Cassation appeal nullity for failure to invoke specific illegality grounds under Art. 488 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Timişoara la 23 iulie 2020, sub nr. x/2020, şi ulterior declinată, spre soluţionare, la Tribunalul Arad, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Penitenciarul Arad, Penitenciarul Craiova şi Ministerul Afacerilor de Externe - Departamentul Guvernamental CEDO, pentru încălcarea Hotărârii CEDO nr. 56333/2015 (A. împotriva României), sentinţa penală nr. 3885/2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016 şi încheierea nr. 961 din 27 septembrie 2016, pronunţată de judecătorul de supraveghere în dosarul nr. x/2016; încălcarea dispoziţiilor judecătorului delegat de la Penitenciarul Craiova în ceea ce priveşte daunele morale acordate acestuia şi nepublicarea în Monitorul Oficial, solicitând să i se returneze toate despăgubirile cerute, cu dobânda legală la zi, respectiv 8 euro/zi din 2012 până în prezent. A susţinut că nu a fost respectată nici sentinţa penală nr. 3885/2016 prin care a cerut daune morale şi fizice în valoare de 2 milioane RON vechi şi 200.000 RON pentru tratament stomatologic.

2. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 18 din 9 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Arad, Penitenciarul Craiova şi Ministerul Afacerilor de Externe - Departamentul Guvernamental CEDO.

3. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 144 din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins excepţia de nulitate invocată de intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad. A respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Guvernamental CEDO, Penitenciarul Arad şi Penitenciarul Craiova şi intimatul-chemat în garanţie Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva deciziei nr. 18 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă.

4. Recursul

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că au fost încălcate hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. 56333/2015, sentinţa penală nr. 3885/2016 a Judecătoriei Craiova şi încheierea nr. 961/2016, pronunţată de judecătorul de supraveghere în dosarul nr. x/2016

Referitor la daunele morale solicitate prin cererea de chemare în judecată, a arătat că cererile nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, motiv pentru care a pretins să i se achite toate despăgubirile cerute şi dobânda la zi, respectiv 8 euro/zi, din 2012 până în prezent.

A susţinut că, deşi a solicitat daune morale şi materiale pentru vătămarea sănătăţii sale şi a arătat că a fost supus la tratamente inumane şi degradante în perioada de detenţie.

5. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Craiova a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului, pentru acelaşi motiv.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate de intimatul-pârât Penitenciarul Craiova, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înţelege să critice hotărârea atacată.

Totodată, dispoziţiile art. 487 din acelaşi act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin cererea de recurs, recurentul a invocat, în esenţă, încălcarea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. 56333/2015, a sentinţei penale nr. 3885/2016 a Judecătoriei Craiova şi a încheierii nr. 961/2016, pronunţate de judecătorul de supraveghere în dosarul nr. x/2016, precizând că solicită acordarea despăgubirilor morale şi materiale şi a dobânzii aferente vătămării sănătăţii sale şi a faptului că a fost supus la tratamente inumane şi degradante în perioada de detenţie.

Aceste motive de recurs nu se constituie însă în critici de nelegalitate ale deciziei recurate, întrucât nu se referă la modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt dedusă judecăţii, în controlul de legalitate şi temeinicie al sentinţei, exercitat de instanţa de apel, ci chestiuni care au fost menţionate în cererea de chemare în judecată, reluate în cererea de apel şi reiterate în cererea de recurs.

În raport de aceste motive invocate, Înalta Curte reţine că recurentul a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici referitoare la greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, iar nu aspecte de fapt care au fost deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată şi în legătură cu care s-a confirmat hotărârea primei instanţe cu privire la netemeinicia acesteia.

Recurentul a nesocotit, astfel, reglementarea şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Fiind în eroare asupra funcţiei căii extraordinare de atac a recursului, respectiv cea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate al hotărârii pronunţate în apel, recurentul a dedus judecăţii, în recurs, aspecte ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale mai sus menţionate, întrucât nu reprezintă critici concrete ale hotărârii atacate, ci expuneri ale unor nemulţumiri privitoare la nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de alte instanţe.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte reţine că modalitatea în care recurentul a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care permit încadrarea, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., conform art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În concluzie, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 144 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 144 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 402 C. proc. civ.