul leagă începutul termenului de motivare a recursului pentru a cărui nerespectare intervine sancţiunea decăderii, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 186 C. proc. civ., "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificative, care exclud culpa părţii.

De asemenea, împrejurarea care a împiedicat partea să acţioneze trebuie să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar partea care a pierdut termenul să solicite repunerea în termen în intervalul de timp stabilit în mod expres de legiuitor.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1542 A din 05 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost comunicată apelantului-reclamantul A. la data de 08 decembrie 2021, prin poştă, la sediul cabinetului avocatului care a asigurat reclamantului asistenţa judiciară pe parcursul judecării apelului, după cum reclamantul a solicitat prin cererea de apel, în care a indicat "domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat D., " .

Acelaşi domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură a fost indicat şi în concluziile scrise depuse la data de 27 iunie 2019, prin poştă electronică .

Din moment ce ulterior pronunţării soluţiei, instanţa are obligaţia redactării hotărârii judecătoreşti şi, subsecvent, pe aceea a comunicării sale către părţi, acestea din urmă au dreptul să-şi aleagă, până în momentul efectuării comunicării hotărârii, un domiciliu/sediu procesual în sensul dispoziţilor legale menţionate pentru efectuarea comunicării în acel loc. Astfel, după cum părţile aveau posibilitatea, pe tot parcursul procesului până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului, interval de timp în care se punea problema citării lor, să-şi aleagă un loc al citării, în mod similar, şi în intervalul de timp până la momentul comunicării hotărârii judecătoreşti către părţi, acestea au posibilitatea să-şi aleagă un loc al comunicării, instanţa trebuind să dispună comunicarea hotărârii în acest din urmă loc.

Într-un atare context, aspectele relevate de parte nu se circumscriu unor elemente de fapt şi de drept care să susţină o eventuală obligaţie a instanţei de apel de a comunica hotărârea recurată la sediul indicat, cât timp manifestarea de voinţă expusă în cuprinsul cererii de recurs sub aspectul înştiinţării instanţei în legătură cu alegerea domiciliului procesual, depusă la data de 10 noiembrie 2021 şi înregistrată la data de 11 noiembrie 2021 la Curtea de Apel Bucureşti, înainte de comunicarea hotărârii recurate (08 decembrie 2021), nu este opozabilă instanţei de apel, o atare solicitare operând numai pentru etapa procesuală în care a intervenit, adică aceea a recursului, iar o cerere distinctă cu un astfel de conţinut nu figurează în materialitatea sa a fi depusă în dosarul curţii de apel.

În plus, se reţine că cererea de accesare a dosarului în format electronic s-a raliat unui asemenea demers procedural ce putea fi realizat doar în baza unui mandat conferit de partea ce figurează în proces, împuternicirea avocaţială ataşată cererii validând dreptul de asistenţă juridică din partea doamnei avocat E., incluzând şi reprezentarea, în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 86 teza I şi art. 87 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de împrejurarea invocată de către recurentul-reclamant în sensul că prin comunicarea deciziei atacate la o adresă greşită ce s-a realizat prin depunerea actului de procedură la cutia poştală, în lipsa destinatarului de la adresă, s-a aflat în imposibilitate de a transmite instanţei dezvoltarea motivelor de recurs, iar comunicarea legală a deciziei atacate reprezintă o garanţie a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, Înalta Curte reţine că hotărârea a fost comunicată cu respectarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., la domiciliul ales indicat de către reclamant prin cererea de apel, dar şi prin concluziile scrise, după cum s-a arătat în cele ce preced, nefiind adusă la cunoştinţa instanţei schimbarea locului comunicării, procedura fiind, aşadar, valabil îndeplinită la locul ales de parte pentru comunicarea actelor de procedură, potrivit art. 163 alin. (12) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, se apreciază că a fost făcută comunicarea hotărârii chiar şi în ipoteza când destinatarul, în speţă reprezentantul convenţional al părţii, nu a fost găsit la sediul profesional, agentul poştal depunând actul de procedură la cutia poştală, conform art. 163 alin. (8) raportat la alin. (3) al aceluiaşi articol, potrivit cu care în lipsa persoanelor care pot primi corespondenţa, citaţia se depune la cutia poştală, aceeaşi regulă aplicându-se şi în cazul comunicării hotărârii judecătoreşti, conform alin. (12) al art. 163 C. proc. civ.

Or, în circumstanţele factuale descrise ce reflectă realizarea legală a procedurii de comunicare a actului de procedură la finalul judecăţii apelului şi, de aici, asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare în exercitarea căii de atac în termenul imperativ prevăzut de lege, împrejurările reclamate în susţinerea împiedicării părţii să acţioneze sub aspectul motivării şi depunerii memoriului de recurs nu reprezintă motive temeinic justificate, în înţelesul prevederilor art. 186 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de recurentul-reclamant privind repunerea în termenul de motivare a recursului.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs, potrivit cărora în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În cauza de faţă, se constată că cererea de recurs a fost formulată la data de 10 noiembrie 2021, conform ştampilei poştei, în cuprinsul căreia recurentul-reclamant a indicat motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 Cod procedură, în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, menţionând că motivele de recurs le va prezenta într-un memoriu separat, după redactarea hotărârii.

Memoriul de recurs a fost depus la data de 14 ianuarie 2021, conform ştampilei poştei, cu depăşirea termenului legal de 5 zile reglementat de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 487 C. proc. civ., deşi comunicarea hotărârii recurate a fost efectuată la data de 08 decembrie 2021, la domiciliul indicat în cererea de apel, termenul pentru motivarea recursului împlinindu-se la data de 14 decembrie 2021.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, criticile recurentului-reclamant dezvoltate prin memoriul separat, depus peste termenul prevăzut de lege, nu pot fi luate în analiză, fiind incidentă sancţiunea nulităţii întemeiată pe art. 489 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea recursului în termenul legal.

Sub acest aspect, se au în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligaţiile părţilor privind îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1542A din 05 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant privind repunerea în termenul de motivare a recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1542A din 05 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.