Territorial jurisdiction for divorce when one spouse resides abroad and the other maintains a stable domestic residence

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 24 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: - desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului; - revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de C.; - exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului D., exclusiv de către reclamantă; - stabilirea locuinţei minorului la reclamantă; - obligarea pârâtului la plata unei contribuţii lunare de întreţinere în favoarea minorului cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului, acordarea cheltuielilor de judecată.

La 20 aprilie 2021, reclamanta A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin a completat cererea introductivă cu alte două capete de cerere, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se admită contestaţia filiaţiei minorei E., conform extrasului de naştere nr. 23, partea 1, seria x din 2020, eliberat de Serviciul Stării civile din Castelbelforte la data de 08.07.2020 şi, în consecinţă: - să se constate că pârâtul nu este tatăl minorei E., născută sub durata căsătoriei lor şi să se dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei sa fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.

La 27 mai 2021, reclamanta A. a depus cerere precizatoare prin care a arătat că înţelege să formuleze cererea de modificare a cererii iniţiale în contradictoriu cu pârâtul B..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2668 din 15.12.2021, pronunţată de Judecătoria Tecuci, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, dispunându-se, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât reclamanta locuieşte în străinătate, iar pârâtul se află în Italia, fără a se cunoaşte adresa exactă a acestuia, motiv pentru care instanţa a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze prezenta cauză.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II - civilă, prin sentinţa civilă nr. 3020 din 07 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în soluţionarea prezentei cauze, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Tecuci. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut incidenţa ipotezei prevăzută de dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât soţul pârât, deşi lucrează pentru perioade determinate şi scurte de timp în Italia, avea la momentul introducerii cererii introductive locuinţa statornică şi principală în comuna Cudalbi, aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Tecuci.

A mai reţinut instanţa că soţul pârât nu şi-a manifestat intenţia de a se stabili într-o altă ţară, plecările acestuia fiind cauzate de necesitatea obţinerii unor venituri şi urmate de reîntoarcerea în România unde se află centrul intereselor sale familiale, astfel că s-a apreciat că Judecătoria Tecuci este instanţa competentă să soluţioneze cererea de divorţ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În drept, potrivit art. 915 din C. proc. civ., "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti."

În speţă, instanţele în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 din C. proc. civ., prin raportare la domiciliul pârâtului în contextul în care ambele instanţe au reţinut că reclamanta are reşedinţa în străinătate.

Astfel cum rezultă din textul art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., regula generală în materie de divorţ este aceea că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea este cea în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă aceasta poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, şi anume: cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost situat în comuna Cudalbi, judeţ Galaţi, aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Tecuci, iar la momentul introducerii cererii de divorţ, reclamanta avea stabilită reşedinţa în Italia.

În ceea ce-l priveşte pe pârât, locuinţa acestuia - la momentul sesizării instanţei - se afla în comuna Cudalbi. Faptul că pârâtul lucrează cu caracter temporar în străinătate, fără a-şi stabili în mod efectiv locuinţa în afara ţării, nu reprezintă un element de natură a conduce la concluzia că, în speţă, este aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, în lipsa unor elemente de probă din care să rezulte că şi pârâtul are locuinţa statornică şi principală în străinătate, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II - a din C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revenind instanţei de la ultimul domiciliu comun al părţilor.

În raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.