Conflict of jurisdiction resolved in favor of debtor's domicile for tax execution opposition by non-judicial court staff

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24 septembrie 2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Ploieşti şi AJFP Giurgiu, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună anularea tuturor deciziilor izvorâte din documentul DIA 6245/19.10.2018, care nu constituie titlu de creanţă. De asemenea, contestatorul mai solicită şi întoarcerea executării silite.

Cererea nu a fost motivată în drept.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5372 din data de 3 noiembrie 2021, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

A reţinut, de asemenea, că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Competul de recurs în interesul legii nr. 7/2016, instanţa supremă a stabilit faptul că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. vor fi aplicabile şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti.

Întrucât reclamantul are calitatea de angajat al Tribunalului Giurgiu, a conchis că orice instanţă din cadrul circumscripţiei Curţii de Apel Bucureşti este necompetentă din punct de vedere teritorial, în mod absolut, să soluţioneze litigiul, competenţa revenindu-i Judecătoriei Ploieşti, unde a solicitat contestatorul să fie trimisă cauza.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3 din 3 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a apreciat că, în speţă, Decizia nr. 7/2016 din 16.05.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, statuează că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, or contestatorul nu este grefier, ci specialist IT.

A concluzionat că, în cauză, nu se aplică dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ci art. 651 C. proc. civ., iar domiciliul contestatorului se află din 1993 în Mun. Giurgiu, conform verificărilor din DEPABD, competentă să soluţioneze cauza fiind Judecătoria Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie contestaţia la executare înregistrată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Ploieşti şi AJFP Giurgiu, prin care acesta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea tuturor deciziilor izvorâte din documentul DIA 6245/19.10.2018, care nu constituie titlu de creanţă, precum şi întoarcerea executării silite.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de interpretarea diferită dată dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală: "contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, sesizarea unei alte instanţe decât cea în a cărei circumscripţie domiciliază debitorul trebuie prevăzută în mod expres de lege, printr-o normă specială şi derogatorie de la dreptul comun al competenţei teritoriale.

Art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În raport de dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calităţii cărora a fost edictată norma este de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât aceasta nu se aplică altor categorii din cadrul instanţei, nici contestatorului în cauză care este specialist IT la Tribunalul Giurgiu începând cu data de 01.08.2006, conform adeverinţei existente la dosarul cauzei.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii care, în Decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016 statuează că art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, or contestatorul în speţă nu este grefier, ci specialist IT.

Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 651 C. proc. civ., domiciliul contestatorului fiind în municipiul Giurgiu, conform actelor şi lucrărilor dosarului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.