Jurisdictional conflict over joint civil and administrative claims arising from industrial railway modernization

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, la data de 16.04.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Feroviară Română şi B. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de ordin 1 de a soluţiona cererea transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 29.09.2020 şi, prin urmare, în principal, să se constate că linia ferată industrială care deserveşte Depozitul B. S.A., înscrisă în cartea funciară nr. x Arad, cu nr. top x, proprietatea B. S.A., a fost refăcută/modernizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lucrărilor, 2018; ca urmare, să se dispună obligarea AFER să efectueze verificările conform atribuţiilor legale ce cad în sarcina acesteia, precum şi obligarea acestei pârâte la luarea măsurilor legale ce se impun, respectiv închiderea operativă a circulaţiei pe linia ferată industrială menţionată mai sus; obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor constând în pagubele aduse imobilului, proprietatea reclamantei, cauzate de refacerea/modernizarea/exploatarea liniei ferate industriale în discuţie ce vor fi determinate prin raportul de expertiză tehnică judiciară care se va efectua în cauză; în subsidiar, să se constate că linia ferată industrială care deserveşte Depozitul B. S.A. din Arad, a fost refăcută/modernizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lucrărilor, 2018 şi să se dispună obligarea pârâtei, AFER, să dea curs solicitărilor reclamantei în sensul verificării condiţiilor de refacere/modernizare a liniei ferate industriale în discuţie şi închiderii operative a liniei ferate industriale; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 487 din data de 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Instanţa a reţinut că, în cauză, obiectul cererii reclamantei constă în obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor constând în pagubele aduse imobilului proprietatea sa cauzate de refacerea/modernizarea/exploatarea liniei ferate industriale în discuţie, cuantumul despăgubirilor solicitate fiind apreciat la suma de 30.000 RON.

Având în vedere cuantumul despăgubirilor solicitate şi locul săvârşirii faptelor presupus ilicite respectiv al producerii prejudiciului, prin raportare la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k), art. 111, art. 112 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., curtea de apel a apreciat că instanţa judecătorească competentă în judecarea cauzei este cea de drept civil, Judecătoria Arad, în circumscripţia căreia domiciliază reclamanta şi este situat locul săvârşirii faptelor presupus ilicite respectiv al producerii prejudiciului.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 5045/2021 din 25 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Prin încheierea din data de 23 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Arad a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri constând în pagubele aduse imobilului proprietatea reclamantei formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Feroviară Română şi B. S.A. şi formarea dosarului nr. x/2021

Instanţa a apreciat că, în speţă, reclamanta a formulat o acţiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal de cerere fiind "constatarea refuzului nejustificat al pârâtei Autoritatea Feroviară Română de a soluţiona o cerere transmisă de reclamantă"

A apreciat incident în cauză art. 98 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere".

În speţă, a reţinut competenţa de soluţionare a întregii acţiuni în favoarea Curţii de Apel Timişoara, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie mai multe capete de cerere, prin care reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea transmisă prin scrisoare recomandată şi, prin urmare, în principal, să se constate că linia ferată industrială a fost refăcută/modernizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lucrărilor, să se dispună obligarea pârâtei să efectueze verificările conform atribuţiilor legale ce cad în sarcina acesteia, precum şi obligarea acestei pârâte la luarea măsurilor legale ce se impun, respectiv închiderea operativă a circulaţiei pe linia ferată industrială menţionată mai sus; obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor constând în pagubele aduse imobilului; în subsidiar, să se constate că linia ferată industrială respectivă a fost refăcută/modernizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi să se dispună obligarea pârâtei să dea curs solicitărilor reclamantei în sensul verificării condiţiilor de refacere/modernizare a liniei ferate industriale în discuţie şi închiderii operative a liniei ferate industriale; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de interpretarea diferită dată competenţei în cazul acţiunilor cu mai multe capete de cerere.

Înalta Curte reţine că, prin încheierea din data de 23 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Arad a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri constând în pagubele aduse imobilului proprietatea reclamantei formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Feroviară Română şi B. S.A. şi formarea dosarului nr. x/2021

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Întrucât, în cauză, se constată că izvorul tuturor pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie lucrările de refacere/modernizare linia ferată industrială, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată urmează a se stabili potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. sus-citate.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, în în prezentul litigiu, având în vedere tipul şi izvorul pretenţiilor deduse judecăţii, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cu care litigiile având ca obiect obligarea unei autorităţi publice centrale la soluţionarea unei cereri se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială organică nu se prevede altfel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere".

Având în vedere aceste aspecte, competenţa materială este dată de capătul principal de cerere, şi anume constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluţiona o cerere transmisă de reclamantă, care se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, capătul de cerere având ca obiect obligarea ambelor pârâte la despăgubiri reprezentând o cerere accesorie în înţelesul art. 30 alin. (4) C. proc. civ., de competenţa aceleaşi instanţe. De asemenea, se reţine în cauză aplicabilitatea dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., sus-citate, potrivit cu care competenţa de soluţionare a cauzei se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

De asemenea, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru", astfel că petitul privind despăgubiri se soluţionează de aceeaşi instanţă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.