Lack of procedural interest, unsigned electronic reinstatement, and expired appeal deadline in property restitution litigation

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate că reclamanta are calitatea de persoana îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului din str. x, Bucureşti, respectiv pentru acordarea de măsuri compensatorii constând în puncte pentru imobilul din str. x, Bucureşti, in cota de 1/1;

- să se anuleze parţial, respectiv să se modifice decizia pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din 31.08.2016 prin care s-au acordat măsuri compensatorii în valoare de 417.609 de puncte pentru dosarul înregistrat la Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) sub nr. x;

- să fie obligată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să emită in favoarea reclamantei o dispoziţie cu propunere de restituire în natură a imobilului din str. x, Bucureşti, acolo unde este posibil, chiar si pentru o suprafaţa de teren parţială din imobil;

- să emită în favoarea reclamantei o dispoziţie cu propunere de acordare de masuri compensatori prin puncte pentru suprafaţa de teren că nu a putut fi restituită în natură;

- obligarea CNCI să emită în favoarea reclamantei, în cadrul dosarului nr. x C. civ. al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietarilor (ANRP), o decizie de restituire în natură pentru imobilul din str. x, Bucureşti sau o decizie de acordare măsuri compensatorii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin încheierea din 2 septembrie 2019, instanţa a amânat pronunţarea.

Prin sentinţa civilă nr. 1921 din 16 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia decăderii introducerii capetelor de cerere în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General.

A respins capetele de cerere în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, ca fiind formulate cu depăşirea termenului legal.

A admis excepţia prematuritătii capetelor de cerere in contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

A respins capetele de cerere in contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca prematur introduse.

3. Apel - Curtea de Apel Bucureşti:

Împotriva încheierii din 2 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti prin care s-a amânat pronunţarea, reclamanta A. a declarat apel - cale de atac înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub dosar nr. x/2018.

Prin încheierea din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 251A din 22 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a constatat perimat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 18 mai 2020 şi a deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că nu a fost legal citată pentru termenele din 18 mai 2020 şi 22 februarie 2021.

A arătat, de asemenea, că Municipiul Bucureşti prin primar general nu a fost citat în dosarul nr. x/2018, fiind încălcat dreptul de dispoziţie al părţilor garantat de art. 9 C. proc. civ., principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ., dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.), principiul rolului activ - art. 22 C. proc. civ., precum şi art. 22 din Constituţie şi art. 6 CEDO.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că din perspectiva interesului, a termenului de declarare şi chiar a admisibilităţii, conform celor anterior expuse, încheierea din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, din moment ce la data declarării căii de atac cursul judecăţii procesului nu mai era suspendat. În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti s-a reţinut că se pune problema tardivităţii declarării căii de atac.

Raportul a fost comunicat părţilor la 29-30 martie 2022.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei lipsei de interes în declararea recursului împotriva încheierii din 18 mai 2020, asupra excepţiei nulităţii pentru nesemnarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului şi asupra excepţiei tardivităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţiile invocate din oficiu, a căror analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul declarat împotriva încheierii din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin încheierea din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă A..

În conformitate cu dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară... (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Potrivit art. 458 C. proc. civ., "căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

În conformitate cu art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes."

Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile este şi aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat şi legitim, condiţie ce subzistă şi în cazul exercitării căilor de atac.

Interesul procesual - condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.

Recursul declarat împotriva încheierii din 18 mai 2020 a vizat nemulţumirea reclamantei legată de măsura instanţei de suspendare a judecăţii.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, cauza a fost repusă pe rol şi a fost soluţionată la 22 februarie 2021, în sensul constatării perimării, astfel încât, din perspectiva interesului de exercitare a căii extraordinare de atac, recursul apare ca fiind lipsit de interes, conform dispoziţiilor legale menţionate, câtă vreme situaţia ce a determinat formularea cererii de recurs (suspendarea judecăţii) nu mai subzista la data declarării căii de atac.

Pentru aceste considerente, văzând că interesul procesual nu era actual la data declarării recursului, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca fiind lipsit de interes.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenta-reclamantă A., se constată următoarele:

Înscrisul intitulat "cerere de repunere în termen" existent la fila din dosar a fost transmis prin e-mail odată cu cererea de recurs, recurenta-reclamantă solicitând "admiterea repunerii în termen a actului procesual denumit recurs împotriva încheierii de şedinţă din 18.05.2020 privind suspendarea cauzei dosarului nr. x/2018, recurs împotriva deciziei civile nr. 251A din 22 februarie 2021".

Se constată că respectivul înscris nu este semnat de recurenta-reclamantă, iar din cuprinsul acestuia nu reiese dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ. - partea să dovedească faptul că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate şi actul de procedură să fie îndeplinit în cel mult 5 zile de la încetarea împiedicării (termenul prevăzut pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea).

Aceste aspecte au fost consemnate în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce a fost comunicat recurentei-reclamante la 29 martie 2022.

Se reţine că partea care înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic trebuie să se conformeze dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001 ce stabilesc regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor legale, recurenta-reclamantă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de repunere în termen, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii, cum recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna cererea, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanta A..

Recursul declarat împotriva deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia nr. 251A din 22 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a constatat perimat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare."

În speţă, cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost transmisă prin e-mail la 5 iulie 2021 .

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că recursul a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, respectiv cu încălcarea termenului de 5 zile de la pronunţare, conform prevederilor art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a anula cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Anulează cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanta A..

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 251A din 22 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.