Territorial jurisdiction for return of compulsory enforcement: execution court retains competence despite reversal of creditor-debtor roles

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 09 august 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la restituirea sumei de 10.080,19 euro, încasată fără temei legal de intimată, în urma executării silite soluţionate în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ D., ca urmare a declarării abuzive a anumitor clauze contractuale din contractul de credit bancar nr. x/20 august 2008, sume ce urmează a fi rectificată în plus sau în minus în funcţie de concluziile raportului de expertiză, pe care îl solicită a se efectua în cauză, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxe de timbru şi onorariu avocaţial.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 723 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 12229 din 18 noiembrie 2021, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C., în favoarea Judecătoriei Turda.

Pentru a pronunţa această hotărâre, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 724 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a apreciat că revine competenţa de soluţionare a cauzei instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorilor indicat în cererea de executare silită, respectiv Turda, str. x.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 242 din 10 februarie 2022, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C., în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se dispoziţiile art. 622 alin. (2) şi (2) C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 723 - 724 din acelaşi cod, instanţa reţine că debitorul care şi-a executat voluntar obligaţia beneficiază de acelaşi mijloc procesual, precum debitorul care a fost supus executării silite în situaţia în care debitul devine creanţă, iar raportul juridic obligaţional se inversează ca urmare a desfiinţării titlului executoriu sau a actelor de executare.

Astfel, în cererea de întoarcere a executării silite de faţă, reclamanţii B. şi A. au calitatea de creditori, iar pârâta C. S.A. are calitatea de debitor, şi raportat la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei debitoare, respectiv Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3237 din 10 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă; a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti instanţa a apreciat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, în raport de care instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Turda în a cărei rază teritorială se află, la data începerii executării silite, domiciliul reclamanţilor-debitori, astfel cum rezultă din cererea de executare silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin demersul judiciar iniţiat, reclamanţii A. şi B. au solicitat întoarcerea executării silite şi obligarea pârâtei C. la restituirea sumei de 10.080,19 euro, în urma executării silite soluţionate în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ D., ca urmare a declarării abuzive a anumitor clauze contractuale din contractul de credit bancar nr. x/20 august 2008.

Înalta Curte reţine că prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la calitatea părţilor în cadrul raportului juridic obligaţional prin prisma căruia s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, respectiv Judecătoria Turda a considerat că, într-o atare procedură, calitatea de creditori revine reclamanţilor, iar cea de debitor pârâtei, în timp ce Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a avut în vedere că părţile îşi păstrează calităţile dobândite la momentul iniţierii executării silite.

Instituţia întoarcerii executării silite este reglementată în C. proc. civ., în Cartea a V-a. Despre executarea silită, Titlul I. Dispoziţii generale, Capitolul VIII. Întoarcerea executării, ce consituie sediul materiei.

Cererea de întoarcere a executării silite, pe cale separată, este o cerere ce ţine în exclusivitate de faza procesuală a executării, avându-şi sorgintea în executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese defiinţat; cu alte cuvinte, fundamentul juridic al instituţiei întoarcerii executării silite şi, implicit, caracterul de "contestaţie specială la executare" derivă chiar din executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desfiinţat, caracter ce atrage incidenţa dispoziţiilor legale aplicabile contestaţiei la executare şi, implicit, al celor ce vizează competenţa materială a instanţei.

Aşadar, natura juridică a întoarcerii executării silite - astfel cum a fost definită atât de doctrină, cât şi de literatura de specialitate, dar şi de practica judiciară - "de executare silită în sens invers" (restabilirea situaţiei anterioare) determină şi instanţa competentă pentru soluţionarea acesteia ca fiind instanţa de executare, potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 404 2 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 [corespondent art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ..], Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că instanţa judecătorească competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria.

În considerentele decizorii s-au reţinut următoarele:

"e) (…) întrucât competenţa de încuviinţare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ., judecătoriei, ca instanţă de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea aceluiaşi principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obţine decât prin ordinul unei instanţe judecătoreşti, atunci şi revocarea unei executări - înţeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obţine doar prin ordinul aceleiaşi instanţe, fiind singura care cunoaşte în detaliu modul de săvârşire a procesului de executare silită."

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se cuvin a fi menţionate, ca fiind relevante speţei, următoarele considerente:

"70. (…) încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Astfel, într-un atare context, se reţine că prin încheierea civilă nr. 1841 din 13 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Turda a admis cererea formulată de petentul BEJ D. şi a dispus încuviinţarea executării silite la solicitarea creditoarei C. S.A., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 20 august 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 3676 din 19 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Turda a admis, în parte, contestaţia la executare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., şi s-a dispus anularea parţială a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 819/2016 al BEJ D. în limita sumelor ce rezultă din constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 şi art. 9 lit. b) din contractul de credit nr. x din 20 august 2008, respectiv art. 2.10 lit. a) din condiţiile generale contractuale.

Aşadar, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ D., Judecătoria Turda a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind unica instanţă competentă teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, se reţine că la momentul iniţierii executării silite domiciliul reclamanţilor - debitori se afla în Turda, judeţul Cluj, părţile păstrându-şi calitatea dobândită în raportul juridic obligaţional iniţial .

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Turda este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.