Savings deposit restitution dispute: jurisdiction assigned to civil court over administrative content

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 19 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor şi cu chemata în garanţie B., anularea răspunsului la plângerea prealabilă şi obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 RON, depuse la B. în anul 1996 şi a dobânzii aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei până la data introducerii acţiunii.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

2. Hotărârea Tribunalului Vaslui

Prin sentinţa civilă nr. 423/CA din 29 decembrie 2021, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantul A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vaslui a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea acţiunii, recunoaşterea dreptului pretins ori a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

A apreciat instanţa că, din conţinutul raportului născut între reclamant şi pârât nu rezultă că acesta întruneşte elementele pentru ca solicitarea reclamantului să fie de competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ recunoaşterea sau realizarea unui drept sau vătămarea unui interes legitim nu este condiţionată de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, iar raportul trebuie să fie unul de autoritate.

Astfel, a considerat că solicitarea petentului privind restituirea sumei constituite ca depozit urmează a fi examinată de instanţa de drept comun, ca instanţă competentă, atât sub aspectul îndreptăţirii reclamantului, cât şi în ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile.

Văzând valoarea obiectului cererii, dar şi sediul pârâtului, tribunalul a reţinut că instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cauza, conform art. 94 lit. k) şi art. 107 C. proc. civ., este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

3. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2928 din 4 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1, art. 7, art. 8 şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, apreciind că reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei Ministerul Finanţelor la anularea actului administrativ contestat, respectiv a răspunsului la plângerea prealabilă, în temeiul Legii nr. 554/2004, acesta fiind capătul principal de cerere. De asemenea, reclamantul a solicitat, printr-un capăt accesoriu de cerere, obligarea pârâtei la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 şi a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, prin cererea depusă la 20 august 2021, reclamantul a precizat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

În raport de această împrejurare, instanţa a apreciat că, atât prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, cât şi prin precizarea din 20 august 2021, reclamantul a stabilit obiectul şi limitele procesului, conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., arătând că înţelege să îşi întemeieze cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

În aceste condiţii, a considerat că instanţa de contencios administrativ nu poate ignora principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, fiind îndreptăţită să aprecieze dacă actul este administrativ sau nu în analiza cererii însăşi, iar nu printr-o hotărâre de declinare de competenţă.

În plus, a reţinut că, potrivit art. 123 C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, astfel că revine tribunalului competenţa de soluţionare şi a capătului de cerere accesoriu, privind obligarea pârâtei la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 şi a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei până la data promovării cererii de chemare în judecată.

Instanţa a constatat că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ nr. x din 24 noiembrie 2020, care a fost înregistrată la Ministerul Finanţelor sub nr. x din 5 ianuarie 2021, solicitând revocarea în tot a acestuia şi, pe cale de consecinţă, soluţionarea favorabilă a cererii sale. La această plângere prealabilă, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică i-a răspuns reclamantului prin adresa din 11 februarie 2021, arătând că plângerea împotriva actului administrativ nr. x din 24 noiembrie 2020 este neîntemeiată.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că reclamantul a urmat procedura reglementată de dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, din moment ce, considerându-se vătămat într-un drept al său printr-un act, a formulat plângere prealabilă împotriva acestuia, solicitând revocarea sa în tot.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele argumente:

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost generată de interpretarea diferită a instanţelor aflate în conflict a obiectului cererii deduse judecăţii, respectiv dacă acesta se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau celor de drept comun, de competenţa instanţelor civile.

Pornind de la această chestiune, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi B., anularea răspunsului la plângerea prealabilă şi obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 RON, depuse la B. în anul 1996, precum şi a dobânzii aferente, actualizate în raport de indicele inflaţiei, până la data introducerii acţiunii.

Conform motivelor expuse în cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut că a încheiat cu B. un contract de depozit pe o perioadă nedeterminată, prin constituirea unor librete de economii, care a generat raporturi juridice contractuale de depozit şi de mandat şi care, potrivit art. 969 C. civ., reprezintă legea părţilor.

