Tort claim for defamation via press: jurisdiction set with Bucharest Tribunal, as territorial rules of private order cannot be raised by court sua sponte.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved the negative jurisdictional conflict by ruling that the Bucharest Tribunal is the competent court to hear the case, thereby upholding the claimant’s position. The dispute arose from a tort liability claim for alleged defamatory statements made through the press, which the claimant argued violated their image rights and reputation; the claimant sought cessation of the illicit acts, moral damages of €100,000, and publication of the judgment. After the Sector 1 Bucharest Court declined material jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal, the latter sua sponte declined territorial jurisdiction in favor of the Dolj Tribunal, which in turn declined jurisdiction back, citing that the Bucharest Tribunal could not invoke territorial incompetence on its own motion. The High Court held that, under Articles 129(2)-(3) and 130(3) of the Civil Procedure Code, the territorial competence rules at issue (Articles 107(1) and 113(1)(9)) are of private order, meaning they can only be raised by the defendant through a written defense or, at the latest, at the first hearing, and cannot be invoked by the court ex officio. Since the defendant had not raised the exception, the Bucharest Tribunal retained jurisdiction and could not divest itself of the case; accordingly, the High Court definitively set jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) C. proc. civ; Tort claim for defamation via press: jurisdiction set with Bucharest Tribunal, as territorial rules of private order cannot be raised by court sua sponte: The dispute arose from a tort liability claim for alleged defamatory statements made through the press, which the claimant argued violated their image rights and reputation; the claimant sought cessation of the illicit acts, moral damages of €100,000, and publication of the judgment. After the Sector 1 Bucharest Court declined material jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal, the latter sua sponte declined territorial jurisdiction in favor of the Dolj Tribunal, which in turn declined jurisdiction back, citing that the Bucharest Tribunal could not invoke territorial incompetence on its own motion. The High Court held that, under Articles 129(2)-(3) and 130(3) of the Civil Procedure Code, the territorial competence rules at issue (Articles 107(1) and 113(1)(9)) are of private order, meaning they can only be raised by the defendant through a written defense or, at the latest, at the first hearing, and cannot be invoked by the court ex officio. Since the defendant had not raised the exception, the Bucharest Tribunal retained jurisdiction and could not divest itself of the case; accordingly, the High Court definitively set jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and set the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 mai 2022
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 28.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la încetarea faptelor ilicite identificate la punctele 3 şi 4.1.2 din acţiune şi care determină încălcarea dreptului la imagine al reclamantului, precum şi interzicerea pentru viitor a săvârşirii acestor fapte de către pârât, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 100.000 Euro, cu titlu de daune morale, pentru faptele ilicite comise, obligarea pârâtului la publicarea, pe proprie cheltuială, într-un ziar de largă circulaţie a hotărârii ce urmează a fi pronunţată în cauză, în termen de 15 de zile de la comunicarea acesteia, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în raport de motivele de fapt expuse în cuprinsul acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 4027 din 07 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului I Bucureşti, secţia a I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 127 din 01.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a apreciat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Cum fapta ilicită constă în presupuse afirmaţii calomnioase făcute de către pârât prin presă, de natură a afecta dreptul reclamantului la imagine şi reputaţie, săvârşită în localitatea Craiova, iar prejudiciul fiind produs la domiciliul reclamantului situat în sat Corbeanca, jud. Ilfov., instanţa a constatat că Tribunalul Bucureşti nu este una dintre instanţele care puteau fi sesizate alternativ cu judecarea prezentei acţiuni, motiv pentru care a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 213 din 17 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalul Dolj în soluţionarea prezentei cauze, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut - în esenţă - că dispoziţiile art. 130 C. proc. civ. reglementează modul de invocare a excepţiei de necompetenţă, iar aceasta se invocă în mod diferit în funcţie de caracterul normei de competenţă încălcată.
Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. aceasta poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Dolj şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, cea de a doua instanţă reţinând că tribunalul iniţial învestit nu putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în toate celelalte cazuri necompetenţa este de ordine privată.
Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.
C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:
"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:
"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ. (conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului pârâtului), respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (în conformitate cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă).
Întrucât acestea sunt norme de competenţă de ordine privată, deci relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul B. nu a depus întâmpinare şi nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti.
Faţă de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.
În consecinţă, având în vedere caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în cauză, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.