Consumer's forum choice upheld: Constanța Court competent in abusive clauses suit against leasing company

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, la data de 15 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. a solicitat să se constate nulitatea absolută cu consecinţa înlăturării următoarelor clauze abuzive din contractul de leasing nr. x din data de 06.02.2018 încheiat între părţi, respectiv: clauza referitoare la perceperea unui comision lunar de administrare a contractului, în cuantum de 0,2% din soldul valorii finanţate ce se achită împreună cu rata de leasing; taxa pentru blocarea cărţii de identitate a vehiculului în RAR, in cuantum lunar de 2,60 euro plus TVA, clauza de la art. 7.1 din contract privitoare la modalitatea de plată a ratelor, respectiv prin aplicarea unui comision de 1,5% la cursul practicat de BNR din ziua plăţii, clauza cu privire la comisionul de analiză în cuantum de 273,52 de euro, clauza cu privire la comisionul dc plată anticipată în cuantum de 3% din suma rambursată, conform art. 7.5.

Urmare recalculării sumelor rămase de plată, prin eliminarea celor percepute în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, s-a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea unui nou grafic de rambursare a ratelor pe care reclamantul le datorează în temeiul contractului de leasing, cât şi obligarea pârâtei la rambursarea sumelor achitate în temeiul clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive şi a dobânzii legale penalizatoare, cu suportarea indexării sumei de rambursat cu indicele de inflaţie, calculate de la data perceperii fiecărei sume şi până la data restituirii efective către subsemnatul, cât şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, ale Legii nr. 296/2004, Directiva nr. 93/13/CEE.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 10054 din 16 septembrie 2021, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B., în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul exercită funcţia de preşedinte al Judecătoriei Medgidia, fiind de profesie judecător, instanţă care, în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ar fi competentă să soluţioneze cererea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Deşi reclamantul şi-a indicat domiciliul în comuna Corbu, judeţul Constanţa, în doctrina şi în practica judiciară s-a arătat în mod constant că, noţiunea de domiciliu trebuie analizată în sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală, ci adresa, locul unde partea locuieşte în mod efectiv.

Astfel fiind, având în vedere că reclamantul îşi exercită activitatea în municipiul Medgidia, de luni până vineri, rezultă prezumţia simplă a locuirii preponderente în această localitate, context în care devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., însă cum acesta nu a procedat la alegerea între mai multe instanţe competente, dintre cele indicate de către legiuitor, Judecătoria Constanţa a optat pentru instanţa cea mai apropiată de locuinţa reclamantului.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Feteşti, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 14 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă; a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în conformitate cu prevederile art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul îşi exercită profesia de judecător în cadrul Judecătoriei Medgidia şi are domiciliul în comuna Corbu, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, reţinând că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. ar fi fost incidente în cauză numai în situaţia în care reclamantul şi-ar fi exercitat profesia în cadrul Judecătoriei Constanţa.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează solicitarea reclamantului A., adică a consumatorului, de constatare a nulităţii unor clauze abuzive din contractul de leasing nr. x din 06 februarie 2018 încheiat cu un profesionist (S.C. B.), în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 193/2000.

Înalta Curte reţine că prezentul conflict negativ de competenţă a avut ca reper aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale incidente în speţă, respectiv Judecătoria Constanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Feteşti a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Regula generală în materia competenţei teritoriale se regăseşte în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cu toate acestea, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă alternativă, stabilind că este deopotrivă competentă şi instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Prin dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în materie de competenţă teritorială alternativă, legiuitorul a prevăzut că reclamantul este acela care are alegerea între două sau mai multe instanţe, deopotrivă competente, ceea ce înseamnă că instanţa nu ar putea dispune din oficiu sau la cererea pârâtului, declinarea competenţei.

Or, în speţă, alegerea reclamantului între instanţele deopotrivă competente, potrivit textelor de lege menţionate, manifestată prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Constanţa, în a cărei circumscripţie se află domiciliul acestuia (comuna Corbu, judeţul Constanţa), nu poate fi înlăturată de către instanţă, raportat la caracterul de ordine privată al normelor de competenţă teritorială incidente, astfel încât, opţiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanţele deopotrivă competente, determină în mod definitiv fixarea competenţei în favoarea acelei instanţe.

În plus, se reţine că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii. Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (pârât).

În cea dintâi situaţie, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanţele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

Or, în cauză, nu este îndeplinită condiţia premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., adică aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă cât timp reclamantul îşi exercită funcţia de preşedinte al Judecătoriei Medgidia, începând cu data de 15 iulie 2018, şi a ales să învestească instanţa de la domiciliul său, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Constanţa, secţia civilă, este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2022.