Astfel, ceea ce se reclamă prin acţiunea civilă dedusă judecăţii este încălcarea obligaţiilor contractuale asumate de B. S.A. prin contractul de depozit, solicitându-se plata despăgubirilor aferente şi restituirea sumei constituite ca depozit.

Faţă de această constatare, Înalta Curte observă că obiectul cererii de chemare în judecată nu se subsumează dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, întrucât domeniul de aplicare a acestui act normativ vizează, exclusiv, ipoteza vătămării unui drept sau interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, sau vătămarea unui interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Prin act administrativ se înţelege, potrivit Legii nr. 554/2004, un act juridic unilateral, obligatoriu şi executoriu, emis de un organ administrativ în temeiul puterii de stat, prin care se aduc la îndeplinire dispoziţiile legii sau ale unui act normativ subordonat legii.

Însă, astfel cum se poate observa, înscrisul a cărui anulare se solicită - răspunsul la plângerea prealabilă - nu face parte din categoria actelor juridice reglementate de Legea nr. 554/2004, întrucât, chiar dacă provine de la o instituţie de stat, acesta nu a fost emis în regim de putere publică în scopul executării legii, ci s-a constituit într-un răspuns la petiţia reclamantului cu privire la eventualele despăgubiri care i se cuvin în baza libretelor de economii, în cuprinsul adresei nr. x din 11 februarie 2021 arătându-se explicit că B. S.A. este "prestator de servicii, îndeplinind instrucţiunile clientului", având obligaţia de a restitui, la cererea acestuia sumele de bani depuse.

Astfel, prin adresa menţionată se face referire la raporturi juridice contractuale de drept privat, care excedează obiectului de reglementare al Legii nr. 554/2004.

Ca atare, obiectul acţiunii se subscrie domeniului dreptului civil, întrucât, din însăşi modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată reiese că vătămarea reclamantului provine din nerespectarea obligaţiilor contractuale de către chemata în garanţie B. S.A., pretenţiile alegate putând fi rezolvate doar prin aplicarea normelor legale care reglementează această materie.

La argumentarea acestei concluzii, Înalta Curte va avea în vedere manifestarea de voinţă în plan procesual a reclamantului, precum şi înscrisurile depuse la dosar în susţinerea pretenţiilor formulate.

Astfel, din conţinutul adresei nr. x din 24 noiembrie 2020, emise de pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică, reiese că reclamantul a solicitat acestei instituţii acordarea despăgubirilor pentru sumele depuse la B. S.A., însă răspunsul pârâtului nu a tranşat cererea sa, ci s-a rezumat la o expunere generică a situaţiei libretelor de economii, motivat de faptul că nu a indicat cu claritate care era tipul de libret deţinut.

Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva adresei menţionate, iar prin răspunsul nr. x din 11 februarie 2011, pârâtul Ministerul Finanţelor a considerat că aceasta este neîntemeiată.

Prin cererea depusă la 20 august 2021, reclamantul a precizat că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

La 27 octombrie 2021, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, arătând expres că solicită recalificarea obiectului acţiunii, în obligaţia de a face, şi că, în raport de pretenţiile solicitate (recalcularea despăgubirilor aferente libretelor de economii şi emiterea unor titluri de stat de valoare nominală egală cu valoarea despăgubirii), înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Finanţelor şi B. S.A..

Aceste aspecte au fost reiterate de reclamant prin cererea depusă la 22 noiembrie 2021, prin care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost reformulată şi recalificată.

Raportând situaţia de fapt expusă la normele juridice evocate şi la particularitatea cauzei, şi ţinând cont de principiul disponibilităţii procesului civil, precum şi de rolul activ al instanţei în restabilirea calificării juridice exacte a actelor şi a faptelor deduse judecăţii, se constată că aparţine instanţei civile competenţa de soluţionare a cauzei, respectiv judecătoriei, conform art. 94 lit. h) C. proc. civ., în a cărei atribuţii revine judecarea cererilor privind obligaţiile de a face şi de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 402 C. proc. civ.