Jurisdiction to confirm lapse of forced execution: execution court fixed at debtor’s domicile at filing under amended Art. 650(1) CCP

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, la data de 27 august 2021, sub nr. x/2021, petentul A. în contradictoriu cu intimatul SCPEJ "B.", a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate perimarea executării silite pronunţată în dosarul de executare nr. 244/2015 emis de SPCEJ "B.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 696-697 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 295 din 25 ianuarie 2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul SCPEJ B., în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele: organul de executare a fost sesizat cu cererea de executare silită la data de 10 martie 2015 şi s-a format dosarul de executare nr. 244/2015 al SCPEJ "B.", din cuprinsul cererii de executare silită şi al încheierii din 22 ianuarie 2016, întocmită în dosarul de executare, reiese că unul dintre debitori, numita C., avea domiciliul în oraşul Frasin, judeţul Suceava, în raza jurisdicţională a Judecătoriei Gura Humorului.

Având în vedere că prin prezenta cerere se solicită de către celălalt debitor, A., constatarea perimării executării silite, instanţa a constatat că este competentă să judece această cerere instanţa de executare, potrivit art. 697 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa civilă nr. 295 din 19 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă; a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 650 şi art. 713 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în Sectorului 3 Bucureşti, iar existenţa unui alt debitor în cadrul aceluiaşi dosar execuţional, care are domiciliul în raza de competenţă a Judecătoriei Gura Humorului, nu reprezintă un aspect, care să atragă competenţa acestei instanţe, din moment ce debitorul petent din prezenta cauză a înţeles să învestească instanţa de executare de la domiciliul său.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cauzei de faţă este cererea prin care s-a solicitat să se constate intervenită perimarea executării silite ce formează dosarul de executare nr. 244/2015 al SPCEJ "B.".

Înalta Curte constată că prezentul conflict negativ de competenţă s-a născut ca urmare a aprecierilor diferite ale celor două instanţe cu privire la noţiunea instanţei de executare, prin prisma dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti declinându-şi competenţa pe considerentul că instanţa de executare este cea de la domiciliul debitoarei C., în timp ce Judecătoria Gura Humorului a atribuit această calitate primei instanţe, cea de la domiciliul debitorului A..

Potrivit dispoziţiilor art. 697 alin. (1) C. proc. civ., "Perimarea se constată de instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor."

Relevantă în materie de executare silită este data înregistrării cererii de executare silită de către executorul judecătoresc, legea aplicabilă fiind cea de la data menţionată şi cea care va guverna executarea silită, inclusiv incidentele procedurale ivite în cursul executării.

Pornind de la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că la data de 10 martie 2015, creditorii D. şi E. s-au adresat cu cerere de executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc F., împotriva debitorilor C. şi A., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 98 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2310 din 22 octombrie 2013 a Tribunalului Suceava, pronunţate în dosarul nr. x/2009, şi prin sentinţa civilă nr. 450 din 14 aprilie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea din 18 martie 2016, pronunţată în dosarul de executare nr. 244/2015, executorul judecătoresc F. a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorilor menţionate .

Cu privire la dispoziţiile legale privind instanţa de executare în vigoare la data formulării cererii de executare către executorul judecătoresc, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe, iar tot de la aceeaşi dată norma legală a art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. şi-a încetat efectele.

Este de menţionat faptul că, prin decizia nr. 348/2014, Curtea Constituţională a arătat la pct. 20:

"(…) în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluţii clare şi consacrate deja în legislaţie, precum judecătoria în circumscripţia căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea. (…)".

Punând de acord norma procedurală cu statuările Curţii Constituţionale, prin Legea nr. 138/2014, publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014, s-a prevăzut la art. 1 pct. 21:

"La art. 650, alin. (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

ART. 650

(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Prevederile art. 24 C. proc. civ. stabilesc că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Cum atât Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 7 iunie 2014, cât şi Legea nr. 138/2014, ce a modificat textul declarat neconstituţional au fost publicate în Monitorul Oficial anterior sesizării Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti cu soluţionarea prezentei cereri, producându-şi efectele general obligatorii anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 [devenit art. 651 alin. (1), în urma republicării C. proc. civ..], verificarea competenţei de judecată făcându-se în raport de cadrul normativ în vigoare la data sesizării sale.

Aşadar, în materie de executare silită, instanţa de executare este în mod exclusiv instanţa de la domiciliul debitorului, de la momentul sesizării executorului judecătoresc, perspectivă ce determină observarea faptului că, la data sesizării organului de executare, respectiv 10 martie 2015, domiciliul debitorului A. (petentul din prezenta cauză) împotriva căruia s-a formulat cererea de executare silită şi s-a încuviinţat executarea silită, se afla în Bucureşti, str. x .

Drept urmare, în considerarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 129 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.